Pages

30 June 2010

  • Sa te feresc de visurile tale...
    Sa te ascund de clipa care moare...
    Nici n-am sa-ncerc
    Puterea asta trebuie s-o ai tu!
    E pentru tine!..

    Sa te feresc de ochii din oglinda
    Lumina lor pe tampla ani sa-mi ninga...
    Nici n-am sa-ncerc
    Puterea asta trebuie s-o ai tu
    E pentru tine...

    Trebuie s-o ai...
    s-o ai tu...
    E pentru tine...
    Trebuie s-o dai
    S-o dai tu...

    Sa-ti deslusesc mirajul implinirii,
    Sa te ascund de focul amintirii...
    Nici n-am sa-ncerc
    Puterea asta trebuie s-o ai tu!
    E pentru tine!

    Sa pot pasi pe pasii umbrei tale
    Sa ma zidesc in coltul gurii tale
    Nici n-am sa-ncerc...
    Puterea asta trebuie s-o ai tu!
    E pentru tine...
    Trebuie s-o ai.. trebuie s-o ai...
    s-o aï tu...

 
  • Desculta imbratisam copacii
  • umbrele frunzelor cazute in acel
  • inceput de...tristete.
  • Aripile frante,
  • talpile de ploaie ale toamnei
  • eu...
  • cantul...
  • nici sa astern cuvinte nu mai pot

 

29 June 2010

And I ask myself day by day, how can anyone make your day? How can a stranger move your entire world just by one look? What's the thing that makes him diffrent? Can it be the smile? The touch? The way he kisses you each night he makes you his? Or it's only the feeling you have when the two of you become one...one soul, one heart, one world? Let me tell you something... Even if the rain falls instant by instant....it can not erase your traces.... Sit down and listen... e aici...in fiecare vioara, in acordurile de chitara pe care le eliberezi in noaptea care nu-ti apartine... sa ti soptesc ceva? 

I NEVER TRIED TO REACH YOUR EDEN
  • Simt o durere ciudata in maini. Cred ca se transpune din suflet, numai ca nu stiu din ce e compus el. Poate din franturi de atingeri care provoaca o afectiune indescriptibila. Din priviri pe care nu ai vrea sa le uiti pentru nimic in lume. Din cascade de cuvinte pe care ai vrea sa le opresti si sa te pierzi in tacere. In linistea pe care ti-o ofera niste ochi blanzi ca ai tai. Nu-i mai are nimeni si cred ca si tu stii asta, insa nu vrei sa recunosti. Poate ne-am aflat mai departe unul de celalalt chiar atunci cand am fost un intreg, dar nu ne-am mai gandit.... a contat doar ca ne vedeam, ca eram materiali si nu formati din sunete pe care oricum niciunul dintre noi nu le intelegea. Ne placea sa ne pierdem in secvente care nu se vor mai repeta. Pentru ca tu nu vrei, pentru ca eu nu pot.... sa.... nu stiu sa ce. Durerea pe care o am in maini se intensifica pe minut ce scriu aceste ganduri si simt ca nu o pot opri. Nu ma incearca tristetea, nu ma gandesc deloc la ceea ce s-a intamplat pentru ca a fost frumos... mai mult decat sublim. Nu cred ca exista cuvinte care sa descrie trairile dintre noi. Stii de ce? Pentru ca au fost unice. Am fost acasa.... si am vazut realitatea prin ochii tai. M-am ratacit prin ei si am iubit senzatia asta. Mi-am dorit sa o pastrez pentru ca imi crea o stare diferita de binele cu care eram obisnuita. Durerea din maini inca se amplifica, dar e o durere placuta si nu una pe care as vrea sa o inlatur. Desi lacrimile cad si se lovesc de mine, ele nu pot ineca sentimentele.... mi-e cam frig, dar asta nu inseamna ca nu sunt puternica. Sunt.... dar tu nu crezi... Nici unul nu este vinovat de situatia creata.... e doar viata care-ti fura minunile care indraznesc sa dureze mai mult de trei zile. La noi.... la acel ceva al nostru cum il numeai sau inca il mai numesti tu miracolul s-a materializat in nopti superbe in care imbratisarile si atingerile erau complete. Este punct in prezent.... In urma cu ceva ore.... sute de ore.... iti zambeam. In clipa de acum.... IMI LIPSESTI. Dar nu stiu daca iti este dor de mine.... 
 
