tag:blogger.com,1999:blog-74488012484409009502024-02-06T20:07:09.407-08:00Farame din mineRaluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.comBlogger770125tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-27231354358118632018-10-03T14:05:00.002-07:002018-10-03T14:05:33.410-07:00<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Mi se intampla uneori sa tin ochii atat de stransi incat celelalte simturi mi se ascut. Cu toate astea, gust o placere stranie cand ma pierd in acel spatiu. Cumva atat lucrurile, cat si persoanele din spatiul real isi ascund identitatea, iar eu le recunosc doar respirandu-le. Narile-mi sunt astupate mai tot timpul si doar aromele puternice raman. Celelalte se trec. Ca oamenii. Se trec ca si cum ai pocni din degete. Repeti: "Poc! Magie!" Auzind aceasta formula, pleoapele se gr</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #1d2129; display: inline; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">abesc sa se deschida, doar-doar sa ghiceasca noul cadru. Mi se spune ca mi-am pastrat ochi de copil. Unul realmente inocent, dar poc-magie nu-mi aminteste deloc de copilarie. In schimb, ma trezeste intr-un acasa diferit. Unul in care anotimpurile erau delimitate calendaristic, iar la final de martie puteai ghici bobocii de liliac. Isi mijeau petalele pana la jumatatea lui aprilie. E prima data cand ciocnim peretii pret de un anotimp. Prima oara cand imi tin ochii inchisi si imi fac curaj sa te imbratisez. Si parca nu mai doare. Nici macar putin. Doar ca anotimpurile si oamenii imi joaca feste in cadre, iar ochii de copil se incetoseaza..</span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-10094500020207337222018-07-27T03:58:00.001-07:002018-07-27T03:58:39.834-07:00Când aduni cioburile și te regăsești<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="IT" style="font-family: "Arial",sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: IT;">Din copilărie am avut o noțiune diferită a timpului. Mă
simțeam deja trăită și nu-mi explicam din ce motive se manifesta o asemenea
senzație. Desi acest sentiment nu-mi dădea pace, am fost un copil destul de
curios si dependent emotional de cei din jur. În urmă cu niște ani, un poet
mi-a lăsat o dedicație pe cartea lui care suna astfel: "Ralucai, o poezie
născută din lipsă" Mi-am amintit de golul pe care l-am resimtit
dintotdeauna si cum nici faptele si nici cuvintele nu au fost suficiente pentru
a ma face sa ma simt in siguranta. De fapt, la zece ani copilaria s-a terminat
si am fost nevoira sa ma maturizez. Sa devin acel mic adult care isi poate
salva parintii. Mama imi spunea ca seman cu tata pentru ca eram foarte inchisa.
Tatal meu a suferit o operatie pe creier cand eu aveam zece ani si la putin
timp dupa asta a intrat in coma. </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Arial",sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: PT-BR;">In
limbajul meu de copil, a semana cu tata s-a tradus prin sentimentul de a fi
defecta. Eram o papusa stricata si papusarul nu ma mai putea repara. Dedicatia
poetului m-a atins pentru ca mult timp am fost un om invadat de ego. </span><span lang="IT" style="font-family: "Arial",sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: IT;">Acea voce care se identifica cu vocea mamei imi spunea ca
sunt un monstru inside out. Am inteles atunci ca e necesar sa imi spun povestea
diferit. Am inceput sa iubesc și durerea. Și ea pe mine. </span><span lang="PT-BR" style="font-family: "Arial",sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: PT-BR;">A existat între noi o reciprocitate cum rar
intâlnești. De curând, am renunțat la ea. Sau am renunțat noi între noi. La noi
însene. Încă nu am aflat despre ce a fost vorba. Sau nu voi ști vreodată. Am
spus mai devreme că am abandonat acel sentiment dulce-amărui. </span><span lang="IT" style="font-family: "Arial",sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%; mso-ansi-language: IT;">Senzația în sine pe care mi-o provocau oamenii. La
vinovăție. La negru. Am lăsat lumina să mă îmbrățișeze. Ca si cum as fi fost un
nou-nascut. Pentru ca, intre noi fie vorba, aproape trezeci de ani am trait o
viata care nu mi-a apartinut. Am scris despre o durere care mi-a fost transmisa
fara voia mea. Iar ce poate fi mai linistitor decat prima respiratie de dupa
furtuna? Ce te poate face sa zambesti mai mult decat momentul trezirii? Clipa
in care deschizi ochii dupa ce i-ai avut lipiti cu mii de straturi de adeziv?
Povesteam mai sus ca am renuntat la durere si la o viata care masurata in ani
se traduce printr-o jumatate din cat ne e dat sa respiram in acest cadru.
