Glimpses

Sometimes when you lose, you win...

2012-01-29T06:44:00.000-08:00

Se intampla uneori sa cunosti in drumul tau oameni ce detin forta stranie de a te dezechilibra. Ajungi sa tanjesti dupa linistea pe care ti-ai creat-o cu greu si nu poti decat sa te resemnezi si sa le permiti acelor oameni sa te imbratiseze. Sa-ti alunge din demoni si sa-ti redea sentimentele pe care le-ai pierdut in urma cu ceva vreme.

Traiesti momente in care anumite persoane fug din viata ta fara motive prea credibile. Si te intrebi de ce. Poate ca este necesar sa le cedeze locul lor altor oameni cu care te vei simti bine. Dar... golul pe care ei il lasa nu se umple cu nimic. Amintirile pe care le creezi cu acele priviri noi, nu pot inlocui starile, povestile comune... nimic.

Cateodata trebuie sa let them go doar pentru a le permite altor suflete sa rezoneze cu al tau. Trec prin niste ganduri ciudate, invat sa respir un alt aer decat cel obisnuit pentru simplul motiv ca nu mai stiu sa pasesc...

As vrea sa nu se sfarseasca prezentul meu, insa poate e timpul ca viitorul sa se construiasca pe spatele lui...

2012-01-20T02:04:00.000-08:00

"Obișnuiam sa cred ca distanțarea se produce doar la nivel fizic. Acele momente in care atingerile de demult sunt înlocuite de mângâieri străine, iar amprentele care odată iti povesteau clipe, astăzi devin...nimic. Praf si pulbere. Crâmpeie dintr-o viata de care nu esti totalmente convins/a ca ai trait-o.
Îndepărtarea fizica nu doare atât de tare pe cat simțeam la un moment dat. In esența, oamenii sunt făcuți pentru a-i abandona pe ceilalți. Din motive credibile sau nu. Prea putin conteaza. De vreme ce dispar, înseamna ca nu aveau ce cauta de la bun inceput intr-un anumit spatiu sau timp. Cu alte cuvinte, persoanele nepotrivite in locurile nepotrivite.
Insa cel mai greu se resimt legăturile sufletești care se rup. Inimi care se înțelegeau din priviri. Maini care se regăseau in mulțime atât de ușor. Cuvinte ce nu aveau nevoie sa fie rostite. Mi-e dor de cei/cele cu care am rezonat in trecut. Ne-am pierdut, unii de altii, mult prea repede.
Distanțarea nu se produce doar la nivel fizic. Ea e...DEFINITIVA!"

9 decembrie 2010

Apropierea de o alta ființă umana implica extrem de multe obstacole. Monstrul ce sălășluiește in fiecare este hidos si pervers. El nu cunoaște nicio limita....

Himere

2012-01-14T14:47:00.000-08:00

Cunosc femei cu ochii verzi ce pășesc ireal pe străzi,

pe care niciun bărbat cu sufletul negru nu le-a iubit.

Nimfe cu privirea cruda,

ce-si plâng uneori sufletele de ceara călcate-n picioare

de oamenii altor lumi.

Ele asculta câteodată acorduri de chitara violente

și clape de pian lovindu-se mut

de degetele oamenilor fără chip

Fapturi oarbe care rătăcesc pe drumurile unui oraș ce miroase a mare

și-și îneacă tinerețea-n fum de țigară ieftin

deși nimeni nu le vede.

Oameni care trăiesc în fiecare dintre noi

si mor cu fiecare zi,

Uitând ca trecutul se stinge

prin femeile cu privirea verde...cruda.

2011-12-31T02:47:00.000-08:00

Ca si cum ideea unei clipe a încremenit în tine. Dar și în mine. Poate chiar în noi. Cine poate ști cu exactitate ce s-a petrecut în acel moment? Este doar un minut. Sau mai multe. In care noi am simțit. Chiar am avut senzația ca trăim. Doar respiram și ne atingem. Deloc tandru. Sălbatic. Primordial. Ca atunci când ne-am invadat trupurile. Fara sa ne gândim prea mult la consecințe sau la reacții. Ne doream doar sa simțim ca ne bate o inima în partea stânga a pieptului. In locul sânului care zvâcnea. Da! Am simțit amândoi. Când ne-am strigat pe nume : NORD si SUD. Doua puncte care niciodată nu se intersectează. Care se ignora unul pe celalalt.
Da, străine! Am simțit amândoi și ne-am speriat de acel sentiment atât de nelumesc. Ideea unei clipe indescriptibile. Am fost unul in celalalt. Am fost un întreg. Perfect. O singura data in existenta noastră banala simțim ca trăim. Ai vrea sa mai fii in preajma mea?

....

2011-12-21T14:19:00.000-08:00

Nu se mai simte miros de coji de portocala sau de nuci măcinate. Nici măcar verdele-padure al bradului ornat cu atât de multe culori. In alți ani, Crăciunul era sinonim cu vocea tatălui meu care-mi spunea sa-ncepem sa împodobim bradul. Sau bunica care încerca sa ma tina departe de nucile pentru turte. Altădată casa se umplea de oameni care nu mai sunt printre noi. Si e amar gustul, extrem de amar si nu se îndulcește nici cu miere si nici cu zahar.

O data ce un om dispare fizic din viata ta, socul pe care-l resimți este imens. Inițial este negarea, după furia, revolta, plânsetele si mai târziu, obișnuința. Cum se poate trai astfel? Cum sa nu mai ai cui sa-i spui "Tata" sau "Pasca". Un sentiment infinit de gol si regret mai ales. Pentru cuvintele pe care ai fi putut sa le fi spus diferit. Pentru lucrurile pe care le puteai face altfel.

Anul trecut, pe aceasta vreme ma pregăteam sa ma duc acasă. Astăzi... conștientizez ca anumite persoane n-au apucat sa ma vadă... la 25 de ani.

Review.....

2011-12-12T03:56:00.000-08:00

Obișnuiam și încă mai obișnuiesc sa traiesc în trecut. Sa tânjesc după clipe în care m-am mințit ca sunt fericita crezând astfel ca momentele respective nu se pierd în negura timpului și ca le pot retrăi pe reapeat. Am avut un an ciudat. Cu iubire și tristețe la cote maxime. Nu-mi amintesc sa-mi fi făcut prea multe planuri la sfârșitul lui 2010. Poate doar idei ale unor posibile reușite. Iarăși mi s-au făcut extrem de multe fotografii, am învățat sa joc teatru pe scena, dar nu și în viata reala. M-am apropiat de oameni frumoși și am cunoscut alții la fel de frumoși. Am pierdut persoane dragi, printre care tatăl meu și fosta colega de banca din liceu (în cazul ei am pierdut doar prietenia, în cel al tatălui meu, l-am pierdut fizic).

Am ras, am iubit, m-am revoltat, am plâns de-am zis ca voi rămâne fără ochi. Am înregistrat o poezie de Nichita pentru o Șezătoare virtuala, am apărut de șapte ori pe scena, am îmbrățișat marea și-am lăsat-o sa plece.

Am revăzut multi oameni dragi și am încercat sa le fiu aproape asa cum am știut mai bine. Am cantat de curând la karaoke "Total eclipse of the heart" in amintirea vremurilor bune de la Webhelp. Am scris în acest spațiu asa cum n-am mai făcut-o demult.. Te-am uitat si mi-am adus aminte de tine în cele mai nepotrivite fărâme de timp.