  • pentru o rana inca sangeranda...

28 June 2010

Strivim cuvintele dintre noi in minutele mute ale pustiului care ne inconjoara din toate partile. Asa-i ca nici tu nu-ti mai amintesti ? 1...2...3.... Mi-e dor de tine.... Neah...nu-mi lipsesti..Astazi te-am ucis din mine....

27 June 2010

Imi marturisesti ca te incearca melancolia atunci cand lasi aceasta melodie sa-ti invadeze simturile. Pe mine ma aduce mai aproape de lucrurile frumoase despre care iti povesteam in urma cu cateva ore. Momentele cu tine nu pot fi materializate in niciun fel...Nu e poveste... e viata...cea care-mi curge in vene de fiecare data cand te lovesti de mine.... si continui sa visez....

25 June 2010

Aminteste-mi ca nu mi-e dor de tine. De fapt, nici nu stiu cine esti tu, cel care-mi lipseste. Persoana a carei privire a incetat sa ma mai invadeze. Omul pe care credeam ca il iubesc... da... il iubesc. Esti fictiv.... In schimb eu sunt reala, dragul meu ireal.... 
Aminteste-mi ca nu mi-e dor de tine si ca totul se petrece in mintea mea. Si oricine s-ar regasi in aceste randuri, greseste. Nimic nu exista... evenimentele, sentimentele, fie ele carnale sau nu, se petrec in fantezia voastra..... Nu-mi-e dor de tine.. doar ma alint... sau ma pierd

23 June 2010

Peut-etre c'est mieux de cette maniere. J'ái vecu jusqu a maintenant dans un monde t'appartenant. Ses murailles etaient desines de ton peau, mes bras ne connaissant rien que les tiens. Mes pensees ne se souvaient rien que tes traces. Ton passage sur mon chemin...si vite comme le primtemps....Mes doigts ne cherchaient que les instants que je croyais les miens mais...l'eternel mais tuant mes yeux, cherchant a te laisser sans souffle...je sais, c est difficil d etre moi, mais...de nouveau...incessament mais...je suis petite et laide dans ton absence.... je ne sais vivre sans toi.... et toi...t es un conard!
 

21 June 2010

Photos by Alina Orel

Luminile grele ale oraşului stins se jucau pe chipu-i obosit când îşi amintise de viaţa de dinaintea lăsării întunericului. Nu putea distinge din acel film decât o cameră în care fericirea se risipise mai repede decât o boare de mai. Obiecte fără nicio legătură aparenta între ele erau răsfirate de-a lungul covorului tocit de timpul care nu-i mai aparţinea. Căuta cu fervoare parfumul ei de tei în hainele care rămăseseră întinse pe patul roş-purpuriu, însă tot ce întâlnise în calea spre ea nu era decât o aromă stranie de moarte. Şi nu îşi dădea seama dacă îşi găsise propriul sfârşit sau doar amintirea ştearsă a unei fantome care până de curând îi desena albul inocenţei pe umbră. Încercă să deschidă ochii pentru a cuprinde cu privirea marea de bucăţi din ea, însă noaptea nu îl lăsa să se ridice. Îi învinsese orice urmă de curaj şi îi râdea perfid, murmurând un limbaj lipsit de înţeles pentru ceilalţi, dar atât de clar pentru el. Cuvinte care nu ucideau deloc senzaţia latentă de negru. Ridicau infinite ziduri de alabastru în juru-i şi îi striveau trupul încet ca o melodie mută de clapele pianului ce încetase de prea multă vreme să-i mai aducă liniştea. Frânturi de discuţii rupte din altă lume i se perindau în faţă şi vroia avid să le dea un alt sens decât cel pe care l-au avut atunci. Îşi eliberase pleoapele într-un acces de luciditate şi se înfricoşa de fiinţa care îi apăruse în faţă. Una care nu ştia să-i oprească tremuratul mâinilor mai zbârcite ca un trup de bătrân. Expresia chipului i se preschimbase în groază şi nu reuşea să-şi tempereze respiraţia. Creatura îl privea mult mai speriată ca el şi nu înţelegea reacţia-i ciudată la vederea ei în propria-şi oglindă. Groaza se întipărise în amprentele-i mai tare ca o petece şi îi înţepenise până şi răsuflarea. Se întreba retoric dacă pâna aici a trăit într-o reverie sau dacă realitatea se traducea prin făpturi nelumeşti şi clipe de încordare maximă. Dintr-o dată, sunetul pianului se preschimbase în acorduri grave de chitară, iar creatura din faţa-i începuse să cânte într-o limbă atât de cunoscută încât începu să se zbată şi să lase spasmele să-i curgă în colţul gurii de dor.... Să fi fost cea din existenţa de dinainte sau singura femeie care îl mai putea salva din camera obscură în care se pregătea de liniştea eternă? Se schimonosise şi îşi lăsă mâinile să cadă violent în spatele-i în clipa în care melodia se pierdu în negrul fără început şi final. Gol….şi mai ales…..