Infiorator! Acesti aproape treizeci de ani devin sinonimi cu un blocaj. Dar ii
multumesc durerii totusi. Fara ea, nu as fi putut sa iubesc si sa ma iubesc. În
mine trăiesc foarte multe femei și poate datorită acestui fapt m-am îndrăgostit
de actorie. Prin ea am reușit să mă vindec de o parte din traumele din
copilărie și mi-am povestit altfel viata care (cred eu) nu mi-a apartinut. De
aproape doi ani am reusit sa reduc la tacere in proportie de 80% egoul. L-am
inlocuit cu sunete de pian si chitara. Uitându-mă acum in urma vad ca am avut o
viata splendida in pofida durerii: am fost si jurnalist, am o mama de-a doua
care m-a invatat ce este iubirea materna, am cunoscut o suma de oameni care
m-au facut sa visez, de unsprezece ani fotografii imi fura sufletul , iar
fotografiile m-au ajutat sa-mi dau seama ca monstrul e departe de a avea colti
si solzi, am descoperit teatrul si m-am indragostit iremediabil de cunoasterea
de sine posibila prin intermediul acestei arte. Nu este neapărat vorba de
fericirea pe care mi-o provoacă actoria, însă nu există termeni de comparaţie
între felul în care îmi zvâcnesc venele atunci când joc pe scenă şi cât de
liniştit îmi curge sângele atunci când scriu. </span><span style="font-family: "Arial",sans-serif; font-size: 10.0pt; line-height: 107%;">Si povestea continua.<o:p></o:p></span></div>
<br />Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-72466599902976719512018-05-22T02:40:00.002-07:002018-05-22T02:40:50.614-07:00Intr-o dimineata de 17<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Se strang in
palmele mele bucati de tramvaie</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">ce intarzie si-si lasa barbatii</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">suspendati in
refugii ruginite. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">O curva
intelectuala isi scuipa gandurile in coltul de vest al vagonului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Barbatii se
spanzura cand afla ca n-au fost primii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">De parca
intaietatea le vomita linistea in ureche.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Curva mesteca
guma cu gust de pepene.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Isi scuipa viata
in vagon. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Barbatii se
invinetesc, iar ea se sprijina pe rand de trupurile lor inerte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Ea nu se
rusineaza. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Spune ca ii
iubeste pe fiecare in parte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Ma uit la
cadavrele din vagon si-mi amintesc un vis. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Urlu. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Curva ma ia in
brate si ma trage in poala ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Curva-mi
bolboroseste sau ma descanta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Ma sufoc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Curva ma
stranguleaza. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Ea isi vomita
ficatul in trenul ce ne duce in fata blocului unde a murit tata. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata a murit
intr-o dimineata de iunie, 17. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Nu i-am mai auzit
vocea de doua mii cinci sute cinzeci si cinci de zile. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Am acasa un
pick-up ruginit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">El m-adus acasa
in Bucuresti. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Nu-mi amintesc
vocea lui. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Inchid ochii
si-mi vin secventele blocate cu el. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Nu-mi amintesc
vocea lui si carnea ma doare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata putrezeste
dintr-o dimineata de iunie, 17. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Ne-am dus de mult
in gara si am cules amandoi maci. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata tace in
mintea mea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata tace in
mintea mea si eu nu stiu sa-i dau glasul inapoi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="PT-BR" style="mso-ansi-language: PT-BR;">"Semeni
cu taica-tu! Esti defecta!"<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Seman cu tata si
sunt defecta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Tata a murit
intr-o dimineata de iunie, 17. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Mama m-a dat
afara intr-o dimineata de 17. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Tata nu a murit
de ziua mea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata tace in
capul meu si nu stiu sa-i dau glasul inapoi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Vocea mamei imi
mananca oasele in fiecare dimineata de iunie cand tata moare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata moare in
fiecare dimineata de sapte ani. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR" style="mso-ansi-language: FR;">Tata tace si eu
nu stiu sa ii dau glas. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Seman cu el. Sunt
defecta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Seman cu el si
voi tacea si eu curand <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="ES" style="mso-ansi-language: ES;">Tata a murit
intr-o dimineata de 17 cand mi-am vomitat sufletul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Tata putrezeste
si eu nu. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Curva isi scuipa
viata in vagon.<o:p></o:p></span></div>
<br />Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-62611022864435859032018-02-20T23:10:00.000-08:002018-02-20T23:10:50.465-08:00<div style="text-align: justify;">
Remembering that state of mind:
Unde se pierde timpul? Ratacesc in el si incerc sa redesenez clipe care mi-au apartinut. Sau am crezut sunt ale mele. Ale tale, niciodata ale noastre. Oare de ce egoismul ne defineste cu fiecare zi pe care o lasam sa plece? As vrea sa ma dezbrac de egoism intr-o noapte de noiembrie. In orele pe care niciunul dintre noi nu le recunoaste, in care... Et je tente de.... Astazi... Unchain my heart, slowly... let me go, little by little. Not too fast, not too slow. Because I'm the only one who knows and you're the only one pretending not knowing.