In acest an, am învățat ca nimic nu se distruge și ca totul se transforma în ceva mai bun. Și-am mai învățat ca oamenii se schimba...

As vrea sa nu mai pierd oameni in 2012...

Ineptii...

2011-12-11T03:02:00.000-08:00

Sa nu te intrebi in nicio clipa de ce iubesc privirea ta blanda. Nici eu n-am aflat pana acum. Stiu doar ca mi-a fost dor de ea. Si nu doar de ea, ci si de starea pe care mi-o provoaca. Ca si cum nimeni n-ar mai exista in preajma noastra. Insa tu ai uitat sa ma mai vezi. Te-ai obstinat sa ma ucizi din trecutul tau. De fapt, noi nu am avut nimic. Au fost doar sincronizari in care ne-am impartit atingeri si zambete. Dar si cuvinte. Unele lipsite de sens. Pentru amandoi. Niciodata n-am vorbit aceeasi limba. Doar ne-am mintit ca ne intelegem. Ca e de ajuns sa ne cunoastem cutele pielii si caldura trupurilor.

In schimb, liniile din maini si alunitele ne-au fost gemene. S-au intalnit pe acea cale care se pierde in mare...marea prapastie ce ne desparte atat de crud. Sau poate... atat de real. Povestile nu vor fi nicicand sinonime cu realitatea. Doar cu fantezia unui om fara inima. Nici macar n-am existat. Ne-am materializat accidental si ne-am ucis unul pe celalalt cu fervoare. Sangele curgea siroaie si se prelingea pe siluetele noastre mincinoase.

Sa nu te intrebi de ce mi-e dor. Si mai ales... de cine.

2011-11-23T13:19:00.000-08:00

Gol. Ca și cum toată lumina s-ar fi șters o data cu distanțarea ta. Noiembrie se sfârșește atât de straniu. De parca, visele devin, pentru câteva clipe, reale, tangibile. Se materializează detaliile: mâinile ni se apropie pentru foarte puține secunde, atât cat sa-și amintească îngemănarea fiecărei amprente. Pielea ni se mulează, pe trupurile care se mint, zi de zi, ca încă mai pot simți. Insa uita ca tristețea unei minciuni este mult mai puternica ca frenezia lor de a-și rescrie diferit diminețile.

Absent. Pași care nu ma mai poarta spre tine, ci spre nicăieri. Totuși, străzile pe care nimeni nu le cunoaște, în afara de noi, ne-au trasat o cale comuna. Greșeala m-a trezit. De parca, m-am lovit de un zid mai înalt ca tine. Dar... Inca atavic.

2011-11-21T15:26:00.001-08:00

Moto: “Je ne sais pas encore où abandonner mes pas, où suivre mes souvenirs, où chercher moi-même. Il est vraiment triste de voir comme on se perd à cause des mots, des personnes qui quittent ta vie, des rêves qui s’acharnent à ne pas vivre…”

Farama de liniste. Eram atat de aproape de ea si nu credeam. De ceva vreme imi refuzasem orice inceput, alungasem imbratisarile desi le iubeam, ascunsesem amintirile si atunci am decis sa-mi caut echilibrul si sa raman in preajma ta. Sa devin zambetul dinaintea rasaritului. Sa-ti pastrez privirea de copil inocent si neincrezator in fata altei mangaieri decat cea pe care o cunostea si deseori o simtea. Sa nu-ti pierd bogatia sufleteasca. Sa topesc cu timpul ghetarul ce ti-a inlocuit sentimentele. Sa-ti numar bataiile inimii. Sa te cunosc. Sa te recunosc. Sa te regasesc.

Clipa de tacere. Linistea renuntase la mine. Pe undeva m-am ratacit. Nici in acest moment nu stiu unde anume. Am gresit drumul si crezand ca nu-ti vei da seama am continuat cu aceiasi pasi spre tine. Imi era dor de mine si aveam impresia ca prin tine voi reusi sa ma regasesc. Dar…. Atat de multi « dar » si atat de putine certitudini…

Iarta-mi mainile daca au uitat si au incetat sa te mai caute.

2011-11-14T13:23:00.000-08:00

Trăiesc, clipa de clipa, reminiscențele unui noiembrie care-mi lipsește. Azi, mai mult ca oricând. Te vei întreba despre cine mai scriu. Despre mine și atât. Poate și despre tine, însă tu nu-mi cunoști limba. Deși cuvintele sunt aceleași, ele nu reprezinta decât sunete pentru tine. Nu vei afla niciodată ce simt... sau ce-am simțit, nici eu nu mai știu. Nu ma întristează povestea care n-a existat intre noi, numai ca în anumite momente... inima-mi pulsează atât de rapid pe străzile necunoscute celorlalți. De ce ar fi ei interesați? Chipuri ce transmit altceva...

Respir, minut cu minut, un aer.... greoi. Aroma de neliniște, de cafea cu lapte, mere coapte și scorțișoara. Noiembrie... ultima suflare a toamnei... Noi, eu si tu... nu existam nici măcar în fantezie.

Tarziu... spre inceput de noiembrie..

2011-11-08T12:26:00.000-08:00

Ma doare de fiecare data când privirea ta îmi spune ca n-ai vrea sa te afli în apropierea mea. De fapt, cred ca ne-am mințit prea multa vreme. Și-mi pare atât de rău ca n-am știut să-ți arat drumul spre mine. Tu iți cautai calea și ai găsit în mine o poveste pe care n-ai vrut sa o simți. Ai ales doar sa te reverși în mine. Să-ți lași amprentele pe umeri, pe piele, pe fiecare centimetru de carne obosita de prea mult tine.

Ia-mi mâna stângă

răstignește-o lângă clipe
lângă timp
lângă tine...
Ia-mi umbra
şi poart-o
pe braţe de fum
prin cratere de vise
prin ploi de... tristeţe
Ia-mi mâna dreaptă
smulge-o din trup
arde-i oasele...
Ia-mi lacrima
sparge-o în mii de cristale.
Îngenunchez în fața ta...
greșesc, nu?
Cuvintele vor cădea de pe cruce...

2011-11-07T08:27:00.000-08:00

M-am hotărât sa uit Sa risipesc din fărâmele trecutului pe care, la un moment dat, l-am împărțit. Este atât de simplu sa te eliberezi. De oameni, de locuri, de imagini, de tot ce implica poveste. Astăzi zâmbesc. Cu toate ca as vrea sa-mi strig uneori dezamăgirea. Nu doar sentimente care te macină, stari care te trimit in infern si te ridica undeva sus.
M-am hotărât sa șterg. Umbrele. Pașii. Fășiile de liniște pe care doar câteodată le trasez... Dar priviri solitare și... rânduri...

"Știai ca oamenii singuri dorm dezbrăcați ? "
Își închid pleoapele grele de prea multa lumina,
Întrebându-se dacă vor mai privi aceleași chipuri fără expresie.
Oamenii solitari nu cunosc literele din frazele pe care le aud zi de zi,
Știu doar ca sunt datori cu o poveste,
Una în care pășesc spre întuneric desculți de cuvinte și brate...

Acasa...

2011-10-26T12:25:00.000-07:00

Mi-ar plăcea sa renunț la a-mi striga dorul. Am găsit oameni într-un oraș în care mi s-a repetat la nesfârșit ca ei nu exista. Mi s-a spus ca sunt prea idealista dacă voi avea încredere în ei. Dar n-am ascultat. Am ales sa ii vad asa cum nu-i vede nimeni. Si nici nu i-ar fi văzut.