17 June 2010

Iarasi despre acasa....

Se petrec lucruri din ce in ce mai ciudate in jurul meu. Incep sa uit drumul spre acasa.... 

Photo : Cosmin

15 June 2010

Pe bataie de clipa ce se stinge in ceasul care numara ce a mai ramas din timp, resimt un gol imens. Te vei intreba pentru a nu stiu cata oara ce provoaca acest pustiu. M-am abandonat iarasi in straini. Am ales sa nu mai ma recunosc in cioburile din oglinda sparta intr-o noapte golita de... noi doi. Mi-am desenat un alt chip pe calea spre nicaieri. Mi-am taiat talpile de cuvintele tale seci si neinsemnate. Am sangerat dor mii de minute, iar tu nu ai schitat nici macar o grimasa, un zambet amar, o privire perversa. Nimic. Si mai ales...neant. Asa-i ca iarasi crezi ca spun minciuni? Iar ma alint? Iar nu am forta de a te ucide din orice om pe care il intalnesc zi de zi si mai ales noapte de noapte? Ai impresia ca esti atat de usor de sters? Dupa ce mi-ai crestat pe piele, amprentele tale. In urma ..... mea... nu se mai afla nici macar umbra ta....Nu mint... nu te mint! Imi amintesc ce-mi ziceai de fiecare data cand iti aprindeam tigara..."Ma faci sa ma simt important...." Nu ai puterea necesara pentru a intelege cat de mult ai insemnat.... insemni...Sunt mica si proasta... si numai a ta... dar tu nu vrei sa ma lasi sa frang fragilitatea lumii tale... Si ma pierd.. si te pierd....
Mi-e dor de mare.... valurile ma pustiesc de pacate. Nisipul imi invadeaza talpile, mi le zgarie , scrijelind harta rasturnata a drumului tau. Am plans o noapte intreaga dupa ce marea si-a pierdut lacrimile pe obrajii mei... Hai ia-ma de mana si nu-mi mai da drumul in aceasta hora de iele..... Cauta-te in ochii mei si poate ma vei intelege....

  • Photos by Alina Orel

11 June 2010


Daca m-ai intreba de cine imi este cel mai dor in aceasta clipa,  ti-as raspunde ca de tine, insa nu stiu daca tu mi simti absenta. Nu imi lipseste puterea afirmand acest lucru, nu imi dezvelesc slabiciunile, nu-mi abandonez cuvintele in tine. Nici macar nu te mint. Doar mi-e dor si nu-mi amintesc cum se sterge veninul. Il cunosc mai bine decat-ti imaginezi si nu… nu te astepta sa-mi las venele sa curga durere doar pentru ca tu ai disparut din lumea mea. As vrea sa nu te mai intorci niciodata in mine, sa renunti la imaginea mea de fum si sa primesti in universul tau atat de fragil, oameni adevarati. Nu stafii ca mine. Nu silfide care stiu doar sa-si rastigneasca umbra odata ce incep sa-si cante povestea. Nu se poate trai cu atata rautate si  atat de putina incredere in ceilalti. Poate am gresit cand ti-am spus ca nu mi mai aduc aminte ce inseamna sa…fii TU. Nu mai stiu.... aminteste-mi cum era....