</div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-67942370936757095782018-02-20T23:09:00.001-08:002018-02-20T23:09:13.207-08:00<span style="background-color: white; color: #1d2129; font-family: Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 14px;">Cand iubesti in tacere inveti limbajul sentimentului mut. Te cauti de resurse pentru a nu te expune. Pentru a nu te da de gol in fata celuilalt. Se spune ca dragostea adevarata se petrece abia cand nu te mai iubesti pe tine insuti in celalalt. Pentru ca el/ea nu-ti cunoaste limba. Sau poate nu are suficienta maturitate in vene pentru a primi. Cand iubesti in tacere iti cosi buzele. Gura iti sangereaza, dar taci. Nu scoti niciun cuvant de dragul persoanei respective. Dar stai! Iubirea adevarata nu doare. Iubirea adevarata bucura, desi nu e reciproca. Poate asta-i farmecul: sa iubesti pe tacute pana te dai de gol...</span>Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-67128673442403342422017-12-18T02:59:00.001-08:002017-12-18T02:59:44.639-08:00<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;">
<span lang="PT-BR">Am apartinut unui corp imaginar intr-o camera unde cearsafurile
miroseau a acasa. </span>Unul pe care l-am crezut cert. Unul in care m-am pierdut de
nenumarate ori si am zambit ca si cum inceputul de lume s-ar fi intamplat numai
acolo. Acolo unde lumina a capatat nuante visinii. <span lang="FR">Unde cuvintele s-au prins in hora si nu au lasat niciun alt sunet sa se
produca. </span><span lang="IT">Unde s-a cascat de decembrie. Unde am ras si
am respirat linistea. Se spune ca ea apare atunci cand degetele se recunosc.
Isi incep dansul perfect si nu se mai opresc din povestit. Dor, pierzanie,
inocenta, zambet. Am privit cu ochi de
copil vesel. Poate mult prea vesel pentru o reverie. Am privit cu teama si
curiozitate in acelasi timp. </span><span lang="FR">Mi-am lasat
degetele sa caute ceea ce nu gasit nicaieri. Si au gasit carne. S-au intrebat
intre ele: </span><span lang="FR">« Carne, ma primesti inapoi acasa ? »
Dar ea nu le-a primit. Le-a oprit si le-a lasat sa pipaie imagini si nuante de
lumina tacuta. </span><span lang="FR"><o:p></o:p></span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-55908436877582245692017-03-07T18:32:00.000-08:002017-03-09T07:58:40.518-08:00Uneori te întorci in mine. De fapt, durerea încearcă sa revina acolo. In acele momente, ma ghemuiesc in pat si imi simt organele interne cum fac ping-pong cu ea. Cine ar fi crezut ca ea va disparea? Deunazi, am lasat orasul sa mearga prin interior. Privirea mi-a fugit la cuvantul "lost". Fusese scris cu negru pe un perete de bloc. Caracterele negre si apasate pentru a intelege, fie si pentru cateva clipe, ca m-am ratacit in propria-mi furtuna. Ii povesteam unei prietene ca nu-mi folosesc plamanii la capacitatea lor maxima. Ii simt pe jumatate. Ca si cum aerul intreg n-ar mai incape acolo inauntru.Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-67708132801213873922016-05-07T02:16:00.001-07:002016-05-07T02:16:25.905-07:00<p dir="ltr">Am iubit durerea. Si ea pe mine. A existat intre noi o reciprocitate cum rar intalnesti. De curand, am renuntat la ea. Sau am renuntat noi intre noi. La noi insene. Inca nu am aflat despre ce a fost vorba. Sau nu voi sti. <br>
Spuneam mai devreme ca am abandonat acel sentiment dulce-amarui. La senzatia in sine pe care mi-o provocau oamenii. La vinovatie. La negru. <br>
Am lasat lumina sa ma imbratiseze. Ca si cum as fi fost un nou-nascut. Pentru ca, intre noi fie vorba, aproape trezeci de ani am trait o viata care nu mi-a apartinut. Am scris despre o durere care mi-a fost transmisa fara voia mea. Iar ce poate fi mai linistitor decat prima respiratie de dupa furtuna? Ce te poate face sa zambesti mai mult decat momentul trezirii? <br>
Clipa in care deschizi ochii dupa ce i-ai avut lipiti cu mii de straturi de adeziv?<br>
Povesteam mai sus ca am renuntat la durere si la o viata care masurata in ani se traduce printr-o jumatate din cat ne e dat sa respiram in acest cadru. <br>
Infiorator! Acesti aproape treizeci de ani devin sinonimi cu un blocaj. <br>
Dar ii multumesc durerii totusi. Fara ea, nu as fi putut sa iubesc si sa va iubesc. <br>
In lipsa ei, acest blog ar fi murit. Fara ea...eu nu as mai fi ajuns aici.<br>
Din toata inima unui nou-nascut, iti multumesc Mara!<br>
</p>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-73246970478317407722016-04-20T11:57:00.001-07:002016-04-20T13:02:50.927-07:00<p dir="ltr">Iti scrii vanataile pe colturile sufletului meu. Stii ca te-am blocat inauntru? De teama sa nu ma mai pierd. Sau sa nu te mai pierd. Nici eu nu-mi mai cunosc motivele. Daramite tu. De aproape o suta douzeci de zile imi aprind tigarile cu o bricheta care are un zar inserat in plastic. Atunci cand ma uit la ea, ma intorc la momentul in care mi-ai daruit-o. Stii ca aceasta bricheta e singurul lucru pe care il mai detin in forma materiala de la tine? Straniu cum ma leg de oameni datorita obiectelor. Candva mi-ai zis ca iti doresti ca vorbele noastre sa devina realitate. Si stiu ca la acel moment nu te temeai sa te deschizi. Nu cu trupul, ci cu sufletul. Te-am avut gol de atatea ori in fata mea, insa iti aveai sufletul zidit... ascuns sub nenumarate