Ceasul suna ca din gura de sarpe, dar fata refuza cu obstinenta sa se ridice din asternuturile in care-si lasese sufletul. Cu o noapte in urma, renuntase la orgoliu. Obosise sa se mai lupte cu sentimentele lui si a recunoscut. A acceptat ca el ii invadase mintile din clipa in care si-a intiparit amprentele pe umerii ei. Stia ca trecuse prea multa vreme de cand nu se mai eliberase cu adevarat. In fond, cine ar fi vazut-o? Doar el si sufletul ei mult prea fragil pentru a mai suporta inca o infrangere. Si-a luat inima in dinti si i-a spus : "Stii ce se petrece in mine? Dincolo de lupta dintre noi, de frenezie si de imaginea mea de femme fatale? Iti zic eu : mi te-ai impregnat in fiecare centimetru de piele, in toate celulele! Ai idee ca atunci cand privesc usa mea de la intrare, pe hol, retraiesc totul? Cand m-ai luat in brate, cand mi-ai atins gatul ca si cum vroiai sa inspiri toata viata din mine? La naiba!"
El a continuat razboiul prostesc si i-a zis doar atat : "In momentul in care te vei decide sa simti mai mult, iti voi dezvalui ce se intampla si in mine. Pana atunci, taci si accepta-te!"
Ceasul suna ca din gura de sarpe, dar fata refuza cu obstinenta sa se ridice din asternuturile in care-si pierduse sufletul. Ii cauta bratul printre perne insa nici urma de el.
Deschise ochii : fereastra deschisa, haine imprastiate pe jos, o tigara fumeganda in scrumiera unde-si stinsese pana si ochii si o melodie...