Diminețile le încep smulgându-le zâmbete. Cafeaua este mai buna când o împart cu cineva. De cele mai mult ori, cu o fata cu ochii verzi si povesti din alta lume. Țigara iarăși îmi place când e de la ea. Parca-mi dăruiește fărâme din ea si astfel strigatul meu de absenta se diminuează.

Mi-ar plăcea sa uit. Maini. Oameni. Umbre. Priviri....

Mi-ar plăcea acasa sa deveniți voi.

2

2011-10-23T12:33:00.000-07:00

O poveste despre doua fete care s-au cunoscut în ireal. Doua inimi care au fost străpunse de nepăsarea celor din jur, răutatea și invidia lor, lipsa lor de umanitate și mai ales de dorința lor nesfârșita de întunecat. Vinovate sau nu... ce mai contează? Contează doar ca sunt puternice, dincolo de săgețile lor pline de venin.

Spuneam ca s-au cunoscut în ireal, la început. Intre timp au prins viata, s-au materializat, s-au îmbrățișat și și-au spus ca exista și povesti frumoase. Si asta de-abia a început...

2011-10-18T11:10:00.000-07:00

Îmi povestesc la ore târzii, în nopți fără prea puține atingeri, ca tu n-ai existat niciodată. Doar te-am plămadit dintr-o nevoie continua de perfect. Insa tu te-ai obstinat sa prinzi viata. Să-ți intinzi basmul nesfârșit în lumea mea mult prea mica pentru NOI. Știu, iarăși greșesc. Tu chiar nu ai ce cauta în trecut, darmite în prezent. Ai fost doar un dulce-amar al unei nopți de august timpuriu. Nevoie de ideal? Iar povesti... Mai sunt dimineți când frunzele sunt doar galbene și atunci conștientizez ca noiembrie se apropie...

2011-10-07T15:20:00.000-07:00

Mi-s uscate buzele de soarele din vara care s-a sfârșit printre degete.....

2011-09-23T18:55:00.000-07:00

Sunt femei care-și vând fericirea pe o strada fără nume,
la un colt de poveste pe care niciun om în absenta unui chip
își da tinerețea pe o bucata de pâine.
Suflete care se abat de la drumul prevestit pentru-o atingere,
pentru câteva cuvinte ieftine.
Femei pe care cate un barbat le-a iubit,
deși trupurile lor nu valorau nici măcar un leu.
Sunt femei care-și vând fericirea pe o strada fără nume,
fără sentimente, fără suflet... fără trup...

2011-09-19T08:10:00.000-07:00

Gust înțepător de whisky pe buze sângerânde,

Pantofii negrii neglijent uitați lângă ușa întredeschisa

O rochie rosie descheiata de secrete in bratele unui om fara chip,

Tigari nestinse fumegand in apropierea ferestrei ce da spre nicaieri

«Asa-i c-ai fugi in picioarele goale spre tara fara nume

Fara sa privesti in urma ? »

Bratele inerte atarna ca un spanzurat de gatul omului fara chip, iar

Ochii de sticla se luminara...

« As stinge ziua cu un singur cuvant, insa tu nu l-ai auzi »

2011-09-11T03:10:00.001-07:00

Îmi strivesc inima zi de zi, intre doi plămâni
care nu-și cunosc povestea.
în ore la care ficatul și pancreasul stau la taifas,
ea încearcă sa evadeze dintre cei doi
rivali care ii străpung picioarele si-i retează
cate un deget pe măsura ce se luminează de marți.
Îmi scrijelesc pe antebraț o harta pe care nici măcar
TU nu o vei descifra.
Ar trebui sa devii umbra,
sa te dezgolești, puțin cate puțin, de mine
să-ți cojești bucăți de carne de pe membre,
să-ți tai mâinile și să-ți amintești ca astfel ai ales :
sfârșitul nu e prea departe.

2011-09-09T11:25:00.001-07:00

Oglinzile pe care le spargi in fiecare zi. Cioburi in care iti tai talpile in momentele de ratacire. Ai vrea sa strigi pe nume durerea ce te macina de prea multa vreme, insa nu mai ai nici glas si nici cuvinte. Povesteste-ma fara sunete necunoscutilor din drumul spre nicaieri.

Asa-i c-ai ucide pentru un minut de lumina ? Ochii-ti sclipesc a tinerete, a verde crud si a fantezie.

Poveste

2011-09-06T14:18:00.001-07:00

Maini pe care nu stii sa le mai atingi, cu toate ca iti cunosteau toate cutele pielii. Ochi de care fugi, clipa de clipa, desi ai fi dat orice pentru a te mai pierde in ei inca o data. Fragmente dintr-o vara risipita printre degete si sentimente care nu stii daca-ti mai apartin.

In fond, orice senzatie care te incerca nu insemna mai nimic, din simplul motiv ca erau inchipuire. Pasi pe care i-ai lasat pe o strada necunoscuta, intr-o dimineata ploioasa, aproape de o biserica veche si o cladire a oamenilor care nu exista.

Cuvinte nerostite si aruncate la intamplare de acel barbat care nu aflase cum sa te cunoasca. Nici macar nu si-a dorit sa opreasca timpul si sa te asculte pentru un minut. A stiut doar sa-ti pastreze amprentele pe umerii lui.

Dorinta carnala consumata dintr-o coincidenta morbida. Doua trupuri trecute prin prea multe brate, framantate cu prea multa pasiune si

.... gol. Pustiu de trist.

Maini pe care ai uitat sa le mai cauti.

2011-09-03T14:39:00.000-07:00

Ii surprindeam umbra greoaie pe strazi atat de familiare incat le recunosteam si cu ochii inchisi. Daca se intampla sa mi se incetoseze privirea, stiam ca tot pe drumurile nestiute de nimeni il voi regasi. Nu consitentizasem pana atunci ce inseamna fericirea de a-ti intalni accidental pe strada tatal. Cat adevar amar in aceste cuvinte! Imi amintesc de atentia pe care mi-o dadea atunci cand ii povesteam despre evenimentele de peste zi, iar eu nu am stiut sa pretuiesc acele minute, putine de altfel in care ii permiteam sa ma cunoasca. Si nu m-a cunoscut prea bine.... la un moment dat, l-am abandonat asa cum am facut cu toti oamenii dragi din orasul de langa Dunare. Am incercat sa-i uit pe toti de la un capat la celalalt. N-am reusit. In schimb....mi s-a facut mai dor de ei...

Tatal meu a plecat intr-o lume mai buna...unde ne asteapta.

2011-08-19T13:37:00.000-07:00

Je me dis chaque jour que rien de ce qu'on a vecu jusqu'a cet instant n'a pas ete vrai. J'ai cru, j'ai senti et j'ai donne. Mon etre. Mes pensees. Mon peau. Mon.... tout. Oui... j'ai voulu ton etre.... j'ai voulu..mais tu m'as rejete.....

2011-08-16T04:03:00.000-07:00

Acorduri de pian amintindu-mi clipe îndepărtate. Știu ca n-ai uitat nici tu. C-ai vrea și astăzi sa poposesc pe umerii tai într-un minut de rătăcire. Oare dorul mai are aceeași culoare?

Regăsesc rochii roșii în vitrine și pentru câteva secunde îmi amintesc acea zi... privirile, atingerile, poveștile și mai ales, cuvintele nespuse dintre noi. As vrea sa te mai vad o singura data si voi putea desena un sfârșit diferit de cel real...

