.....

• Muta. Ca in prima seara in care te priveam cum ii dadeai glas tacerii mele.


• Muta. Ca in clipa in care m-ai atins pentru prima data.


• Muta. Ca o statuie..... ce ciudat era sa-ti simt caldura cunoscandu-mi fiecare cuta a pielii de piatra.


• Muta. Ca in minutul in care m-ai lasat sa ma pierd in tine...


• Muta. Mai tacuta decat tristetea linistii care ne mai uneste la ore tarzii in noapte....


• Muta si... moarta!

Hai la Joaca 6

Poza originala data de Gabi Joc initiat de DUNGHA- Hai la joaca 6: DUNGHA De la Silvia citire

lost....

Ma indrept spre nicaieri cu fiecare zi pe care o sterg din calendar. Te vei intreba ironic daca vorbesc despre calendarul inimii mele sau despre cel care e spanzurat in bucataria fiecaruia dintre noi. Ei bine..... nu mai stiu. Cred ca directia s-a schimbat in momentul in care s-a stricat acel tren blestemat in care tu nici macar nu ai vrut sa urci. Ai ales sa privesti si sa nu spui nimic, nici macar in bataie de joc. Iar calea ferata e mai mult decat drumul spre nowhere....Se spune ca stafiile mor in clipa in care nu iti mai amintesti de ele. Cand le lasi sa-ti dezbrace sufletul si sa-ti arunce tot veninul acumulat inauntru. Stii sa ucizi halucinatii ? Sau sa sufoci umbrele reci care te inconjoara ? Simt ca am pierdut sensul realitatii de cand te-am lasat sa ma otravesti. Am avut impresia ca te vad ieri insa nu a fost mai mult decat o …..aparenta…. iarta-ma inca odata….

Nu îmi spune

• 


• Nu-mi spune  că e toamnă


• că frunzele îşi scriu


• cu trupul ploii, cuvintele de adio,


• că tu eşti un copac


• ce şi-a pierdut umbra


• Nu îmi spune că e toamnă


• şi că literele de lumină


• ale asfinţitului


• se sting...


• că mâinile noastre nu mai


• desenează cu amurg


• povestea toamnei...

Nu-mi spune că tu eşti doar o frunză.

Hai canta-mi a uitare cu o chitare

Bijox 3

Bijox 2

Bijoux 1

.....

Am inteles poate mult prea tarziu ca oamenii apropiati iti sunt luati cel mai repede si in modul cel mai crud posibil... Iar noi nu avem cum sa evitam aceasta realitate...cand te astepti mai putin. Si incerci sa ii aduci inapoi, sa le recladesti imaginea din amintiri, melodii, gesturi, tigari, scrum, uitare, umbre, cuvinte spune si nerostite, imbratisari, atingeri, priviri... si ajungi la un capat in care constientizezi ca nu reusesti... esuezi in cel mai ironic mod si uiti sa mai privesti inainte. Incepi sa te afunzi in uitare, intr-o prapastie atat de profunda incat nici capatul nu i-l atingi o data cazut/a.  Ti-a spus cineva ca toate fantomele pe care vrei sa le ucizi, te vor bantui? Sau ca toate podurile pe care le arzi, se vor reconstrui din cenusa? Nu am fost invata sa uit si nici nu vreau sa sterg nimic.... povestea ramane intiparita in amprentele tale... si nu in ale mele... da-mi linistea inapoi....

Senzatii....

Pierd...

Pe clipa ce inchid ochii, imaginea ta…

Simt ca singurul cuvant care ar putea sa-mi defineasca starea e… LOST. Ratacita intr-un film pe care nu l-am regizat cum trebuia. Ca si cum ar fi fost scris un scenario potrivit pentru sentimentele mele, ale tale… ale noastre… as fi ipocrita daca as spune ca nu ador sa ma las invinetita incet… de iubirea ta, numai ca simt ca am obosit sa neg…. Te simt in fiecare cuta a pielii, in fiecare alunita pe care incerc sa o fardez….

O poveste ca a mea trebuie uitata… niciodata rostita….. Raneste si ucide….

Tu....

• Ma intreb uneori daca mi-ai simtit dorul cand te-am atins in acea dimineata…


• Daca ai inteles ca esti atat de aproape de mine de fiecare data cand imi spui “ce mai faci”…


• Cand imi citesti gandurile…


• Cand imi dezbraci cuvintele….


• Oare ai idee cat insemni pentru mine ?

.....

