Pages

24 April 2010

In urma cu trei saptamani m-am aruncat. Nu de pe pod, nu am aparut la stiri ultima data cand m-am uitat. Am ales sa ma rup de cei foarte dragi, de cladirile vechi din centrul orasului, de teii de pe Domneasca, de artarii de pe strada mea, de mestecenii din spatele blocului, de mine, de.... m-am abandonat in oamenii care mi-au fost si care sper sa-mi ramana aproape. Nu am uitat nimic..inca si nu voi sterge prea usor turele de la munca pana la 12 noaptea cand imi venea sa ma lovesc cu capul de monitor la propriu de plictiseala, de Buff sau Mazalu care fugeau de mine cand vroiam sa-i imbratisez, de necunoscutul caruia ii zambeam zi de zi fara sa-si dea seama, de supervizorii pe care ii stresam literalmente cu intrebarile mele idioate, de scarile de care ma impiedicam la fiecare minut, de Mabbus sau Cami pe care nu le slabeam din... dumnezeu stie din ce :)). Iarasi voi rederula la nesfarsit serile cu fetele in camine cand ne duceam sa ne incalzim cu tequila sau cu votka orange, de orele petrecute pe modul cinci ani continuu, de "you suck more than I do because you got the pleasure", intrebarile inocente ale Anei sau limbajul special pe care il aveam cu Iza, serile cu cainii din fata blocului (Emil care de fapt e Emilia). Cafelele nesfarsite cu fetele, discutiile despre eterna conditie a femeii maritate aka Andreea, emotiile nesfarsite din discutiile cu buzatul, pe Ancateu cu no bine.... Viata mi s-a schimbat la 360 de grade,insa nu am scapat de impiedicat, de zapaceala mea fantastica de incurca turele, de a scoate perle, de aberat (mi am gasit cu cine sa scot porumbeii din cavitatea bucala), de ...indragostit in fiecare zi de altcineva si de a maximiza sentimentele de euforie sau dezamagire provocate de eterna mea calitate a exagerarii. Fiecare zi e o aventura continua, o ratacire pentru a gasi... calea spre absolut dar nu absolut votka si nici absolutul lui Bivolaru. Sunt multe secvente : un individ mi a cerut bani sa se duca acasa dupa ce a avut un accident cu motorul, altul a vrut bani pentru a-i lua baiatului un covrig asta dupa ce imi ceruse un foc, cunosc alti oameni zi de zi, si imi place de mor pentru ca ma hranesc cu ideile lor ()parazit ce sunt), mi-e teama sa nu sperii pe un om drag prin entuziasmul meu... se stie el care e... sau va afla prea tarziu, sarind peste... sper sa nu imi pun niciun picior in  ghip ssi sa mi gasesc mai repede chirie ca e tragic:)). Hasta la pista!
Simplitatea povestii o regasesti printre aceste randuri. Pierduta in litere pe care te obstinezi sa le traduci in limbajul tau ascuns. In lumea mea, intamplarea se rataceste in prea putine date ale problemei. Timpul nu imi masoara respiratiile, lumina nu-mi traseaza niciun pas, in schimb imi sterge linia punctata a..... privirii tale. Diferentele ne distanteaza, insa tot ele ne redeseneaza valul clipelor pe care ni le furam din duratele care nu ne mai apartin de ceva vreme. Nu mint. Doar..... m-am prins intr-un joc al cuvintelor. Nu scriu despre tine... tu ai dat forma sentimentelor mele. Dor, frenezie, orgasm intelectual sau fizic, furie, tristete, fericire.... E un uragan in care vreau sa raman cat mai mult pentru a-mi reaminti cum era. Si nu cum a fost. Pentru ca iubirile mele nu se vor sfarsi niciodata. Le recunosc in ochi albastrii, in caprui, negrii, in piele alba, ciocolatie, in vorbe necunoscute, in maini care imi numara lacrimile de... nu mai stiu de.... provocate de emotii.... Cine mai stie... ce va decide timpul? Sunt a ta.... Abandoneaza-ma in tine..... Inca mai miros a tine si as vrea sa......sparg parfumul tau de talpile mele pentru a invata sa pasesc...in sange, in durere,... in tine....