2011-07-29T08:13:00.000-07:00

se strâng în palmele mele
bucăţi de realitate pe care toţi le aruncă,
deşi ar vrea să le povestească
trupurilor fără chip.
pe care le evită de la ceas la ceas.
Se risipesc timid cuvinte cu miros
de struguri si ţigări de foi
pe care degetele stângace
se-ncăpăţânează să le ruleze.
Ei nu cunosc goliciunea acestor ochi,
ştiu doar să le astupe lumina

2011-07-27T12:48:00.000-07:00

Uneori mă tem că începi să-i aparţii. Dincolo de cuvintele pe care mi le spui, recunosc o urmă de regret. Păreri de rău că nu ai ştiut cum să atragi mai demult atenţia oamenilor care ţi-ar fi întărit încrederea în tine. Dar ce vină au ei sau am eu dacă tu nu ai învăţat nici până acum să citeşti în sufletele persoanelor viaţa amândurora? Poate ţi-ar fi mult mai uşor dacă ai dispărea din fărâmele mele de respiro!

Ploile au fugit spre alte tărâmuri şi nu-mi mai amintesc cum îmi cuprindeai prezentul...

Ganduri

2011-07-11T17:49:00.001-07:00

Ai murdarit strazile cu vise uitate.
Asa-i ca nu te mai doare nici macar rasaritul?
Lumina nu si-a schimbat nuanta,
doar a devenit mai sangerie,
iar norii si-au scris testamentele-n zare.
Ai desenat pe asfalt chipuri de creta,
albe, inerte, triste, impersonale.
vrei sa le stergi azi...numai ca pustiu...
Ti-ai scrjelit pe pielea-mi pasii spre nicaieri...
Asa-i ca nu te mai doare?
Nici pe mine.
Tacut.Absent. Ascuns....
Dalele miros a tine, a floare plapanda de august...
tarziu, spre sfarsit..

2011-06-09T01:16:00.000-07:00

Plimbarile-mi sunt cand linistite, cand violente. De cele mai multe ori tacute pentru ca vreau sa fiu cat mai departe de tumult, de adevarata mea natura. Mi-e mai bine astfel. Nu-mi mai amintesc nimic, nu-mi mai povestesc nimic, nu ma mai intreb nimic. Cuvintele se sting treptat si mi pierd talentul.... Se trezesc sentimentele pe care le urasc, incep sa visez, sa cred ca e diferit, insa lumina nu se schimba, noaptea nu-si risipeste nuanta de intuneric, prezentul se transforma mai repede in trecut ca ieri si...

Cuvintele nu vor sa mai iasa... si imi pare rau...

2011-05-29T05:46:00.000-07:00

Caut din ce in ce mai multe pretexte pentru a-mi acoperi orizontul. Strangeri de maini si oameni. Perfecti pentru o clipa. Fum. Sunete bizare care-mi redefinesc preferintele muzicale. Tanjesc dupa arta : acord de chitara, masca de actor, aparat de fotograf.... si mister. Cum de-mi ating degetele?

Imi privesc liniile trupului, cutele fruntii.... Stiu ca zilele cu soare sunt aproape, dar de ce ma ascund? De ce...?

2011-05-15T01:25:00.000-07:00

Mai multe despre aceasta initiativa pe reinvented.ro

2011-05-14T15:28:00.000-07:00

Am mintit cand am spus ca am renuntat. Si nu doar pe mine. Sau pe tine. Strazile mi-au numarat diferit pasii. Copacii si-au amintit de primaverile cand nu ma temeam de verde, de statuile ce-si strigau pustiul, de....

Am o minciuna frumoasa in cuvinte si-n palme. Si-mi promit zi de zi ca voi dansa iarasi in ploaie. Ca voi deschide bratele si nu-mi va mai fi frica. Dar...mint.

2011-04-08T08:48:00.000-07:00

Mi-e dor. Imi lipseste mirosul de ziar. Aroma de hartie care ma conducea spre oaza mea de liniste din perioada celor mai mari tulburari. Pe atunci credeam..... In adevarul pe care a patra putere din stat il detinea. In oamenii ce m-au invatat sa ...iubesc un pix si un carnetel/o agenda in care imi structuram intrebarile pentru urmatorul interviu. Traiam. Era o traire pe care nu o constientizam. Scriu la imperfect aceste actiuni pentru ca sper intr-o perioada ca aceea. As vrea sa revad totul: oamenii, povestile lor, bucuria primului articol semnat de mine, cautarea nebuna a bateriilor potrivite pentru reportofon... Angela..... Si povestea se termina aici....

2011-03-07T11:50:00.000-08:00

Lately..... More about this here

2011-02-19T08:37:00.000-08:00

Priveste-mi ochii. Apropie-te. Indraznesti?

Cand suficientul va fi de ajuns? Cand povestile prafuite de timp se vor stinge si nu vor mai naste demoni?

Am obosit....

2011-02-15T05:04:00.000-08:00

Traiesc zile in care imi doresc sa-mi dau demisia din pozitia pe care o ocup actualmente pe toate planurile. Momente in care tot ce vreau sa fac e sa-mi las motanul razboinic sa zboare impreuna cu porumbeii pe care ii vaneaza ascuns dupa geam. Ore pe care as vrea sa le petrec trasand liniile unui alt scenariu. Sa ma reinventez. Nu cred ca am avut vreodata rabdarea sa strang toate piesele din puzzle-lului meu. Vreau zile cu soare si miros de primavara cruda. Albul a trecut in tabara dusmana de prea mult timp.

Mi se spune ca sunt iarasi prea tacuta. Prea absenta. Prea.... De fapt, am atat de multe in mine: sentimente, senzatii, trairi si le opresc pentru ca e mai bine sa nu ma exteriozez. Nu sunt trista sau satula de oamenii din jurul meu. Doar astept vremea buna. Care intarzie sa mai apara. Sau incetinesc eu cursul firesc al lucrurilor. Ma tem de necunoscut si de schimbare. Desi inainte ma mulam perfect pe ele, astazi mi-e frica.

Recunosc : mi-e teama si dor. Insa nu ma doare. Nu ma mai dor picaturile de ploaie ce-mi ating pielea... Mi-e sete de rasete si povesti. De muzica ciudata de pian care reusea sa ma linisteasca.

In realitate, ma ascundeam... chiar si de mine. Nu doar de voi. Sau de tine..... Nichita o zice mai bine ca mine :

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

Pe curand... insa nu stiu cat de curand....

Uof...

2011-02-02T12:49:00.000-08:00

A fost o perioada cand am inlocuit "bine" cu "binue" sau "ce mai faci?" cu "ceu muai fuaci?". "Da" s-a transformat in "Dua". In timpul jocurilor de rummy chicotele sau rasete ei erau nelipsite. Ea a devenit ultima mea conexiune cu marea. Cu Constanta. Cu.... niste clipe pe care nu le-as retrai. In schimb, alegerile ne-au facut sa fim aproape in anumite momente. Am sfarsit prin a ma atasa de ea si.... sa-mi fie dor. Din ce in ce mai dor. Tocmai pentru ca ne vedem rar.

Baby.....imi lipsesti rau de tot.... :( uof....

Altceva : teatru si poezie....

