Pages

28 April 2008

Just some words...



S-a sfarsit pe 15 februarie. Fara nicio explicatie. M-am urat atat de mult in clipa respectiva... Poate daruiesc prea mult. Poate e vina mea... Poate arat prea mult. Poate, pur si simplu, eu nu mai reprezentam notiunea lui de bine. Nu ma simt vinovata. Mi-e greu doar sa accept faptul ca ne-am transformat in niste straini... Mi-e dor de mine in clipele acelea. Mi-e teama de singuratate.... Oare am fost mai singura cand eram cu el decat actualmente? Prea putine raspunsuri si prea multe intrebari... Senseless... stiu ca mai am mult de daruit... multi oameni de pierdut.... Just don't let the sun go down on me!




I can't light no more of your darkness
All my pictures seem to fade to black and white
I'm growing tired and time stands still before me
Frozen here on the ladder of my life

Too late to save myself from falling
I took a chance and changed your way of life
But you misread my meaning when I met you
Closed the door and left me blinded by the light

Don't let the sun go down on me
Although I search myself, it's always someone else I see
I'd just allow a fragment of your life to wander free
But losing everything is like the sun going down on me

I can't find, oh the right romantic line
But see me once and see the way I feel
Don't discard me just because you think I mean you harm
But these cuts I have they need love to help them heal








La reponse...


We hide each other under so many lies...
we speak about ourselves but in fact we describe strangers...
we hate and love each person that we meet..
we don't know how to show our feelings...
even if we try...
Time passes so quickly that we hardly realize it...

Am pierdut mult timp gandindu-ma la trecut, la oamenii pe care i-am eliberat, la sentimentele pe care le-am avut pentru ei, la chipurile pe care le-am sters, la cuvintele pe care nu le-am spus... Sunt puternica si stiu ca pot sa las totul in urma... am prea multe de schimbat... "Orele se duc atat de usor... lasa-ma sa plec acum! Stef, esti mai mult decat iti imaginezi... perfectiunea nu exista, nu o mai cauta... esti atat de tanara... lasa-ma sa plec acum!"

S
tiu ca acum pot lasa totul in urma....


27 April 2008

Randuri..



Sometimes she feels alive...
but this happens just sometimes
Sometimes she escapes from here
but this happens just sometimes
Sometimes she smiles with all her heart
but this happens just sometimes
Sometimes she the same, but to different
this happens just sometimes
Sometimes she forgives herself
but she doesn't forget...
Le me be myself!