invelisuri... ti-am spus azi-noapte ca te iubesc. De fapt, ma iubesc pe mine prin tine. Am obosit, dragule... sunt putin franta... obosita sa bat drumuri spre suflete ranite. Dragostea nu ar trebui sa se transforme intr-o lupta. Pentru ca ea se simte din cap pana in picioare. Din corp pana in inima. As vrea sa intelegi ca n-am talent. Nici la desen. Nici la cuvinte. Nici la oameni. Nici la suflete. Mai ales la al meu... ne revedem dezbracati de traume, DA? In viata asta, nu urmatoarea, da? </p>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-41761516089785949292016-03-14T02:38:00.002-07:002016-03-26T11:17:49.643-07:00M-ai privit de parcă m-ai fi stiut pe dinăuntru. Fără să-mi fi dezvelit sufletul. Fără sa fi rupt fâșii din el. Fără sa-mi fi vorbit. Si ai continuat sa-mi strângi pielea cu ochii, sa-mi patrunzi acolo unde doare dulce. Ca si cum nelumescul te-ar fi imbratisat doar pentru a ajunge la mine. Ce-i cu foamea asta de necunoscut din mine ? Cum se oprește înainte sa-mi intre vene si sa înceapă sa-mi curga nesat din nord pana in sud ? Cum ma traduci? Cum sa te traduc? Hai, ia-ma din realitate. Rupe-ma de tot ce cunosc. Lasa-ti culorile sa se ascunda in mine. Pe ale mele le-ai prins deja in hora. Si nu... Nu mi-e teama de ... Mine.Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-86889228538297985412016-02-25T02:44:00.001-08:002016-02-25T02:44:22.080-08:00Am strâns ochii de teama ca am halucinații. Mi se întâmplă destul de des sa-mi las imaginația liberă si eu sa mă pierd o dată cu ea. Nu știam daca trăim in realitate sau daca ma copleșise o himeră. Am refuzat sa-mi ciupesc pielea pentru ca nu voiam sa mai adaug o altă vanataie la colecția pe care o aveam deja. Mi-am lipit pleoapele si mi-am rostit liniste in gand. Însă zgomotul masinilor devenise treptat mult prea puternic in comparatie cu puterea mea de concentrare de la acel moment. Am întins mâinile si am simțit o masă dura. Cumva un corp. Am început sa vad cu degetele încet, desenând forma trupului. As fi vrut sa fi fost doar un mulaj, nu era ca si cum as fi avut o astfel de putere. Urcând spre umeri, am recunoscut alunițele proeminente din acea zona. Am știut chiar atunci ca ma apropii de adevăr. Sau nu... Teama crestea pe măsură ce inaintam in descoperire. Daca te-ai fi sfărâmat ? Sau daca in stângăcia mea te as fi îndepărtat? M-am obstinat sa nu-mi deschid ochii. Sa te recunosc oarba fiind de lumină. Să-i permit întunericului sa te contureze. <br />
Am urcat timid spre chip si ti-am simtit barba. Ma infioram in primele zile pentru ca nu cunosteam senzația. Sa nu crezi ca tremuram. Poate putin din cauza emotiei sau a fricii. Nici eu nu mai stiam, darămite tu. <br />
Am deschis ochii. Întuneric si pustiu...<br />
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-9665176275371282122016-01-20T12:22:00.000-08:002016-01-20T12:22:16.544-08:00Mi-ai stins setea de carne cand ma asteptam mai putin. Si mi-ai arătat ca încă se mai poate sa te trezești aproape de un suflet cald. Unul ca al tau. Silențios, bun, ireal de frumos. M-am îndrăgostit iarăși. Si de data asta e pe bune. Pentru ca m-ai făcut a ta de nenumărate ori. Si m-am pierdut in tine. M-am lăsat purtata in harta corpului tau. Mi-ai descoperit fărâmă cu fărâmă, inima cârpită. A început sa bata din nou asa cum nu a mai făcut-o de ceva timp. Si te-am primit in mine crezând ca te voi vindeca. Însă, vezi tu... M-am îmbolnăvit eu. De tine. De mirosul pielii tale. M-ai sufocat cu aromă de acasă. Sa fi fost încă o data doar in mintea mea? Sa mă fi pripit pentru a nu stiu cata oara? Cum se traduce o întâmplare ca asta pe limba inimilor cârpite? Cum se uita? Cum? Cum? <br />
In ce fel te transformi dupa potop? Amintește-mi sa nu mi mai aduc aminte de culoarea mâinilor tale. Si nici de mirosul tau<br />
Am mintit. Si nu mai stiu... Adevărul...Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-16434979911970289432016-01-17T03:23:00.000-08:002016-01-17T03:23:12.518-08:00Ninge cu fulgi imensi si pufosi. Se așează peste noi si peste sufletele noastre. In speranta ca se vor stinge incendiile care le consumă. Care le sfărâmă continuările de carne si piele. Ca si cum nu am mai sti o alta limba decât pe cea a zăpezilor de altădată. Noi ne-am cunoscut intr-o iarnă infamă si ne-am umblat unul in celălalt cand ne așteptam mai putin. Ne-am învățat numele mult prea târziu. Atunci cand ne-am trezit cu o lumina vișinie pe chipuri. Acolo unde am schimbat suferința pe o monedă de plăcere. Acolo unde cântă un vinil despre sirop si miere. Despre banii pe care nu ar trebui sa ii atunci pe trupuri lipsite de greutate. Despre simpla atingere ce poate vindeca. Cârpește-mi sufletul cu litere mincinoase. Stii ca eu miros a tine? Încă am gustul tau pe umeri si pe inimă. Tu... Nu... Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-81825775573125972332015-12-09T14:17:00.000-08:002015-12-09T14:17:26.395-08:00<br />
<div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 17.5636px;">Voiam sa vad daca mai stii </span></span></i></div>
<i><div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 17.5636px;">Cum respiratiile se intampla,</span></span></i></div>
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