2011-01-24T11:22:00.000-08:00

In urma cu un an, l-am cunoscut mai intai pe cale virtuala pe Catalin, un tanar care din iubire pentru teatru si poezie, a inceput o "Sezatoare virtuala". Aceasta campanie vrea sa ne reamintesca emotia pe care ti-o poate transmite un text poetic. Prin intermediul unei alte arte, teatrul, protagonistii acestei povesti ne transpun, pentru cateva clipe, intr-o alta lume. Novici sau nu in acest domeniu, mai multi tineri s-au alaturat acestui fenomen care ii atrage ca un magnet pe ceilalti internauti.

Cum ar fi viata noastra, daca dupa o zi stresanta, ne-am relaxa cu un minut sau doua de poezie imbinata cu teatru? Sa ne mai descretim fruntile si sa ne amintim si de ce nu, chiar sa participam la acest maraton de cultura. And the story goes on....

Buffa....

2011-01-22T11:10:00.000-08:00

Despre EA as putea spune nenumarate lucruri si as scrie randuri intregi. A fost in apropierea mea in ultimii 14 ani atat in perioada ciclului gimnazial, in liceu, cat si in facultate, in aceeasi grupa. Unde mai punem la socoteala si locul de munca pe care l-am impartit timp de patru ani. Ne-am apropiat relativ tarziu, iar Buffa greu se deschide realmente in fata cuiva. In urma cu patru ani, eram in stare sa dau cu masina peste ea daca aveam un carnet de conducere si o masina in dotare din cauza unui copil pe care eu il placeam si care ulterior s-a dovedit a fi un capriciu. I-am admirat dintotdeauna nonsalanta si spranceana pe care o ridica de fiecare data cand incerca sa domine discutia/jocul. I-am urat narcisismul pe care ulterior l-am adoptat pentru ca am realizat ca fara el, nu poti sa supravietuiesti acestei jungle numite Bucuresti. Cu ea am impartit multe amintiri de la prima impresie in urma cu 14 ani cand mi s-a parut foarte speriata de bombe, la nunta ei care a fost memorabila.

Maine implineste un sfert de secol. Ii doresc sa nu uite in nicio clipa ca voi fi langa ea, cu toate ca ne despart sute de km. Nu voi fi originala in cuvintele de sfarsit insa ele exprima cel mai bine ceea ce inseamna pentru mine:

"Mi-e dor sa te vad in pantalonii tai gri.. si mi-e dor sa te vad cu geaca asta pe tine...si mi-e dor sa iti vad pana si spatele :|.... imi e dor de tine zi de zi....... nu credeam ca-mi va fi atat de dor de tine, Panseluto...... te iubesc mult de tot...."

2011-01-21T16:15:00.000-08:00

Prea putine cuvinte pentru a povesti despre tine....
Sa nu ma astepti in ploaie
Nu ma voi intoarce.
Inchide-ti umbrela.
Picaturile de gol s-au oprit...
Nu ma mai astepta,
Nu ma voi mai intoarce niciodata....

2011-01-07T03:40:00.001-08:00

Fericita.

2011-01-05T15:51:00.000-08:00

Am trait clipe in care acordurile de chitara ma infiorau si-mi cantau povestea intr-un limbaj cunoscut doar de mine. Si de tine. Nu noi. Pluralul n-a definit si nu va defini vreodata conexiunile dintre mine si tine. Numai ca, amintindu-mi fervoarea si entuziasmul in ceea ce te-a privit, o lacrima ca un ciob de oglinda sparta, isi sapa drumul pe obrajii mei. Explicatie sau motiv pentru o asa reactie n-am gasit pana in prezent. Stiu doar ca-mi tremurau degetele de.....prea multe sentimente. Stomacul mi se micsora si-si povestea durerea pe care tu ai refuzat sa o intelegi. Stiu ca sunt dificila si deloc usor de iubit. Constientizez ca eforturile mele nu reprezinta nimic altceva decat un strigat mut de atentie. Nu a ta. Nici a lor. Ci propria-mi disponibilitate de a analiza placerea asta stranie si austera de a ma rani. De a ma pedepsi pana la un punct pe care nimeni nu l-ar putea intelege. Mi se ureaza liniste. Nu vreau tacere. E sinonima cu anularea si anestezierea ultimelor sentimente.

Mi se reproseaza ca ma ascund. Dupa un monitor. Intre patru pereti. Fug de cei dragi dintr-o dorinta nebuna de a fi uitata, lasata in pace si nu gasesc o explicatie plauzibila pentru asta. Caut in trecut fantome care nici atunci, daramite astazi, n-au dat un cent pe mine. Poate si eu ma incadrez aici. Sunt iubita si nu stiu de ce. Imi caut lucrurile pentru care sunt iubita si nu gasesc ceva....viabil. Doar ambitia mea idioata de a-mi cauta nod in papura pentru fiecare pas, cuvant rostit sau nu, gand. Si-mi refuz constient dreptul la tacere.

Trebuie sa uit. Sunt bine. Vreau doar o atentie pe care nu o merit si pentru aceasta realitate doar eu sunt vinovata.

2011-01-02T12:47:00.000-08:00

Fiecare melodie de pian imi aminteste de tine. Imi tremura carnea pe mine si ma simt strapunsa de secventele cand tu ma imbratisai. Linistea am trait-o doar in apropierea ta...Iarta-ma...

At the end

2010-12-31T07:51:00.000-08:00

Urasc sfarsiturile de an. Le detest pentru ca de fiecare data trebuie trasa o linie interminabila sub care sunt ingramadite reusitele si esecurile. Si iarasi apar intrebarile pentru care nu exista raspunsuri. Sau pentru care nu ne dorim sa gasim raspunsuri. Am amanat aceasta clipa. Nu stiu neaparat din ce motive. De fapt, imi place sa cred ca nu cunosc cauza reprogramarii deciziilor importante. As victimiza daca as afirma ca acest an nu a fost unul bun. Schimbari mai mari ca cele produse in ultimele luni, nu am trait de foarte multa vreme. Sunt tentata sa spun ca am pierdut multi oameni. Unii pe care ii consideram importanti, insa un actor mi-ar spune ca-mi irosesc energia degeaba. Am castigat clipe indescriptibile in compania unor persoane nemaipomenite. Dintotdeauna am vazut partea buna din oameni si partea rea din mine. Wrong! Double wrong!

Notiunea de timp si-a piedut, pentru cateva luni, sensul propriu. Din simplu motiv ca tu te-ai transformat in minute/ore/zile/saptamani, iar eu...m-am ratacit si mai tare in labirint.

Insa diminetile de inceput de saptamana au devenit mai placut, chiar daca ploua. Umbrela ta stia sa ma apere. La trecut, fara doar si poate.

Ceva s-a intamplat cand m-am intors in Bucuresti. Am realizat ca TU esti singurul care conteaza cu adevarat. Pentru ca te-ai indragostit de partile rele din mine, de acele lucruri pe care eu le urasc din tot sufletul meu.

Dar... ma astept la multe in anul ce urmeaza... sper ca si voua. Gandurile mele bune doar pentru voi.

2010-12-27T15:06:00.000-08:00

Am toate cuvintele pe care nu le pot rosti. Incerc sa te fac sa le intelegi, insa ma privesti uimit si taci. Stiu sa te ranesc cand te astepti mai putin. Nimic nu este intentionat. Nici macar linistea. Mi-ai invatat harta atat de repede, dar eu nu mai stiu sa mai ajung la mine. Dar la tine? Chiar am ajuns? As vrea sa..... Dar.... Pustie si....

Ma intreb daca visez cu ochii deschisi sau chiar traiesc prin tine de.... mii de clipe. Da.... imi raspunzi la aproape toate intrebarile pe care nu indraznesc sa ti le adresez. Doar atingandu-mi tamplele zvacnind de dor...

