Pages

20 February 2013

Scrisoare de ramas bun...

Poate gandurile ce urmeaza sa ti le insir nu vor avea nicio semnificatie pentru tine, dar sunt lucruri pe care trebuie sa ti le spun inainte sa-mi iau ramas bun. Simt ca ma sufoc daca nu le eliberez si intre mine si tine, ma aleg pe mine. Asa cum si tu ai face-o daca te-ai afla in locul meu. Desigur, tu nu ai de unde sa stii cum este sa fii in pielea mea pentru simplul motiv ca nu ai capacitatea necesara sa simti in aceeasi maniera ca mine. Esti plamadita din alt aluat si ai invatat diferit anumite lectii. Poate mult prea devreme, insa nu cred ca le-ai inteles asa cum ar fi trebuit. Am incercat sa merg pe aceeasi cale ca si tine, sa privesc dincolo de dulcea minciuna a unei apropieri dintre oameni, insa vezi tu... ei nu inseamna pentru mine atat de putin pe cat semnifica pentru tine. Eu nu ii privesc ca pe niste gandaci, niste instrumente pe care sa le folosesc in drumul spre succes. Te-am simtit foarte aproape de sufletul meu la un moment dat. M-a speriat chiar, dar am reusit sa te indepartez. Stii ce e mai trist? Ca tu nici macar nu stii... 
(ianuarie 2009)



8 February 2013

Pentru o vreme m-am simtit in siguranta. Am lasat un om sa aiba grija de mine asa cum nu i-am permis nimanui. Si a fost bine. Am simtit ca ii pasa. Dimineata, cand ne trezeam primeam afectiune. N-a fost o legatura carnala, ci doar ciudata. N-am stiut sa-l apreciez, tocmai pentru ca el apartinea deja altcuiva. Si a fugit.... dor...

7 February 2013




Rupta-n mii de farame. Mi-e din ce in ce mai greu sa le adun.Sufletul mi-a ramas la mare. Nu stiu sa respir fara tine...


3 February 2013

Seara luminile din sufletul meu se sting cel mai greu. Una cate una, se inchid in mine si ma lasa in noapte sa respir. Abia atunci mai pot sa respir. In rest, ma sufoc. Mi se pune o greutate pe piept si simt ca ma sfaram.  Imi amintesc ca eram fericita in urma cu cateva luni. Atat de fericita incat le zambeam necunoscutilor pe strada. Numai ca am realizat ca a fost o fericire inchipuita. Am confundat fantezia cu realitatea. Era frumoasa minciuna pe care mi-o spuneam in fiecare zi. Era noiembrie. Era sfarsit. Era si nu va mai fi niciodata. 
Poate doar cand voi respira iarasi singura, in absenta unei masti de oxigen. Ciudat, simt ca mi-ai luat totul.  M-am abandonat in tine.... si mi-e dor de mine cea din momentele in care chitara ma adormea... Adio...