Te priveam si nu stiam daca esti real sau daca te plamadisem din dorinta mea avida de iubire. Din partea ta, a celorlalti, a mea... nu mai am nici cea mai vaga idee... Mi se sting luminile pe masura ce orele se despart de timp.... simt ca te pierd cu fiecare fum de tigara pe care il trag din tigara pe care am impartit-o in noaptea in care.... nu vreau sa te zidesc din amintiri, nu vreau sa te uit, nu ma pot ierta.... oare tu erai cel care mi-ai ucis sunetele in acel intuneric?  oare tu mi-ai sters trecutul? tu m-ai anulat? tu m-ai invatat sa iubesc ? pe tine te iubesc? sau ma urasc pe mine? nu m-ai aratat cum sa te ..... la naiba!

esti MORT!

Clouds

Singur...

Ma intreb uneori in ce se masoara dorul ….

• In fapte, cuvinte sau priviri ?


• In taceri al caror ecouri nu le auzi nici in cea mai trista ora a noptii din tine.


• Sau macar in uitare al carei limbaj nu l-ai invatat nici pana acum.

Urasc ca trebuie sa te uit, sa-ti sterg de pe carnea mea, sarurile, atingerile, umbra si mai ales linistea care ma infiora si care ma invada ca o lumina…

Mi-e dor….. si nu stiu sa te ucid din trecutul….. Deja devii o stafie, iar cand ma uit in oglinda nu am nici cea mai vaga idee daca vad fantoma din mine, sau te privesc pe tine prin ochii tai….. Frig. Inert. Si mai ales nicio urma de…. Viata in desertul sec din mine….

show_63263f6fe37d49(448, 46);

Talisman - Atat de singur
Asculta mai multe audio Muzica »

Colour

Blue

I never tried to reach your EDEN

Cred ca am ajuns la saturatie, kiddo. Simplu asa cum pare.... viori, chitari, clape de pian... voci ragusite, cosmaruri in care simt ca te regasesc sau nu.... imi lipsesc noptile in care ne ingemanam gandurile si senzatiile.... Mi-e dor de marea pe care mi-ai aratat-o tu, pe care am inteles-o prin tine si lacrimile amare pe care le eliberai cand eu nu stiam nici ce nume poarta sentimentele pentru el.... as vrea sa cred ca iti voi revedea atat zambetul, cat si acea privire care spunea atat de multe in tacerea pe care o traiesc inca atat de profund.... nu stiu sa traiesc fara tine, trist e ca tu deja ai invatat sa faci asta. Poate imi vei spune si mie intr-o alta viata cum ucid oamenii demonii pe care si-i creeaza ei singuri. Sau cum isi fac rau cu mana lor cei pe care inca nu ii cunosti.... sau cum te indragostesti de un om pe care inca nu l-ai imbratisat sau nu l-ai simtit in tine? Cum dracu, kiddo???? La naiba...... Mi-e FUARTE RAU FARUA TINUE.... tie iti e bine stiu... IARTA-MA CA TE UIT, DAR TU AI ALES ASTA NU EU!!! SI MI-E DOR... SI MI-E DOR.... DOR .....

.....

Motto :

• "Nu cred ca putem masura in cuvinte tot ceea ce simtim,


• asa cum nu cred nici ca voi reusi sa-ti multumesc


• pentru tot ce m-ai ajutat sa descopar."

Angela Ribinciuc

Fasia de liniste pe care am descoperit-o

in absenta ta

nu are nici inceput si nici sfarsit.

E compusa din cristale de lacrimi,

franturi de trecut albastru,

clipe albe de uitare

si secunde dilatate de culori.

Minutul de tacere pe care am invatat

sa-l urasc

in prezenta ta

se pierde treptat in mare,

in mare pe care niciodata nu am atins-o,

pe care nu am sarutat-o pana azi,

pe care nu stiu sa o uit.


Inca nu-mi amintesc ce culoare au ochii tai,

dar stiu ca senzatia de dor nu se stinge,

oricat de multa apa ar trece peste pietrele tale,

oricat de mult foc ar arde cenusa din spatele privirii tale,

oricat de mult ar risipi vantul

umbra ta.

Aminteste-ti de mine

pentru ca eu nu te voi uita....

Into forgiveness or forgotness?