22 April 2010

Imi spui cuvinte al caror inteles imi scapa pe masura ce se lovesc de liniile nevazute ale clipei. Literele isi risipesc umbrele in urma bratelor care nu se mai recunosc. Ai vrea sa numaram luminile care se ingemaneaza? Sau ti-e teama sa imi dezvelesti cea mai ascunsa teama a ta?
Hai povesteste-mi despre tine. Spune-mi taine pe care nu le-ai dezvaluit nimanui. Numara-mi pasii spre tine. Sterge-mi visele triste. Dezleaga-mi mainile prinse-n calea spre nicaieri. Nu te distanta cu toate ca timpul se joaca cu noi.

  •  "Ai un suflet bun.... Nu e bun, e doar ranit, dragul meu... iar privirea mea incearca sa-si regaseasca drumul spre...."
Afla singur... imi place si ciocolata amaruie... si mi-e dor sa te cunosc.... 

18 April 2010


Am trisat azi-noapte si nu imi pare rau. M-am trezit aproape de tine... ireal de aproape si am tresarit. Nu stiam daca se intampla cu adevarat sau iarasi pluteam in universuri onirice. Stiu ca indiferenta naste povesti a caror sfarsit nu ma grabesc inca sa-l aflu. Cuvinte mici si stranii trec pe langa mine ca niste respiratii de licurici. Ii las pe ceilalti sa se intrebe...daca iubesc sau daca urasc. Mainile tale nu m-au ocolit... si inca le mai simt hotararea pe umeri, pe tample, pe talpi. Cenusa de tigara, chei uitate pe pat, clape de pian lovindu-se timid de degetele mele, de ce as vrea sa se termine? Inca miros a tine, as vrea sa ramana la nesfarsit... aroma ta de.... liniste...

J'ai envie de toi tout simplemet... peut-etre que je ne devais pas croire tes mots. A ce moment la, celles-ci traduisaient mes pensees bien que tu ne voulusses pas me faire chanter tes sentiments. Disons que tu n'es plus present dans mes memoires, mais je suis sure que ce n'est rien qu'un mensonge. Tu es encore dans chaque sourire, dans toute respiration, dans tout regard.... tu avais envie de moi, tout simplemet. Maintenant je renonce a toi....

17 April 2010

Dreptul de a fi om

Ce suntem noi? Cum de am ajuns să ne considerăm oameni? Cu ce drept afirmăm acest lucru? Am dreptul să fiu liberă, amdreptul să zâmbesc, să respir, să trăiesc, să mă exprim... dar oare am dreptul să fiu...om? Am ridicat privirea în acel ceas. Totul s-a înceţoşat. Pe moment nu am realizat de ce, dar am constatat că erau oameni în jurul meu. Pare destul de ciudat, dar realizezi târziu că există persoane în jurul tău. Persoane care te fac să te simţi întreg, care-ţi arată drumul cel bun, care pot fi numite prieteni. Ieri m-am plimbat printre minute. Şi m-am simţit singură. Singură printre străini, printre umbre cunoscute, printre priviri... Dar de cele mai multe ori, mă simt singură printre oameni, singură pentru că nu că nu ştiu dacă cei ce mă înconjoară sunt... oameni. E greu să găseşti un om printre oameni. Oare prin ce ne deosebim de celelalte vieţuitoare? Prin faptul că ştim să ne controlăm, să fim civilizaţi? Nu-i acceptăm pe ceilalţi, deşisunt semenii noştri. Suntem oare oameni? Totul constă în acceptarea celorlalţi. Suntem capabili să fim oameni?