26 April 2008

Better in time


It's been the longest winter without you


I didn't know where to turn to


See somehow I can't forget you


After all that we've been through


Going coming thought I heard a knock


Who's there no one


Thinking that I deserve it


Now I realise that I really didn't know


If you didn't notice you mean everything


Quickly I'm learning to love again


All I know is I'm gon' be ok


Thought I couldn't live without you


It's gonna hurt when it heals too


It'll all get better in time


And even though I really love you


I'm gonna smile cause I deserve to


It'll all get better in time


I couldn't turn on the TV


Without something there to remind me


Was it all that easy


To just put aside your feelings


If I'm dreaming don't wanna laugh


Hurt my feellings but that's the path


I believe in


And I know that time will heal it


If you didn't notive boy you meant


everything


Quickly I'm learning to love again


All I know is I'm gon' be ok


Since there's no more you and me


It's time I let you go


So I can be free


And live my life how it should be


No matter how hard it is I'll be fine


without you


Yes I w��ll





25 April 2008

Hide




Am petrecut minute bune uitandu-ma la aceasta fotografie. Cat de multe ascunde acel zambet. De fapt,nu putine sunt clipele in care analizez fiecare imagine care ma infatiseaza. Am impresia ca nu ma reprezinta. Ca e doar o copie infidela a unor sentimente negre. Nu pot avea o parere buna in ceea ce ma priveste pentru simplu motiv ca simt ca nu merit lucruri bune, cuvinte frumoase din propria-mi directie. Si da, ma simt goala... ma tem de interiorul meu... As vrea sa se sfarseasca totul... ma izolez de cateva zile si nu stiu cat de benefic este acest fapt. Dintotdeauna am pus esecurile pe care le-am trait , din punct de vedere sentimental, dar si socil, pe seama incapacitatii mele de am ma face placuta. Nu mi-am dat seama pentru ce sa ma iubesc/plac/apreciez. Pentru ca muncesc de la 18 ani, pentru ca la 16 ani mi-am publicat gandurile intr-un ziar, pentru ca incerc sa fac lucruri bune pentru cei din jur, pentru ca ma gandesc la oameni care nu-si rup nici macar o secunda pentru a-si indrepta gandurile spre necunoscuti. Pentru ca investesc in relatii care de la bun inceput se termina? Pentru ca stiu sa fiu o prietena buna? Pentru ca m-am obisnuit sa renunt prea usor in lipsa unei motivatii reale? Pentru ca in fiecare dimineata in care ies pe strada mi-e teama sa pasesc pe strada? Ma tem sa ma uit in ochii cuiva pentru ca nu stiu daca are ea ce sa gaseasca in privirea mea... Schimbare. E usor sa vorbesc despre ea.. "Fa-ti un prieten, incepe un alt capitol..." Cu ce cu senzatii putrezite? Nu ma urasc, daca m-as fi urat mi-as fi facut de mult rau, fizic vorbind... pur si simplu ma simt anesteziata... Straniu e ca nu ma simt mai bine scriind toate aceste ineptii...

O lumina cat mai clara!

22 April 2008

Truth 2




"In clipa in care te vei obisnui cu tine insati, cu imaginea pe care o ai in oglinda, ceilalti te vor accepta mult mai usor si nu vei mai fi trista. Lacrimile nu-ti vor mai cadea, vei desena iarasi acel zambet superb..."

Nu mi-a placut niciodata fata pe care am vazut-o in oglinda... mi se parea atat de hidoasa... interiorul era gol... De ceva timp ma simt pustie... mi-e dor sa fiu imbratisata...
In fiecare zi, trebuie sa invat sa te uit, sa opresc filmul care mi se deruleaza in fata ochilor... oare eu sunt cea care spunea : "Iti multumesc atat de mult ca esti..." Am ales sa raman in trecut, sa ma inconjor de melodii triste care m-ar defini cat de cat... am pierdut multi oameni... m-am pierdut in prea multi dintre ei... "Ce mi-as putea dori mai mult? Esti fantastica.... Si mai esti si high" Vreau sa cred ca am dat totul, ca nu e vina mea ca s-a terminat... tocmai din aceasta cauza am renuntat sa ma frecventez aceleasi locuri in care "intamplator" te-as intalni... as vrea sa te mai aud cantand... sa-mi spui "Nu fii bebe diliu..." PUNCT.

Ganduri


M-am întristat în clipa în care mi-am dat seama că, de fapt, toţi sfârşim prin a iubi exact pe cine nu trebuie. Am crezut că dragostea era de-ajuns pentru a reuşi în viaţă, însă timpul mi-a demonstrat că m-am înşelat. Nu aveam deloc dreptate. În realitate, mă încăpăţânam să visez la acel sentiment care putea muta munţii din loc sau îmi putea da aripi.
Deunăzi, am primit un sms care mi-a tăiat respiraţia pentru câteva secunde: „Pur şi simplu, iubita mea trebuie să fie prezentă mereu…”
În primă instanţă, gândurile mi-au zburat spre o secvenţă din trecut, mai exact la nişte cuvinte pe care nu credeam că le voi mai auzi vreodată: „Să nu te dăruieşti nicicând total pentru că rişti să te-ndrăgosteşti şi să regreţi. Trebuie să ai grijă cui îi dai inima ta dacă nu vrei să suferi.” Acum am impresia, mai mult ca niciodată, că înţeleg altfel semnificaţia acestor cuvinte. Şi totuşi nu ţi se poate întâmpla să nu ţi se facă dor să auzi murmurându-ţi timid în ureche un „te iubesc” sau să întâlneşti mâna celui/celei care adineauri şi-a lăsat umbra peste sufletul tău.
Înainte obişnuiam să ezit în sensul că nu ştiam ce decizii să iau în diferite situaţii. „Ce fac dacă…”, „Cu ce voi rămâne dacă…”, întrebări care-mi întunecau posibila stare de bine care se putea instala şi pe strada mea. Astăzi însă îmi doresc să uit de reguli, de calcularea paşilor, vreau doar să fiu lăsată să mă îndrăgostesc de… tine.

20 April 2008

Only time


Who can say where the road goes,
Where the day flows, only time?
And who can say if your love grows,
As your hearth chose, only time?

Who can say why your heart sights,
As your live flies, only time?
And who can say why your heart cries
when your love lies, only time?

Who can say when the roads meet,
That love might be ,in your heart?
and who can say when the day sleeps,
and the night keeps all your heart?
Night keeps all your heart.....