Every yesterday is empty.....

2010-12-27T13:31:00.000-08:00

Je finis chaque jour par oublier. Les instances. Les mains. Tes doigts le long de mon peau.

De mon passe....

Daca nu stiti ce inseamna norocul, cititi aici!

2010-12-22T06:37:00.000-08:00

De vreo cinci ani sunt norocoasa pentru ca lucrez cu niste oameni nemaipomeniti. Daca in Galati, eram inconjurata de foarte multi cunoscuti, cand am ajuns in Bucuresti, ma aflam printre straini. Cert este ca cei de acum imi sunt dragi astazi.

Vale. Mi-e greu sa o caracterizez pentru ca nu cred ca sunt cuvinte care sa descrie cat imi este de draga. Deunazi, o priveam si-mi exclama "Femeie nebuna, nu te mai uita astfel la mine ca ma intimidezi!". Ca sa-ti raspund draga mea, ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place.

Livaia. Te pup, te sun eu. Livaia e un om mult prea matur pentru varsta pe care o va implini pe 26 decembrie. "Sunt viitorul Ceausescu, doar am venit cand l-au dat pe el jos." Nu esti viitorul Ceausescu, esti un om mare, ambele cu majuscule.

Andra. Ea este egala cu respectul. Si nu afirm asta pentru ca imi este supervizore. Ci pentru ca este adevarul. Pur si simplu. "Ce face fetele?" De fiecare data cand aud, ma trezesc din reverie si-mi amintesc de ce ma aflu acolo.

Mina. Pe post de constiinta din prima zi. Si ea e pur si simplu. Pentru ca nu am cuvinte sa o descriu.

Hitlerica. Are inocenta pe care eu am pierdut-o. Si e atat de simpatica, chiar si atunci cand incearca sa fie dura si-mi spune sa ma trec in pauza.

Fiecare om din prezentul meu e un real cadou. De Craciun nu-mi doresc lucruri materiale. Doar sa-i am aproape pe cei de mai sus, pe Salah, pe Roxana, Tania, Sonaia, Gabi, Irina, Alina, Hefe, Rebeca, Oani, pe Estelle (ce dor imi e de ea... les sovenirs sont la, ma belle)... sunt asa multi, iar eu ma simt mai bogata cu fiecare zi pentru ca ei sunt langa mine. Cu bune, cu rele.... Je vous appelle de la part de BTT:)

Spre sfarsit...

2010-12-21T10:58:00.000-08:00

Nu-mi mai fac planuri pentru ca arareori totul se deruleaza conform lor. Imi place mai mult sa traiesc momente spontane si pline de oameni care-mi erau straini in trecut. La dorinte am renuntat in urma cu putin timp. Lor le cresc aripile pentru cateva secunde. Mai apoi, isi risipesc umbra si ma abandoneaza in singuratate. Imi place sa cred ca sunt speciala. Prin intensitatea cu care simt anumite secvente, melodii, atingeri, cuvinte. Fiecarui om pe care l-am iubit/am crezut ca-l iubesc sau ca-l...ceva anume, i-am oferit bucati din mine. Putin cate putin. De curand, am numarat inca o iarna si am realizat ca sunt numerosi cei care se gandesc la mine, dintr-un motiv sau altul. Nu stiu exact de ce am fost trista in acea zi. Simteam ca imi lipseste ceva. Sau cineva. Mai multe ceva-uri si mai multi...cineva-uri (stiu ca nu exista aceste pluraluri). Devin adult si...e ciudata senzatia. Inca din adolescenta, mi-am dorit libertate. A venit in doze mici, ca fiecare lucru, de altfel. La timpul lui. Astazi, ma bucur de independenta dupa care am tanjit multa vreme, insa-mi lipsesc cafelele din Seven cu Oana, cele din Gallery cu Ana, noptile din camine, bataile cu zapada din facultate de la 3 dimineata, artarii de acasa, mirosul din acea iarna, micile barfe de la munca sau imbratisarile Angelei. Cred ca cea mai frumoasa urare pe care am primit-o a fost "Sa fii un om puternic!".

Spuneam ca nu-mi mai fac planuri. Pentru ca ele nu reprezinta decat niste pretexte pentru a ne organiza orele sau vacantele si aproape niciodata nu le respectam. Ne place sa le facem pentru a bifa inca o casuta din lista interminabila pe care o purtam ca o povara zilnic.

Plec acasa. Ma intorc la voi. Insa le multumesc oamenilor care s-au gandit vineri la mine. Gandurile mele bune sunt tot timpul pentru voi si aproape deloc pentru mine. Linistea si imbratisarile sa va copleseaca lumea in aceste zile care sunt pentru noi.

P.S. Trei amintiri la care tin... si parca a trecut o viata de atunci.

2010-12-09T13:22:00.000-08:00

Obisnuiam sa cred ca distantarea se produce doar la nivel fizic. Acele momente in care atingerile de demult sunt inlocuite de mangaieri straine, iar amprentele care odata iti povesteau clipe, astazi devin...nimic. Praf si pulbere. Crampeie dintr-o viata de care nu esti totalmente convins/a ca ai trait-o.
Indepartarea fizica nu doare atat de tare pe cat simteam la un moment dat. In esenta, oamenii sunt facuti pentru a-i abandona pe ceilalti. Din motive credibile sau nu. Prea putin conteaza. De vreme ce dispar, inseamna ca nu aveau ce cauta de la bun inceput intr-un anumit spatiu sau timp. Cu alte cuvinte, persoanele nepotrivite in locurile nepotrivite.
Insa cel mai greu se resimt legaturile sufletesti care se rup. Inimi care se intelegeau din priviri. Maini care se regaseau in multime atat de usor. Cuvinte ce nu aveau nevoie sa fie rostite. Mi-e dor de cei/cele cu care am rezonat in trecut. Ne-am pierdut, unii de altii, mult prea repede.
Distantarea nu se produce doar la nivel fizic. Distantarea e...DEFINITIVA!

2010-12-04T10:37:00.000-08:00

Ore ploioase pe care nu le inteleg. O tresarire si un gol nesfarsit in stomac la auzul vocii tale. Oare sunt singurele reactii pe care le pot avea cand esti in preajma? Sau doar imi place sa cred ca sentimentele pe care le aveam pentru tine inca mai rasuna in mine?

"Si s-au iubit pana cand nu au mai stiut unul de celalalt...." povestea un batranel, intr-o dupa-amiaza de noiembrie. O toamna care se sfarsise mult prea devreme. Ori prea tarziu in anotimpul lui."Si s-au iubit pana au uitat ce-i legase cu adevarat..."

Seri care plang. Un fior si o durere muta in clipa regasirii. Oare sunt unicele senzatii pe care mi le poti provoca? Si ploua..si continua sa ploua... in timp ce tu-ti poposesti povestile in mine...

2010-11-28T13:30:00.000-08:00

Sfârşit de noiembrie. Dimineţi cu aromă de linişte. Un sentiment care mi-e străin de ceva timp. În realitate, nu cred că l-am trăit în toată plenitudinea lui. Au fost doar secvenţe ieftine în care am avut o impresie vaga că sunt în singuranţă. Acele momente în care lumea se oprea. Până şi ceasurile îşi curmau bătăile în clipele în care rămâneam captivă în braţele tale şi nimic nu mai conta.

Fine de toamnă. Cu frunze arămii care parcă-ţi ţipă absenţa în locul meu. Clape de pian... si gol.