14 April 2010

Ador diminetile in care cafeaua proaspat macinata imi trezeste genele din hora tacuta a noptii. Minutele in care lumina ma iubeste pe jumatate si mi te da totalmente. Secventele in care nu pot dormi de emotie si te privesc atent cum patrunzi in lumea la care nu am acces. 
  • "- Opreste-te! Nu ma mai domina!"  
  • "- Dar nu e intentionat.......de ce nu intelegi? Doar incerc sa iti arat intunericul din spatele cuvintelor pe care nu ti le pot spune...."
  • "- Insa nu faci asta! Vrei sa ma stingi, sa ma anulezi ....de ce nu ma lasi sa te ating? Realmente si nu in felul in care au facut-o ceilalti barbati din viata ta...."   
Iti povesteam demult ca  mi-e dor de tine, de acea noapte in care mi-ai multumit ca iti sunt aproape... nu am incercat in nicio clipa sa te ranesc, sa-ti fur vivacitatea... mi-am dorit sa te...sa te cunosc... sa nu te pierd.. si cunoscandu-te, puteam sa ma recunosc... in toata ceata...
Ma intrebai despre modul in care m-am gandit la tine. M-am vazut pe mine in tine si mi-am dorit sa nu treci prin ce am trecut eu, sa nu traiesti in acea lume neagra. Sa-ti spun ca simt ca mi s-a taiat o mana de cand nu am mai intalnit-o pe a ta in drumul spre nicaieri? Ti-ar deschide ochii si te-ar misca macar pentru o secunda haosul meu?  Mi-ai fost constiinta, dimineata, toamna, vara.... iarna.... frig... am atins in urma cu mii de ore, niste maini albe care nu raneau, nu loveau...Sper sa ma pierd pentru a te regasi....
 

12 April 2010

As vrea sa stii ca imi pare rau. Pentru imbratisarile pe care ti le-am rapit. Pentru lacrimile pe care nu am stiut sa ti le sterg. Pentru cuvintele grele pe care ti le-am spus cand aveai nevoie de intelegere. Cand trebuia sa ma ai aproape. Sa ma pastrezi... Ca sa-ti amintesti ca ma gandesc la tine.. orice ar fi si oricat timp ar trece... am invatat sa te pastrez si sa-mi urmez visul. Nu am uitat nimic si desi spuneam ca soulmates do die.... ele nu mor.. ele se pierd pentru a se regasi cand se asteapta mai putin.. Aminteste-ti de mine cu drag pentru ca eu nu te voi uita...NICIODATA... si ma rog sa fii bine si fericita...

4 April 2010


  • Povestea soaptelor pe care tu nu le intelegi... aceste randuri sunt pentru tine, straine. 
  • Pentru... un sarut timid pe care nu il voi uita. 
  • ...noptile in care lumina cuvintelor tale imi crea un fior indescriptibil. 
  • ... miile de ore pe care le-am impartit... sentimentele pe care ni le-am reprimat. 
  • Iti amintesti de euforia de la inceput? Baby, I'll always be there for you... don't you ever forget about US....

2 April 2010

Cuvinte despre tine si acasa....



Marturiseam in urma cu mii de secunde ca te simteam ca pe o lume in care puteam fi eu insami. Ca intr-un spatiu unde timpul isi pierdea urma si noi ne prefaceam in aer. As putea spune ca te-am iubit numai pe tine insa as minti. Mi-am regasit urma in toate bratele care mi-au numarat alunitele sau care mi-au ascultat bataile inimii atunci cand vocea imi amutea, iar respiratia mi se oprea. Poate am exagerat cand am zis ca tu ai fost acasa al meu. Mi-ai creat doar iluzia ca nu as trai in absenta atingerilor tale. Imi umpleai ziua de lumina de fiecare data cand imi zambeai in modul in care eram in stare sa ma risipesc in colturile edenului tau. Iarasi gresit. Erai TU si imi trezeai simturile. Frematam clipa de clipa, iar sangele imi alerga drumul catre tine. 

De fapt, acasa sunt locurile pe care le iubesc si oamenii care ma apreciaza/iubesc pentru ceea ce sunt. Tu nu ai fost acasa... acasa e mai sus si jos. Stiu ca nu e "Adio", doar "Pe curand" insa imi va fi dor... de ceea ce credeam ca urasc...