Who can say if your love groves,
As your heart chose, only time?
And who can say where the road goes
Where the day flows, only time?

Who knows? Only time
Who knows? Only time

Sunt suparata... pe mine cel mai mult...




...1,2,3.......1,2,3.......1,2,3....


Am început să pierd din ce în ce mai mulţi oameni. Doar în acest moment îmi dau seama de lucruri pe care în trecut nu le vedeam, cunosc oamenii altfel decât îi cunoşteam înainte. Conştientizez că majoritatea persoanelor din viaţa noastră se înstrăinează din diferite motive, însă nu pot să înţeleg sau nu vreau, whatever, de ce tocmai acele fiinţe care reprezintă totul uneori aleg să plece pur şi simplu. Renunţă mai exact la sentimente, emoţii, prietenii şi se închid în ele, se izolează.

Deunăzi, am simţit că am scăpat printre degete un om drag, un om care într-o perioadă mă completa în sensul că multe din trăirile de atunci însumau toate gândurile lui, toate cântecele care povesteau mai mult sau mai puţin despre mine, despre el, nu ştiu. Cu el am avut ocazia să cânt în public pentru prima dată, atunci când colegii mei de liceu îmi spuneau să nu mai cânt pentru că riscam sa sparg geamurile clasei.

Nu mai avem timp pentru anumite persoane, ne schimbăm, ne transformăm în… chiar aşa: în ce?

Cert e că nu rămânem aceiaşi oameni care am fost în trecut, ne revizuim atitudinile faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi.

Prieten drag, mi-e dor de tine…


16 April 2008

Just a distant dreamer


Although you think I cope
My head is filled with hope
Of some place other than here

Although you think I smile
Inside and all the while
I'm wondering about my destiny

I'm thinking about all the things
I'd like to do in my life

I'm a dreamer
A distant dreamer
Dreaming far away
From today


Even when you see me frown
My heart won't let me down
Because I know there's better things to come, oh yeah

And when life gets tough
And I feel like .. enough
I hold on to a distant star

I'm thinking about all the things
I'd like to do in my life

I'm a dreamer
A distant dreamer
Dreaming far away
From today

I'm a dreamer
A distant dreamer
Dreaming far away
From today

Yeah, I'm a dreamer
Ooh...

I'm a dreamer
A distant dreamer
Dreaming far away
From today

Yeah, I'm a dreamer
Ooh...

I'm a dreamer






15 April 2008

"THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."





"THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."


Clipe.
In care m-am pierdut in tine... In care te-ai pierdut in mine... in care nu mai eram doi, ci unul singur...

Clipe. In care aveai totul.... In care aveam totul... in care privirile sopteau in locul nostru cuvintele.


"THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."

Minute. In care nu ma temeam sa te privesc... in care nu te temeai sa ma privesti cu adevarat.

Minute. In care imi doream sa ramai mai mult... in care iti doreai sa raman mai mult...

"THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."

13 April 2008

Somebodys's me...


El: Cop....o sa fii iubita,cand o sa fii SINGURA,sau nu...

Ea: but then again who knows?

El: o sa stii...

El: daca n-ai sa mai fi naiva

El: .....

Ea: ....copilul nu va mai fi naiv, nu va mai crede nimic, absolut nimic






Sfarsit


"And so it is/ Just like you said it would be/ Time goes easy on me/ Most of the time..." (Damien Rice)

"Domnita, as vrea sa cred ca amintirile noastre nu se vor transforma in trecut, ca poza de acum va ramane mult timp intiparita in noi : doi indragostiti imbratisati pe un drum pustiu, fara niciun sunet care sa le rascoleasca linistea, vantul murmurand timid in urma lor, iar ea zambindu-i cu lacrimi amare in coltul pleoapelor, el... uitand sa mai plece."

Iti exaclamam ca adoram clepsidrele. Motivele erau simple : de fiecare data cand timpul nu se mai sfarsea, le intorceam si clipele se risipeau atat de ireal incat spre final tu-mi erai deja aproape, iar singuratatea se distanta de mine, devenind o himera.

Constientizasem demut ca minutele frumoase se pierd dinaninte sa inceapa, insa ma rugam cu frenezie sa nu se termine atat de brusc, sa ma mai mint putin, sa...

"Domnita, povestea ne apartine doar noua. Nu plange, nu zadarnici sentimentele dintre noi, prezentul e un vis, real sau nu. Doar imaginea ta, bratele care se incapataneaza sa nu ma elibereze, cuvintele ce nu vor sa iasa din tacere."

