Gorgeous!

Nelly Furtado - Manos Al Aire
Vezi mai multe video din Muzica

„Din ce motive toate lucrurile bune se sfârşesc?” e întrebarea care mă urmăreşte din ce în ce mai des şi nu ştiu dacă i-am găsit până în acest moment un răspuns cât de cât plauzibil. Mi-ai replica că lucrurile bune trebuie să se termine rapid pentru că altfel ne-am obişnui cu ele şi ne-am plictisi. Dintotdeauna am avut impresia că greşelile pe care le-am făcut s-au răsfrânt asupra mea înzecit. Cert e că acum nu mai cred asta : e necesar zbuciumul interior, lupta continuă, motivaţia acelor trăiri benefice ce ne lovesc în faţă când ne aşteptăm mai puţin. Secretul constă în a şti să profiţi de fiecare minut, să te bucuri de ceea ce primeşti, fie că e bun sau rău. Partea plină a paharului e mai evidentă decât cea goală. Nu mai să nu spargi paharul în goana ta după reuşită. Pentru că atunci e grav şi nu ştii cum să strângi mai repede cioburile fără să te tai.

A...B...C....

Mainile celor dragi poarta marturia timpului pe care l-au lasat sa plece timid in apropierea ta. Inca nu imi amintesc limbajul dorului, a sentimentului care-mi scruteaza simturile cu toate orele pe care le eliberez in amurgul uitarii. Nu te-am uitat.... inca.... inca... insa nu e suficient. Poate esti fericita sau poate nu mai stiu...

• Nu timpul pe care il feliati in amitiri conteaza, ci intensitatea cu care acceptati ca pierderea se transforma in castig.
• Clipele - propriile noastre rugi....

:)

Inca din copilarie nu mi-a placut competitia, ideea ca mai multi oameni se infrunta, atat la figurat cat si la propriu pentru a castiga. Un titlu, un premiu, atentia cuiva, laudele altora, individie sau importanta. Am primit un premiu si ii multumesc mult lui Radu, insa mi se pare dificil sa concretizez un top al bloggerilor care imi plac. Toti cei din blogroll-ul meu rezoneaza cu mine intr-un anumit punct, asa ca ma voi rezuma la citirea, si nu la alcatuirea unui tabel.... Inca o data, multumesc!

Dialog... monolog...

• "-Ai noroc... dintotdeauna ai avut, dar iti e atat de teama sa lasi trecutul sa ramana in urma, refuzi cu obstinatie sa zambesti... nici sa plangi nu reusesti.... vorbeste!"
• "- Atunci de ce simt.... ca pierd oameni? De ce ii idealizez, nu le vad partile rele, nu ii cred in stare sa fie rai? Din ce motiv ei au o poveste, iar eu sunt... nu sunt?"

Toamna imi ascund lacrimile si visele de ploaie si vant. Si-mi amintesc ca am trait anotimpuri in care castanele si regretele ma apropiau cu pasi repezi de noiembrie....

• Am strans intre degete amar....
• Nu stiu
• sa rad
• sa plang
• sa uit
• sa sterg....
• Strang intre degete uitare, regrete si un trecut care nu-mi apartine.
• Imi lipseste linistea din ochii tai, insa am pierdut.... si nu stiu nici macar daca....

• Îngerul,
• aripa pustie a primăverii
• ce-mi cântă povestea-ţi..

Gorunul

• În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
• cum bate ca o inimă un clopot
• şi-n zvonuri dulci îmi pare
• că stropi de linişte-mi curg prin vine, nu de sânge.
• Gorunele din margine de codru
• de ce mă-nvinge
• cu aripi moi atâta pace
• când zac în umbra ta
• şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?
• O, cine ştie?- Poate că
• din trunchiul tău îmi vor ciopli
• nu peste mult sicriul
• şi liniştea.
• ce voi gusta-o între scândurile lui
• o simt pesemne de acum.
• o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet şi mut
• ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
• sicriul meu
• cu fiecare clipă care trece,
• gorunule din margine de codru.

Nonsens

• Mint, Cand ploaia se desparte absent de nori. Pierd Franturi de suflet violet in mine. Uit Desi ucid timpul. Ma tem De tine, de mine... de voi.

And I'm nothing more than a creep

Scandal? De unde?

În România zilelor noastre nu ne mai mira nimic. Surprizele au început să fie inerente cotidianului pe care am uitat să-l mai lăsăm să respire. Cafelele matinale ne sunt însoţite de fiţuicile numite „ziare” pe care îndrăznim să le deschidem. Reacţia care ne încearcă în astfel de momente nu este departe de groază. Cel mai ciudat aspect al acestei realităţi este că deşi acest obicei nu ne provoacă buna dispoziţie după care tânjim zi de zi, il continuăm. Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie : luăm un ziar ale cărui cote de tiraj zilnic depăşesc sutele de mii si îl răsfoim. Nu reuşim să găsim decât ştiri de genul : „Diva X se gândeşte să îşi schimbe proaspăta pereche de silicoane. Să o urmărim în căutarea perechii de sâni ideale!” sau „Un nou scandal în peisajul monden bucureştean : Cristian, Cubuleţ de gheaţă năbădios, şi-a găsit aleasa. Nunta va avea loc în reşedinţa de la Izvorani! Surpriză! Aleasa este alesul, binecunoscutul om de afaceri, Sebastian Negru! Să le urăm casă de piatră sau cat mai multa grija?” Presa românească de scandal încearcă să copieze modelul marilor publicaţii din Occident care nu au chiulit de la cursuri atunci când se preda atât etica, cât şi deontologia presei. Chiar dacă constientizam ca scartaim la capitolul modele de urmat promovate de revistele de profil, remarcăm cu stupoare că într-o bună zi chiar şi cerşetorii din gurile de metrou vor deveni „vedete” de carton, iar universul fiecăruia dintre noi, de departe fragil, se va sfărâma treptat.