E unul dintre acele momente in care privesc in gol si imi amintesc de tine. Te vei intreba daca vorbesc despre tine intre aceste randuri sau prin ele. Cert este ca nici eu nu mai stiu daca tu esti cel sau... cea care imi trezea linistea in simtiri. Nu mai vreau sa ma doara si nici sa sangerez in cascade pe dinauntru. Sa-mi curga din degete sentimente care inca nu au nume in universul nostru si nici al lor. Sa nu mai simt ca se sting luminile, una cate una, cand incerc sa redesenez liniile chipului tau. Cel pe care l-am sculptat din necunoscut, fum si uitare.  Ti-am marturisit pana acum ca devin, cu fiecare ora pe care o eliberez in mine, mai mica si mai straina de mine insami? Nu am reusit nici in prezent sa incetez sa ma recunosc prin tine sau prin ea... Nu imi aduc aminte clar cine sunteti voi doi, insa stiu ca imi e dor din ce in ce mai mult de blandetea ta si de caldura din privirea ei......

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

• Totul amortise in jurul ei cand desenase iarasi fluturii timpului


• Ploaie... frig si putin mai multe momente sterse de indiferenta amandurora.....

Uneori

Uneori femeile plâng a uitare
A dor pe care tu nu ai cum să-l simţi
A cuvinte albe arse în tăcere
A stafii care nu mor...
A linişte
A fericire
A secunde de uitare
A "si tu n'existais pas..."
A "închideţi ochii grei acum..."
A clipe de rătăcire
A..... tine
A noi...
A…… a uitare

Dans de Bragadiru

• Recenzia unei carti pe care am citit-o in urma cu multa vreme.

Pana la descoperirea autorului acestei carti, vedeam in presa o punte fragila intre noi, oamenii de rand si personajele politice sau vedetele autohtone. Ascultand inca din anul 2002 emisiunea acestui jurnalist, "Romania in direct", mi-am dat seama ca inca mai exista oameni care merita sa fie numiti purtatorii nostri de cuvant; printre acestia numarandu-se si el. Pasiunea mea pentru jurnalism se traduce printr-o afirmatie care ii apartine acestui om : "a face presa inseamna pentru mine un fel de a fi, iar libertatea de exprimare o consider mai mult decat un dar, o sansa. Sansa de a arata ca inca mai exista oameni dispusi sa arda pana la scrum pentru o parere si pentru libertatea de a fi rostita."

Prin "Dans de Bragadiru'", autorul creeaza un gen de confesional al omului simplu, un loc in care gandurile oricarui roman nu se pierd, ci ajung sa se materializeze.  Aici sunt infatisate intamplari ai caror protagonisti si martori devenim, cu fiecare zi, fara sa realizam. Desi scriitorul reuseste sa transpuna prin cuvinte, strigatele, uneori fara ecou, problemelor sociale apasatoare, dar si sentimentale, el este tentat sa devina pesimist, acceptandu-si conditia de muritor.

Mai clar, ajunge sa creada ca in Romania zilelor noastre este necesar un "dans de Bragadiru" pentru a-i imbranci cumva pe conationali sa faca ceva bun si util pentru tara. Chiar daca initial se pune accentul pe nesfarsitele accidente sociale si economice, Romania fiind pusa in diferite ipostaze, cu treptat intervine si elementul personal. Sunt surprinse o multitudine de stari de spirit : copilul care isi aminteste cu nostalgie de vacantele petrecute in satul bunicilor (In memoriam), emotia primei iubiri (Love story) sau drama divortului (Muritor) si poate cea mai dureroasa experienta : tristetea regasita in ochii propriului copil care are neboie de un tata viu si nu de unul cu jumatate de norma (Orfani cu parinti in viata). Cititorul este captivat de Romania lui Robert Turcescu care, in realitate, ii apartine.

Terminand aceasta carte, marturisesc ca o tristete aparte mi-a invadat sufletul:  pentru a trai in Romania de azi iti trebuie putina nebunie. Realitatea este dureroasa pentru ca pe zi ce trece devenim tot mai pesimisti, desi speranta moare ultima.

... ... ...

Lasa-mi inima sa-ti lumineze

intunericul in care te-ai stins.

Lasa-ti sufletul sa ne ingemaneze

pasii, privirea, gandurile.

aminteste-ti de mine....

Heal

• Dezbracă-mă,


• De carne,


• De visele pe care nu le-am înţeles,


• De pielea bolnavă de trecut


• Pe care nu am tăiat-o suficient.


• Scrijeleşte-mi,


• Pe oase uitarea amară


• Pe care mă obstinez să o alung


• În fiecare noapte în care....


• Ucide-mi,


• Respiraţiile pe care le uit


• În orele albe ale dimineţii.


• Striveşte-mi,


• Paşii


• pe care marea nu ştie


• Să-i şteargă.


• Lasă-mă să plec...