Cu bine, printul meu...





12 April 2008

Letters...


Trebuie sa las in urma trecutul, sa renunt la tine. Mi se pare atat de dificil sa fac asta. As vrea sa cred ca voi reusi, dar increderea nu a reprezentat in nicio clipa punctul meu forte. Imi spui cu atat de multa certitudine ca sunt puternica si ca voi trece peste asta, dar... dintotdeauna a existat un "dar" care a daramat toate zidurile pe care cu greu le-am ridicat. Ziduri care sa ma protejeze de tine sau de mine, nu mai stiu din ce motive le-am permis sa-mi umbreasca orizontul. Abandonandu-te am impresia ca dau drumul unei parti importante din mine, ca nu voi mai fi aceeasi dupa ce voi fereca portile cutiei cu amintiri.
As vrea sa-mi regasesc linistea, sa nu mai tresar de fiecare data cand ne intersectam privirile, sa nu mai tremur in momentele in care imi esti aproape, sa nu mai plang. De fapt, cel mai mult mi-as dori sa nu mai am lacrimi, sa-mi sece ochii... Ma incearca sentimente atat de ciudate si derutante in prezenta ta, nu-mi explic amalgamul de senzatii care ma cuprind, ma urca si ma coboara in infern.

Spune-mi tu, tu stii de unde vin aceste stari? Trist e ca taci si ca nu mai inteleg nimic, nu mai suport, deloc...





10 April 2008

9 April 2008

Sea...







Nimic...


Recunostea in privirile celorlalti senzatii care o incercasera de prea multe ori. Se temea insa sa le elibereze direct. Franc. Fara nicio retinere. Ceva insa ii oprea elanul si nu stia daca prezentul se transformase deja in trecut.
Amintirile se sfaramau in fata ei ireal de repede, chipurile cunoscute instrainandu-se minut cu minut. Isi traducea emotiie prin cuvinte fara sens, ca si cum sinonimele lor s-ar fi spulberat odata cu apusul propiei povesti. Mintea si mai ales se mintea spunand ca ea nu simtea, ci isi atingea sentimentele doar indreptandu-si gandurile in directia lor.
Numai ca adevarul devenise flacara. Ardea totul in calea ei si ea nu constientiza ca urma sa sfarseasca prin a fi arsa de la randul ei.

"
Florile de tei au început
să-şi risipeasca spre asfinţit
umbrele.
de ceva timp părul tău plânge-a toamna,
iar tu nu mai stii sa spui
adio-n clipele ce trec.
e mult de cand n-am mai aruncat
cu pietre în fluturi
si tacerile nu mi-au mai sangerat.
demult n-au mai dansat
amintirile-n urma mea.
sa nu uiti sa-mi spui mai traiesc,da?
"






8 April 2008

The Game...


1. Post these rules;
2. Each person tagged must post 8 random facts about themselves;
3. Tags should write a journal/ blog of these facts;
4. At the end of the post 8 more persons are tagged and named;
5. Go to their page and leave a comment telling them they're tagged.

1. Sunt obsedata de parul meu pe care il schimb o data pe luna

2. Urasc sa ma trezsesc dimineata devreme, tarziu, nu conteaza!

3. De fiecare data cand ma duc la tigara, trebuie sa urc cateva scari (mai multe). Detest sa le urc! Unde e macaraua aia? Sau macar bomba?:))

4. Ma atasez prea repede de oameni

5. Fumez prea mult, muncesc fara drag si spor, uit (sau ma prefac ca uit - sorry de cacofonie-) sa mananc

6. Am clipe in care ceea ce vad in oglinda e o hidosenie

7. Traiesc prea mult in trecut si nu accept ca oamenii se schimba fata de mine

8. Nu ma iubesc deloc... decat in anumite momente

I tag Florin, Luna_amara, Adriana, Aprilbell, Anaida, Silvia, Wanna-Fly and Alina


6 April 2008

Petale


Te aşteptam la ieşirea din acea clipă
cu braţele deschise, cu inima numai iubire,
însă tu întârziai prin alte minute
poate mult mai scurte ca acesta.
Ştergeam cuvintele nerostite în acel martie
prea rece şi prea trist pentru noi.
Eram orfani unul de celălalt,
pierduţi printre crengi goale,
fulgi tăcuţi de iarnă.
Te ştiam mai bine ca pe propia-mi palmă...
au răsărit între căile noastre
uitarea, toamna şi petalele
triste ale primăverii.