Yiruma - ''River flows in you''

Vezi mai multe video din muzica

2010-11-24T13:45:00.000-08:00

Nu obişnuiesc să scriu despre necunoscuţi. Sau mai bine spus, nu am deprins încă obiceiul de- a-i cunoaşte realmente pe oamenii pe care-i amintesc în acest.... roman virtual. Pe Miruna, am descoperit-o relativ târziu, în 2008, pe vremea când mai credeam în zâmbete adevărate şi-n coincidenţe. Pe atunci, Bucureştiul sufletului meu cuprindea podurile de pe Dâmboviţa, Cismigiul pe care-l vizitasem o singura dată până la acel moment, dar şi...imaginile pe care le desprindeam din rândurile ei. Nu aveam de unde să ştiu că peste doi ani, acest loc va deveni...acasă. Blonda mea preferată... mi-e mai dragă cu fiecare sentiment sau senzaţie cărora le dă formă prin intermediul cuvintelor care, lately, se obstinează să rămână în...... undeva....

My last obssession

2010-11-21T14:06:00.000-08:00

Niciodata nu am stiut adevarul. Poate o minciuna era mai buna in locul lui cu toate ca mereu am vrut sa-l spun. De fiecare data era altceva : atmosfera era de asa natura incat sa ma reduca la tacere sau el nu merita sa afle acel adevar. Nu am nici cea maivaga idée. Dar ce stiu? Ca am aflat ceva ce nu trebuia? Ca el nu a vrut asta? Doare.. sa dau vina pe mine? Dar oricum a cui e vina? E dificil sa vezi, sa vorbesti,

sa spui… Imi povestea despre importanta sinceritatii in toate clipe si tocmai el a fost cel care a mintit. Ironic. Sau nu.

De fapt nu a eliberat niciun cuvant. Doar a tacut. Sopteste-mi ominciuna frumoasa… o poveste despre o fata care nu a stiut sagaseasca forta necesara pentru a spune clar si raspicat… ea simte…suficiente neadevaruri, nu vrea sa te mai stie atat de adanc in toata fiinta ei… Spune-mi.. e tot ce iti cer.. fara niciun scop. Numaiintrebari retorice. Raspunsurile le ai tu. Sau eu si nu vreau sa le accept? Nu vreau sa victimizez, e prea usor sa fiu considerata o victima. Stiu doar ca te vreau inapoi. Daca vrei, te urasc pentru a te ierta. Numai ca nu constientizezi cat de mult contezi…

2010-11-18T03:00:00.000-08:00

2010-11-17T20:53:00.000-08:00

O tigara stinsa. Ore tarzii de noiembrie. Noapte fara.... imi pierd trecutul foarte indepartat. In realitate, am inceput sa te uit. Pe masura ce-ti sterg imaginea, imi amintesc de el. Au fost clipe in care nu distingeam amintirile cu tine si cele care-l includeau pe barbatul din vietile amandurora. Va uit si doare...

"Am nevoie de confirmari cand ma astept mai mult. In mod ironic, le primesc mult prea tarziu. Sau chiar deloc. Imi doresc atat de mult sa le ascult pentru ca ele sunt singurele care imi pot crea o senzatie de siguranta. In fond, acest sentiment dispare cand pamantul pe care pasesc, se pierde.
Mi-e dor de imbratisari pentru ca ele imi amintesc de stabilitate, sentiment pe care nu-l mai recunosc.... Mi-e teama si nu de ceea ce este in jur, ci de haul din mine, prapastie pe care pe zi ce trece o acopar mai mult cu o senzatie necunoscuta de optimism.
As vrea ca noiembrie sa nu se termine niciodata. "

Am iarasi nevoie de un acord de chitara care sa ma faca sa zambesc.

2010-11-13T05:54:00.000-08:00

Necunoscuti care-mi marturisesc emotia pe care o simt cand imi citesc randurile. Persoane pe care le-am iubit din lumea virtuala. Straini de pe strada a caror poveste as vrea s-o aflu. Oameni trasi la indigo in fiecare zi. Existenta mea se invarte in astfel de cercuri. Uneori am impresia ca joc intr-un film prost. Sau poate rolul este exagerat. Insa dintotdeauna viata a batut filmul. In nicio clipa, happy ending-ul nu e real. As vrea sa ma opresc si sa poposesc pentru cateva minute in lumea ta. Intrebarea potrivita ar fi...Despre universul cui vorbesc? Nici asta nu mai stiu. Dar stiu ceva?

Lasand la o parte aberatiile... e inca noiembrie...si mi-e dor de mare..... mult prea dor....

Untold

2010-11-11T02:30:00.000-08:00

Miroase-a toamnă-n noi,
A dor de linişte
şi plâns de femeie rănită.
Ţipă copacii-a uitare,
pe străzi pustii ce închid oamenii...
uitati-ntr-o clipă de noiembrie.
şopteşte-a moarte-n noi....
şi-a ţigară stinsă...

2010-11-03T15:26:00.000-07:00

What if a wound is already too big and too infected to be healed? Do they make soul transplants, also?

Rw.......

2010-10-31T11:21:00.000-07:00

De cele mai multe ori, amintirile despre noi insine se pastreaza intr-un loc nestiut Randurile de mai jos contin un review al trecutului meu :

La cateva luni pronuntam "Buru". Pisicile primeau acest apelativ. Trebuie mentionata si placerea sadica pe care o aveam in a-mi murdari botosii de rotile caruciorului.... a si bufneam ca o soba.
In perioada caminului, uram sa raman si sa dorm acolo. Imi amintesc foarte vag ca ma ascundeam sub patura si le pacaleam pe educatoare. Inca de pe-atunci am incercat sa devin cantareata. Am esuat lamentabil...
La gradinita a inceput aventura limbii franceze. Graiul lui Napoleon m-a urmarit 18 ani si continui sa fiu terorizata.
Ciclul primar include prima nota 1, la citire in clasa intai. In pofida acestei note, am luat premiul intai. Doar atunci.
In perioada scolii generale am avut parte de cele mai frumoase amintiri. De la primul sarut la 12 ani la prima tigara la aceeasi varsta. Dar si momentele in care am descoperit fardurile si frecventam scoala, machiata mai ceva ca la petrecere. Prietenii legate pe viata. Toate prostiile posibile. Ce dor imi e sa chiulesc... si sa stau cu teama ca ne vor gasi profii prin apropierea scolii. Inca de pe atunci am inceput sa fac experimente cu parul meu. De la blond la mov.. pe toate le-am incercat.
Liceul..... la 15 ani am publicat prima data o poezie intr-un ziar local. La 16 ani am facut debutul intr-o revista literara, iar la 17 am ajuns invitata la un radio timp de patru luni.... Din aceeasi perioada dateaza activitatea mea ca si colaboratoare a ziarului in care am publicat prima data..momentan merg pe noua ani.. insa e mai dificil sa mai public acum..
Pe la 16 ani luam primii bani pe cateva articole. Iar in campul muncii am intrat practic la 18 ani. Nu-mi vine sa cred ca sunt sase ani de acum....
La 22 de ani m-am indragostit cu adevarat de un chitarist... a ramas o amintire...frumoasa...
La 23 de ani am decis sa fac ceva cu adevarat important pentru mine si am plecat de acasa...
La 24 de ani..nu stiu...nu i-am implinit inca. Hasta la pista:)
Leapsa preluata de la Blonda mea preferata.
Prezent: recitesc aceste randuri si constientizez ca sunt de-abia la inceput si simt ca am trait.....mult..... continui sa fiu bantuita de limba lui Moliere, sa scriu intr-o maniera trista, sa colectionez bile colorate de decor, pietre, melodii ciudate, esarfe si carti.... :) Multumesc, Miruna!