<i><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 17.5636px;">La trei batai Sud de usa. </span></span></i></div>
<span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 17.5636px;"><div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span style="line-height: 17.5636px;">N-ai inteles cum coboara degetele</span></span></i></div>
</span><span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 17.5636px;"><div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span style="line-height: 17.5636px;">Pe umerii goi ai minciunii ? </span></span></i></div>
</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #141823; display: inline; font-size: 14px; line-height: 17.5636px;"><div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Voiam sa cred ca tacand</span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Imi povestesti o ultima rasuflare de toamna, </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Dar.... </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Am cazut pe marginea orei de vara. </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">S-a petrecut o bucata de minune. </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Atunci.</span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Cand.... Eu nu cunosteam gustul tau, </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Iar tu.... Te deschideai unei fapturi...</span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Unei farame de fiinte ce nu stia</span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Sensul gingiilor sangerande. </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Gandul ca te sufoci ... </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Se sperie de miracolul de a ... </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Sfarama frantura de ... Ghemuire in forma de fetus. </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Desparte peretele de ieri </span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">De tarfa amintire de....</span></span></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span class="text_exposed_show" style="display: inline; line-height: 17.5636px;">Maine!</span></span></i></div>
</span></span></i>Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-81163322071477954042015-12-07T10:53:00.000-08:002015-12-07T10:53:13.405-08:00<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i>Nesincronizarea se intampla, de cele mai multe ori, atunci cand te opresti din fuga. Si ridici privirea. Si vezi. Il/O vezi. Iti penetreaza zidul cu grija ridicat. Te transforma. Te bantuie noaptea. Te trezesti ca iti proiectezi imaginea lui/ei in minte de foarte multe ori pe zi. </i></span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 17.5636px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i>Avem nevoie sa ne cream povesti. Sa adoram felul in care o anumita persoana isi musca buza sau isi lasa un zâmbet strengar in coltul gurii. Avem nevoie sa intelegem cum oamenii se intampla in viata noastra. Sau cum aleg sa se petreaca. Cum ni se face pielea gaina doar auzindu-le vocea. Sau cum mirosul pielii e aproape. Cum miroase a aproape. Sau a acasa. Dar un acasa iluzoriu. </i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 17.5636px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i>Avem nevoie sa trăim povestile pe care ni le cream. Poate doar asa vom constientiza ca doua alunite paralele nu se vor cunoaste niciodata. But then again... Who knows ?</i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 17.5636px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i><br /></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 17.5636px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i>Daca te uit sau ma uit... aminteste-mi ....</i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 17.5636px;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><i><br /></i></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; line-height: 17.5636px;"><span style="color: #141823; font-family: Verdana, sans-serif;"><i>https://www.youtube.com/watch?v=5ZDsCJ4rGD4</i></span></span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-52133102994772627512015-11-27T18:56:00.000-08:002015-11-27T18:57:37.718-08:00<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">Era spre finele lui noiembrie cand ai aprins in mine... nu stiu exact ce, insa.... se transforma... in sentiment. De un acasa atat de distant... cu miros de mare si nopti impartite la si in doi.... sa nu ne doara timpul pe care l-am simtit impreuna. Si sa nu uiti sa-mi scrii cateva randuri cand te vei simti singur. Eu asa voi face. Desi intre noi nu poate fi vorba despre o poveste sau despre iubire daca doare. Nu e nici pe departe despre astfel de senzatii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">Doar despre sfarsitul de noiembrie pe care nu l-am inteles. Sau nu am vrut. Nu stiu cand mi-am dorit ultima data sa inteleg ce se intampla. Cu noi. Cu tine. Sau cu mine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">Sa nu iubim putin, ci doar.... sa lasam veninul din an sa se prefaca in vin. In licoare dulce-amaruie de piele si vis....</span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-15109863650948988432015-11-12T15:11:00.001-08:002015-11-12T15:13:07.181-08:00<div style="text-align: justify;">