5 April 2008

Ieriā€¦


Era intuneric cand am deschis ochii. Nu reuseam sa intuiesc daca acesta era provocat de ora tarzie la care ma trezisem sau daca cazusem cu adevarat in prapastie. Incercam sa-ti caut mana, insa am gasit doar parchetul rece. Nu-mi aminteam ce se intamplase inainte sa-mi revin in simtiri pentru ca secventele care mi se derulau in fata erau mult prea vagi pentru a reconstrui evenimentele. Vedeam doar bucati de puzzle. Si cu toate ca nu desluseam ce se petrecuse cu adevarat, imi rasunau continuu in minte aceste cuvinte: "Nu te mai pot privi cu aceiasi ochi. As vrea sa te recunosc, insa tot ce gasesc e un zid nesfarsit. Te-ai intrebat vreodata cat de mult insemni pentru cei de langa tine? Desi multi dintre ei sunt oameni care pleaca si nu se uita in urma, pentru ei contezi. Sunt persoane care renunta sa se mai gandeasca la cei dragi si aleg sa se iubeasca mai mult pe ei

insisi. Oameni a caror maini ai vrea sa le mai strangi iarasi, dar nu ai mai avea cum pentru ca ei nu mai sunt langa tine. S-au indepartat atat de brusc incat nici tie nu-ti vine sa crezi. Unde ai gresit? De ce i-ai lasat sa plece? Doar tu esti vinovata!"

Era lumina cand te-am revazut. Am crezut ca esti acelasi om insa m-am inselat. Erai doar o copie infidela a celui care m-a facut fericita demult.


Stiu ca acum pot pleca.





3 April 2008

Wordless


Niciodata nu am stiut adevarul. Poate o minciuna era mai buna

in locul lui cu toate ca mereu am vrut sa-l spun. De fiecare data

era altceva : atmosfera era de asa natura incat sa ma reduca la

tacere sau el nu merita sa afle acel adevar. Nu am nici cea mai

vaga idée. Dar ce stiu?

Ca am aflat ceva ce nu trebuia? Ca el nu a vrut asta? Doare.. sa dau

vina pe mine? Dar oricum a cui e vina? E dificil sa vezi, sa vorbesti,

sa spui… Imi povestea despre importanta sinceritatii in toate clipe si

tocmai el a fost cel care a mintit. Ironic. Sau nu.

De fapt nu a eliberat niciun cuvant. Doar a tacut. Sopteste-mi o

minciuna frumoasa… o poveste despre o fata care nu a stiut sa-mi

gaseasca forta necesara pentru a spune clar si raspicat… ea simte…

suficiente neadevaruri, nu vreau sa te mai stiu atat de adanc in taoat

fiinta mea… Spune-mi.. e tot ce iti cer.. fara niciun scop. Numai

intrebari retorice. Raspunsurile le ai tu. Sau eu si nu vreau sa le

accept? Nu vreau sa victimizez, e prea usor sa fiu considerata o

victima. Stiu doar ca te vreau inapoi. Daca vrei, te urasc pentru a te

ierta. Numai ca nu constientizezi cat de mult contezi…

2 April 2008

Clipa de atunci


Motto : "I wonder if I'll ever see you again...'' (Ma intreb daca te voi mai revedea vreodata... )

Nu stiu din ce motiv imi lipseste clipa de atunci. Cu toate ca as vrea sa retraiesc senzatiile respective, nu cred ca as mai simti aceleasi lucruri. Poate ele ar exprima o copie infidela a unor secvente care la un moment dat au repezentat totul pentru mine :

aerul, atingerile, imbratisarile, saruturile. Nimic din aceste apropieri fizice intamplate acum nu ar reuni acele sentimente.


Momente in care cuvintele nu erau necesare, cand iti stiam doar umbra, cand inca maiaveam incredere in simplele tale gesturi.
Iti amintesti cat de mult imi placea sa te stiu in preajma mea? Privirea imi era avida de tine. Iti cunosteam cele mai ascunse vise, iti intuiam gandurile inaintea cuvintelor desi te temeai sa constientizezi asta.

Clipa de acum. Nu gasesc litere pentru a o descrie. Ma deruteaza si ma imobilizeaza in acelasi timp. Oscilez intre uitare si acceptare. Atitudinea potrivita? Nu o pot defini...

Sa se sfarseasca... sa ramana? Spune-mi tu...