Asculta mai multe audio Muzica

8 June 2010

Iti simt veninul curgandu-mi in vene, inghetandu-mi respiratiile, alergandu-mi gandurile, secandu-mi ochii. Nu te cred cand imi spui ca nu te vei mai intoarce in mine. Otrava-mi iti stinge pustiul in fiecare bataie de clipa pe care o eliberez in...drumul spre timpul pe care-l cunosteam in..... de ce te obstinezi sa-mi refuzi privirea? De ce imi tai liniile din maini? De ce-mi stergi viitorul si ma arunci in trecut? Inca ma doare tacerea ta si nu stiu daca tu-ti mai amintesti de.... cuvintele mele mute... de ..my puppy eyes... Noi. Ce vorba mincinoasa. Dureros de absenta din vietile amandurora. Mai stii? Iarta-mi mainile daca au incetat si au uitat sa te mai caute...

7 June 2010

Nu e necesar sa intelegi nimic din... mine. Asculta melodia ....
Mi-e dor de ultimul minut in care te-am atins....

6 June 2010

Nicio minune nu tine prea mult si... se pare ca furtuna care a inceput de cateva zile nu ma poate opri din scris. Am mai incercat in urma cu un an sa renunt la blog, insa se pare ca e singurul loc in care ma pot ..desfasura. Nu ca ar atinge pe cine ar trebui gandurile mele sau... Deunazi, o persoana draga mi-a ordonat practic sa incetez sa ma mai disturg....desi nu stiu ce ar mai fi de anulat... strainii din viata mea au luat totul lasandu-mi o bruma de...mine...Alt om drag mi-a spus ca valorez mult...nu-mi imaginez cat de mult..Asa o fi? Deja am distrus ceva si imi pare nespus de rau.. 


  • Mi-ai zâmbit când ţi-am spus că-mi va fi dor de tine. Am simţit că va fi ultima noastră clipă, ultima ta privire, ultimul sărut. Ţi-am spus că suntem îngeri cu o singură aripă şi că trebuie să ne îmbrăţişăm pentru a putea zbura, dar iarăşi mi-ai zâmbit. Ţi-am spus că am devenit sclava cuvintelor. Ţi-am simţit răsuflarea, era rece, şi totuşi m-ai atins...M-ai privit cu tristeţe şi mi-ai zâmbit încă o dată. Te-ai ridicat. Sunetul paşilor tăi. Tăcerea ta. Te-ai întors: ultima privire. Erai atât de pierdut. Mi-ai atins obrajii. Cât de rece erai... o lacrimă mi s-a despins de pleoapă şi s-a oprit la tine în palmă. Oare va trăi? M-agăţ de trupul secundei ultimului nostru sărut. Adio... 
    •  
      Literele aleargă

    • pe hârtia fără de care eu nu aş mai fi

    • fără de care rândurile n-ar mai smulge

    • umbrele de ceară ale asfinţitului.

    • Scrisoarea de adio a trupu-mi

    • şi-a împrăştiat în vid trăirile

    • daţi-mi un suflet!

    • Întins-am mâini de omm singur

    • spre cerul de toamnă,

    • într-o clipă când tu ai uitat

    • să laşi otrava acelui noiembrie,

    • la rădăcina plânsului Evei.

    • Umbra acelui martir al munţilor

    • de piatră se pierde-n zenitul cuprins de alt soare. 
       Hai la re...
Punem punct la povesti. Nu ne mai jucam de-a copii. Pentru moment nu voi mai scrie. Pentru ca blogurile nu fac nimic altceva decat sa complice vieti. Sa transmita gresit ganduri. Pentru ca nimeni nu intelege ce se intampla cu adevarat cu mine. Va multumesc ca m-ati citit in aceasta perioada. Ma voi razgandi la un moment dat. Till then... I salute you...

5 June 2010

De cateva ore, imi repet ca nu imi vei lipsi absolut deloc. Chiar si tu mi-ai confirmat ca nu as avea niciun motiv plauzibil pentru a-mi motiva (im)posibilele sentimente de dor. Atunci explica-mi tu de ce m-au invadat atat de multe emotii in clipele in care.... te-am vaut materializandu-te. Fa-ma sa inteleg de ce aproape m-am simtit ca acasa in bratele tale.... de ce.. nu vroiam sa te indepardezi de mine nici macar cativa centimetrii... Poate pentru ca ma temeam sa nu te pierd.... Dar deja s-a intamplat aceasta temere... Multumesc ca... ai fost prezent.. chiar si pentru cateva momente in viata mea....