<i>Se amesteca in mine. Sentimentele. Senzatiile. Mai ales, oamenii, Se contopesc si se despart, Violent. E noiembrie. A naibii toamna si luna in care am fost, sunt si voi fi, Cum ? Eu. Sau fericita sau despre ce voi mai scrie aici, Nu e ca si cum ai mai citi, Ai mai simti, Sau ti-ai mai aminti. Nici eu nu mai stiu. Nu ca as fi stiut vreodata. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Se amesteca in mine. Brume de senzatii. Franturi de oameni. Se amesteca si pe mine ma lasa pe dinafara. Se contopesc. Se iubesc si eu raman in .... sau ma intorc Si se amesteca. Blestemat verb fara sinonime perfecte, Se intampla. In. Langa si pe langa. Si eu... nu mai, <b>Doar NU MAI!</b></i></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-9638187229170965692015-11-12T14:43:00.002-08:002015-11-12T14:43:11.241-08:00<br />
<div class="_3x-2" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: white; color: #141823; font-family: helvetica, arial, sans-serif; font-size: 12px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: 16.08px; orphans: auto; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
<div data-ft="{"tn":"H"}">
<div class="mtm" style="margin-top: 10px;">
<div class="_5cq3" data-ft="{"tn":"E"}" style="position: relative;">
<a ajaxify="https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10153332932172523&set=a.10150273266612523.339514.516377522&type=3&src=https%3A%2F%2Fscontent-vie1-1.xx.fbcdn.net%2Fhphotos-xfp1%2Fv%2Ft1.0-9%2F12241736_10153332932172523_7464286818626883638_n.jpg%3Foh%3D142b4b415f9dafbf181e075d414aa193%26oe%3D56B7B934&size=570%2C427&player_origin=profile" class="_4-eo _2t9n" href="https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10153332932172523&set=a.10150273266612523.339514.516377522&type=3" rel="theater" style="box-shadow: rgba(0, 0, 0, 0.0470588) 0px 1px 1px; color: #3b5998; cursor: pointer; display: block; position: relative; text-decoration: none; width: 487px;"></a></div>
</div>
</div>
</div>
<br />
<div class="_5pbx userContent" data-ft="{"tn":"K"}" id="js_6" style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: normal; letter-spacing: normal; line-height: 1.38; orphans: auto; overflow: hidden; text-align: start; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; widows: 1; word-spacing: 0px;">
<div class="text_exposed_root text_exposed" id="id_56451581a75763493454057" style="display: inline;">
<div style="display: block; margin: 0px 0px 6px;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif; line-height: 1.38;">Viata se intampla ca o tigara pe care o aprinzi, Dimineata sau seara, peu importe. Se petrece in cateva clipe pe care noi ni le traducem ca pe niste ani. Cunoastem sufletele. Rezonam. Impartim bucati de piele. Momente indescriptibile, Toate fara sa le constientizam insemnatatea. Pentru ca suntem construiti de asa natura incat sa pretuim oamenii si clipele de-abia dupa ce se consuma. Le traim, Ne hranim cu sentimente pe care ni le povestim in iubire, De ei, De acele inimi care</span><span class="text_exposed_show" style="display: inline; font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif; line-height: 1.38;"> vorbesc aceeasi limba ca noi. Si-s atat de multe cuvintele pe care ni le spunem. Ni le adresam prin ceilalti. Le traim. Le ... </span></div>
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 1.38;">Viata devine un fum. Un lung sir de evenimente pe care nu ajungem sa le pretuim decat atunci cand trec. Pentru ca suntem construiti de asa natura incat sa nu intelegem semnificatia unor lucruri decat atunci cand... nu mai sunt. Valabil si pentru oameni. Ii iubim mai mult cand nu mai EXISTA....sa iubim si sa-i iubim cat mai SUNT!</span></div>
</span></div>
<div class="" style="font-family: helvetica, arial, sans-serif;">
</div>
</div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-58365552636210573542015-11-09T22:47:00.002-08:002015-11-10T10:46:15.171-08:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6wjOv02CPUMTKo8n9IShUb4EJPgkXn4aJk8XxtEwA00-OKfKu5B26JjZWTRBwoWK4Moliqwf4dIBMVsokr3trmRZyC6-N2pG7fsqBbxPDFMl-wFQ-d6OstYGh-CP9Adfk_MAXlEQzFTw3/s1600/12233288_1709718385928542_898254642_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6wjOv02CPUMTKo8n9IShUb4EJPgkXn4aJk8XxtEwA00-OKfKu5B26JjZWTRBwoWK4Moliqwf4dIBMVsokr3trmRZyC6-N2pG7fsqBbxPDFMl-wFQ-d6OstYGh-CP9Adfk_MAXlEQzFTw3/s320/12233288_1709718385928542_898254642_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">Aceeasi inima carpita, trei ani mai tarziu, iese din carapace in <b>noiembrie</b>. In luna cea mai curata a anului. Si-au batut joc de noi cei care au inventat masurile de timp. Ele nu comprima nici macar un sfert din notiunea pe care o avem construita in minte. Acelasi suflet cusut cu ata de trecut isi bate rasuflarile in casuta in care iarasi nu se mai intampla nimic, Acorduri de chitara asemanatoare ii mai rasuna din cel mai indepartat colt, dar nu mai trezesc nici pe departe aceeasi intensitate cu care traia in urma cu trei toamne. Au cazut frunze, picaturi, lacrimi si zambete intre noi, insa acel sentiment unic nu s-a stins pe deplin. Nici nu ar avea cum. Oricat s-ar minti dulce ca nu mai exista nimic in ea, acele senzatii sugrumate se <b>strecoara</b>. Si incepe...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">Si nu se mai sfarseste. Se obstineaza sa-si aminteasca minciunile si atingerile infometate de el. Care el ? Cine este el ? Dar ea ? Niste fantome care s-au sincronizat pentru cateva masuri iluzorii de timp intre cateva acorduri de chitara. <b>Totusi... nu mai doare. </b></span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-41430536364087201732015-10-19T14:46:00.002-07:002015-10-19T14:46:41.112-07:00<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;">Colectionez oameni, sentimente si mai ales momente. Nu neaparat cele care-mi apartin. Le adun ca pe bucatile unui puzzle in incercarea de a-mi aminti de mine.Ma hranesc cu intamplari cat mai insolite doar pentru a ma povesti altora. Insa nu constientizez decat tarziu ca ma pierd in ei de fapt. Ma risipesc doar pentru a uita. Sau a-mi aminti. Nici eu nu mai stiu. Sau nu vreau sa stiu. Ma mint dulce ca nu strang pietre sau lucruri ce poarta marturia trecerii anumitor bucati de</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #141823; display: inline; font-family: 'Trebuchet MS', sans-serif; font-size: 14px; line-height: 19.32px;"> suflete luminoase prin mine. Uneori ele, sufletele, sunt mai solare ca al meu. Insa comparatia n-a facut niciodata bine. Pastrez mesaje sau fotografii ce pastreaza aroma clipelor. </span></div>
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 19.32px;">Numai ca amintirea arareori persista. Iar asta nu se intampla pentru ca senzatiile ar fi fost superficiale. Insa oameni vin si pleaca, iar amprenta lasata de unii dintre ei cantareste mai mult decat sufletul meu poate... duce.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; font-size: 14px; line-height: 19.32px;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; font-size: 14px; line-height: 19.32px;"><span style="color: #141823;">https://www.youtube.com/watch?v=sDrUrZb_nEU</span></span></div>
</span>Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-82356546412377132952015-10-19T12:36:00.001-07:002015-10-19T14:58:49.226-07:00I don't wanna be the girl who has to feel the silence <div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Cand a aparut "Sober" am simtit ca a fost creata special pentru mine. Ca si cum acordurile de la debutul melodiei tipau sentimentul de vinovatie de care ea incerca sa scape. Nu mi-am dorit niciodata sa ma transform in omul care sunt astazi, tacut, ratacit in alegeri mai mult sau mai putin fericite. Care-si refuza momentele de liniste in speranta ca galagia o va trezi mai repede din tacerea in care s-a afundat. Nici macar cea care radea cu gura pana la urechi cand, de fapt, ii venea sa urle de durere. O greutate incredibila care o trage din ce in ce mai in jos. Mi-a spus cineva astazi ca e foarte mandra de mine pentru ca am ajuns departe ( n.m. in urma micului succes datorat scurtmetrajului in care am jucat pret de cateva minute), ca am gasit lumina in bezna in care orbecaiam de prea mult timp. Nu-i deloc astfel. Nu am ajuns departe. E o reusita mediocra. Nu am ajuns nici pe departe unde mi-am propus in urma cu cativa ani. Adevarul este ca nici macar nu mi-am propus sa realizez aceste lucruri. De ce ? </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Pentru ca nu ele ma reprezinta. Nu talentul la cuvinte, nu vorbele calde pe care le mai spun uneori celor dragi sau celor pe care ii consider apropiati de sufletul meu. Nu ma regasesc nici in acea fata care ar fi facut orice pentru a le arata oamenilor din jurul ei cat de mult inseamna, nici in cea care priveste copacii sau care asculta vantul. Nu, nu si nu. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Se intampla de ceva timp sa ma aflu pe pilot automat. Sa fac toate lucrurile la comanda de parca se termina lumea daca nu imi indeplinesc taskurile zilnice. Nici macar ea nu sunt. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Imi placea inainte sa povestesc despre cat de norocosi suntem dimineata cand deschidem ochii. Sau cand primim un cuvant bun de unde ne asteptam mai putin. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><b>Fara asteptari! Fara implicare! Fara! Fara si iar FARA!</b></span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-15331076372343200452015-10-14T13:37:00.001-07:002015-10-14T13:37:02.791-07:00<div class="_1dwg" style="padding: 12px 12px 0px;">
<div style="font-size: 14px; line-height: 1.38; overflow: hidden; text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 19.32px; text-align: left;"><span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Limba in care eu respir</span></span></div>
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 19.32px; text-align: left;"><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">nu s-a inventat inca.</span><span style="line-height: 19.32px;"> </span></div>
</span><span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 19.32px; text-align: left;"><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">consoanele se scrijelesc timid</span><span style="line-height: 19.32px;"> </span></div>