4 June 2010

Sunt batai usoare de inima pe care nu le auzi. Te fortezi sa le ntelegi limbajul insa ceva din tine renunta la a mai... asculta sunetele mute pe care le emite. Incerci sa te pierzi in acest cantec care nu vorbeste despre noi, ci despre.... linistea pe care o simti cand.... privirea mea te invadeaza. On envahie l'un l'autre lors du....baiser qu'on vient de laisser aller dans cet orage.Bien que tu ne sois pas le meilleur...a ce moment ci tu es...le mieux.... mi-e dor de tine...dar ce folos? Ma ratacesc....in tine si.... te las sa ma pierzi in..... umbra ta...

Lasa-ma sa-ti spun cateva cuvinte de adio. Nu am vrut in nicio clipa sa te ranesc. Poate am vrut sa-ti traiesc viata. Cea pe care am inteles-o din lucrurile pe care mi le-ai povestit in acea noapte rece si trista de...noiembrie. Nu, nu imi este deloc dor de tine. Nu iti simt lipsa absoult deloc, dar stiu ca astazi nu avem decat optiunea de a desena tristetea din cuvintele pe care nu am stiut sa ni le spunem in acele ore tarzii de iarna. Minutele ne dureau si vroiam sa ne anulam in clipele de... nesiguranta. De noi. De mine. De tine. Inca imi ranesti pasii, iar mainile mele inca plang a .... fericire de moment, dar nu pot nega. Cioplesc privirea pierduta ... a statuii pe care tu.. ai sfarsit o... tu-ti mai amintesti de mine? Eu da...mereu ... in fiecare clipa... si sangerez a absenta de... tine..

Asculta mai multe audio Diverse

3 June 2010

  • Iti amintesti?

Noaptea era a noastra cand am sters cu sange povestea ta. Ti-am spus-o de nenumarate ori si te-ai obstinat sa nu o intelegi. Ai ales sa faci parte din ea. Atat de perfid. Prea tarziu mi-ai stins ochii cu acele cuvinte mute. Nici nu mai stii despre ce vorbesc aici.
  • Iti amintesti?

Sex.Pantofii negrii risipiti pe podeaua care ne-a dezvaluit timid taina mainilor care nu se mai recunosc. Se cauta neincetat si la momentul de acum, insa sangele povestii tale le rastigneste de.... timpul se sfarseste in urma noastra. Ceasul care numara ce a mai ramas din el s-a spart...cioburi din tine.. bucati din mine.... pierdute in imagini nedefinite..


2 June 2010

Am tresarit in urma cu cateva minute. Ti-am povestit ca mi-ar placea sa-mi numeri temerile si sa-mi creionezi zambetul tau pe acest chip mutilat de uitare. 
Am evitat sa te sperii pentru ca nu vreau sa pierd. Sa ne ratacim in acest spatiu oniric. Fragil de ireal. Oare existi cu adevarat sau.... mi se pare? Oare vocea ta e cea pe care o ascult la 250 km departare? Imi simti mainile cautandu-te in cele mai tarzii clipe ale noptii nimanui? Constientizezi ca se intampla ceva straniu cu noi? As vrea sa ma simt acasa in bratele tale.... asa cum nu am mai trait de ceva vreme.... Toi et moi...et on verra.....
 

Asculta mai multe audio Muzica

1 June 2010

Dansez in ploaie doar atunci cand stiu ca nu ma privesti. Cand te pierzi in lumea mea atat de fragila, compusa din sunete mute de durere si povesti fara sfarsit. Iti multilez chipul de fum cand sting tigarile neaprinse de amintirea orelor in care ti-am apartinut. Nu te am posedat in nicio clipa in maniera in care m-ai avut tu. In modul in care m-ai simtit cand ti-am spus ca....te iubesc. Te iubesc si nu ma tem sa-ti spun... dar stiu ca tu nu simti nimic pentru mine. Oare traim doar o iluzie?
Cant in ploaie cand tu iti desenezi rolurile pentru minutele in care ceilalti te cred zeu. De fapt esti un om ca mine si ca ei... Te iubesc si mi-e teama ca nu ma auzi.... Je ne veux pas t'oublier mais tu m'as deja oublie...