</span><span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 19.32px; text-align: left;"><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">in zidurile pe care le ridic,<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLSqktMYfpmg99fzwSkNdpYBxl1RgHME4zxAMCBLYsCspUO_RAA57nT-VpPyHkCui1OJk701o_EC884BspfdDJ_eFm35FoZzSchtjOYo89Sjul5SUOr0iuv24yyAMigOU9DTxmbEapoX-S/s1600/a.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiLSqktMYfpmg99fzwSkNdpYBxl1RgHME4zxAMCBLYsCspUO_RAA57nT-VpPyHkCui1OJk701o_EC884BspfdDJ_eFm35FoZzSchtjOYo89Sjul5SUOr0iuv24yyAMigOU9DTxmbEapoX-S/s320/a.jpg" width="228" /></a></div>
</span></div>
</span><span style="background-color: white; color: #141823; line-height: 19.32px; text-align: left;"><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">de parca bratele mele ar rosti cuvintele tale nenascute.</span><span style="line-height: 19.32px;"> </span></div>
</span><span class="text_exposed_show" style="background-color: white; color: #141823; display: inline; line-height: 19.32px; text-align: left;"><div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">eu nu m-am trezit in lumina, ci intr-o noapte de inceput de lume</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">In care degetele vorbeau in locul buzelor.</span><span style="line-height: 19.32px;"> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">Iar limbajul in care eu am invatat</span><span style="line-height: 19.32px;"> </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="line-height: 19.32px;">sa iubesc ...</span></div>
</span></span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-21796673859363015742015-07-30T14:15:00.000-07:002015-07-30T14:15:00.451-07:00<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Se spune ca schimbarea se produce realmente cand porneste din interior. Se mai vehiculeaza ca iti ameliorezi viata cand incepi sa faci ceva diferit in rutina zilnica. Circula atat de multe informatii incat pui "stop" la un moment dat si te uiti in jur : "this is not my part"! si alegi o alta cale in speranta ca te vei trezi altfel in dimineata urmatoare. Le zic apropiatilor de ceva vreme ca am invatat sa ma iubesc si .... Ii mint pe cei din jurul meu ca am aflat formula magica pentru pace. Well... nu o cunosc. Am incercat diverse teorii, insa rezultatele ori sunt mai intarziate ca mine, ori se ascund dupa colt. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">Am fost dintotdeauna omul extremelor : ani in care traiesc la maxim totul si perioade lungi in care imi ling ranile. Inca nu am aflat daca vorbim despre suferinte cauzate de ego sau... sunt rani pe bune. Mi se repeta ca sunt un om bun.... si ca doar imaginea pe care o vad eu e putin alterata. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif;">P.S. Primul post necosmetizat in sapte ani de blogger :) A bon entendeur!</span></div>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-79971130845339702172015-07-30T00:54:00.001-07:002015-07-30T00:54:55.351-07:00Bucati<p dir="ltr">Se intampla in unele dimineti sa te trezesti. Pur si simplu, deschizi ochii, iei o gura de aer si devii constient. Incepe sa ti se deruleze un film in care nu ai ales sa joci, desi se presupune ca te numesti actor. Si te intrebi : incotro? Iar raspunsul se afla in pasii tai. In drumul pe care mergi de prea mult timp. Mai realizezi ca fragilitatea umana ... iti mai dai seama ca trebuie sa fii iar puternic... ca... pe zi ce trece iti sunt luate bucati din inima pe care nu le vei mai primi inapoi... Pana cand... respiri iarasi ...</p>
Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7448801248440900950.post-16865403813855428832015-06-27T03:31:00.001-07:002015-06-27T03:33:14.765-07:00Cine sunt eu, de fapt? <p dir="ltr">Multa vreme m-am identificat cu ceilalti oameni. Am cautat repere in preferintele lor muzicale, culturale, teatrale. In lecturi, in mancaruri si in iubiri. Am facut toate aceste lucruri in speranta de a reusi sa ma cunosc, insa pe drum am inceput sa ma pierd. Bruma de habar pe care o detineam despre mine s-a risipit. Astazi cand ma privesc in oglinda nu ma recunosc. Nu stiu cine sunt cu adevarat. Mii de fotografii facute, mii de stari surprinse, nenumarate sentimente scrise in acest html. Despre oameni pe care am crezut ca ii iubesc. Pana la urma plenitudinea acestui sentiment se traduce prin... ?! <br>
Astazi, dupa aproape un an, am reusit sa sterg niste cuvinte din telefonul despre care povesteam ca mai are putin si isi da duhul. Nu am simtit nimic. Din aceasta zi de iunie incepe dezintoxicarea de mine. Cea pe care am amanat-o ani buni. Pentru ca nu mai merge asa. Si-mi datorez mie insami. Sansa de a deveni o persoana integra pentru mine. Poate peste un timp va voi mai scrie... sau imi voi mai povesti... dar... s-ar putea sa dureze. Asa ca... iarta-mi tacerea.... </p>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2FXIOr9wl5Ky2z4JqIT69pV3g28d1vwQtQonie8kjRE84VM_K2-AB4joKCd9Gd2NAo_wXMyuVO_EBzP0tN7HbGkS5_u7H25Ivu975pA1X7HC0E0l9rCQzE5orPR50WuNnM89twCPtwcXF/s1600/received_875810632467423.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2FXIOr9wl5Ky2z4JqIT69pV3g28d1vwQtQonie8kjRE84VM_K2-AB4joKCd9Gd2NAo_wXMyuVO_EBzP0tN7HbGkS5_u7H25Ivu975pA1X7HC0E0l9rCQzE5orPR50WuNnM89twCPtwcXF/s640/received_875810632467423.jpeg"> </a> </div>Raluca Mihaihttp://www.blogger.com/profile/00317801897906076058noreply@blogger.com1