Just....

2010-10-28T16:04:00.000-07:00

Toamna de toamna, respir un alt aer. Pe cel al clipelor care nu se sfarsesc. Recladesc un trecut care nu mi apartine. Prezentul imi creeaza stari contradictorii. Nu ma mai recunosc. Si acest sentiment nu ma incearca pentru ca imaginea din oglinda nu-mi mai apartine. Ci pentru simplul motiv ca am renuntat. La anumiti oameni. La sentimente... la trecut. Si la mine. Respir un aer diferit. Numai ca... noiembrie se apropie. Si-mi va fi dor. Si voi constientiza amar pentru a nu stiu cata oara ca am pierdut. Insa...noiembrie.

Te uita cum ploua, frunze

Si copacii-si pierd bratele

In mine.

Asculta fosnetul rochiei...de vant.

Se apropie noiembrie....

Si toamna imi fuge din privire.

Te uita cum ploua,

Si mi-e dor....

Nothing left to squander

2010-10-24T21:06:00.000-07:00

Dimineti in care bratele nu ni s-au mai intalnit la marginea cestii de cafea. Ganduri mute si o poveste care se obstineaza sa continue. Nu, nu dragul meu, nu ai inteles nimic. To ne honest, si mie imi scapa sensul ultimelor evenimente. Am abandonat noptile de.......cred ca am obosit sa fiu prezenta. Sa te apar de tine insuti. Sa sterg din...trecutul pe care l-am fragmentat. Ecoul cuvintelor tale imi rasuna la nesfarsit in minte : "Ar fi ca o tradare daca te-as atinge" Te-ai trada?

Dimineti in care nu ne mai privim..... Iti multumesc ca m-ai lasat sa te ucid din mine!

Just....

2010-10-19T15:29:00.000-07:00

15 march 2009 that kind state of mind

"De fiecare data cand ii lasam singuri pe oamenii a caror frumusete si bunatate spirituala au forta de a schimba infernul in care traim, ii pierdem. In clipa in care inchid usa, imi lipesc umbra de ea si iti amintesc ca dincolo se afla tot ceea ce mi-am dorit vreodata. As vrea sa nu te risipesc, dar simt ca te uit. Cu fiecare minut care se sfarseste, oroce lumina care se stinge in intunericul din mine. Mi-as dori sa nu te sterg, dar timpul nu face decat sa-ti estompeze imaginea. Si doare... incat "se anuleaza orice gand spre tine". Ce nu stii este ca toate gandurile mele se indreaptau spre tine..... Iarta-ma ca te uit.... tu m-ai anulat deja si .... simt ca nu mai am nici oase...nici carne... nimic.... si mi-e dor, dor de tine...."

As vrea sa nu te sfarsesti niciodata din prezentul meu insa am impresia ca te distantezi cu fiecare secunda. La multi ani....rain.....she s forgetting her umbrella day by day...

5

2010-10-16T14:51:00.001-07:00

Ce am facut in ultimii cinci ani?

Nu este un task deloc usor sa descriu intr-o pagina de word realizarile mele din ultimii cinci ani. Am trait atat zile fericite, cat si mai putin demne de amintit. In jurul varstei de 18 ani am reusit, dupa o munca de trei ani intr-o redactie de ziar, sa primesc o legitimatie de colaborator al respectivului cotidian. Am cunoscut iarasi oameni foarte interesanti prin intermediul acestui hobby. De la interviuri cu sportivi la jurnalisti, cantareti, oameni care au avut ceva de spus la momentul respectiv.

Un alt aspect destul de important petrecut in aceasta perioada il reprezinta scurtul timp pe care l-am impartit cu redactorii dintr-un post de radio local. Atunci mi-am dat seama ca ar fi superb daca, intr-o buna zi ,m-as putea numi redactor muzical. Insa nu doar aceste lucruri merita a fi amintite.

Am crescut din toate punctele de vedere, am invatat sa ascult oamenii, chiar si pe straini, sa-mi gasesc timp pentru cei dragi, dar si pentru mine. Astazi stiu cum se traduce dorul in propriu-mi limbaj, ce inseamna sa muncesti din greu pentru un minut de recunostinta din partea superiorilor, dar mai ales cu ce este echivalenta increderea in sine.

Cinci ani insumeaza 1825 de zile. Momente in care nu am stiut daca fac cele mai bune alegeri din toate punctele de vedere. Insa cea mai importanta decizie din acesti cinci ani, am avut-o in urma cu sapte luni, cand m-am hotarat sa o iau de la capat si sa-mi construiesc o alta viata. Departe de familie, de prieteni, de mine insami. Si am reusit sa imi indeplinesc visul : acela de a fi libera.

Cu toate aceste randuri pe care am incercat sa le umplu cu experientele pe care le-am trait in 1825 de zile, cred ca cel mai mult conteaza omul care sunt astazi. Unul care creste in fiecare zi. Care va fi sfarsitul ? Nimeni nu poate sti prea curand. But the show must go on and on…

Jeux d'enfants....

2010-10-16T14:09:00.000-07:00

Ce ne sont que des simples paroles
tâchant de toucher ton coeur...
Ce ne sont que des caresses voulant te dominer
sans sourire, sans respirer, sans croire...
"jamais" decrit si bien mon état d'âme....
car je ne pense pas à ce qu'a été, ce qu'est, ce que sera, mais à quoi ne serait jamais entre nous....
Elle parle de "nous".... qui sommes nous?
Je tente de trouver la réponse , mais tout ce que je trouve n'est rien qu'un jeu...
Un jeu d'enfants....

Incoerenta...

2010-10-16T12:33:00.000-07:00

Ii strapungea carnea cu o frenezie ciudata. Pielea i-o poseda aproape animalic si nimic nu o oprea. Nici macar gemetele lui : "Stop! You're hurting me!" Se obstinase sa-i provoace trairi noi. Nicio alta femeie sa o stearga din el. Sa nu o uite. Sa-si aminteasca de noaptea in care a renuntat la ratiune si s-a pierdut in ea Si-a lasat simturile sa nu mai reactioneze. Sa ramana inerte. I s-a daruit fara nicio retinere. Ca si cum ar fi fost prima si ultima femeie care ar fi putut sa-l acapareze total. Ore in care s-a lasat angrenat intr-o transa inimaginabila. Ii sfredelea cu toata forta, umerii, scrijelindu-i pe tors, povestea ei sangerie. Stia ca urma sa traiasca ultimele clipe in care-i putea apartine in adevaratul sens al cuvantului. Si continua sa-l lege de trecut, prezent si viitor.... dar stia ca el o va elibera.............

Nimic

2010-10-13T10:09:00.000-07:00

Ma pustieste fiecare privire pe care o sangerezi cand noaptea devine mai amaruie....

Gandurile ti le risipesti, povestindu-mi despre tine, taceri atat de grele si infinite...

Daca nu m-ar durea orice bataie a inimii tale, poate as zambi.

Asa-i ca mi-ai blestemat timpul?

Neant si mai ales....tu.

Autoportret

2010-10-12T12:20:00.000-07:00

Literele aleargă
pe hârtia fără de care eu nu aş mai fi
fără de care rândurile n-ar mai smulge
umbrele de ceară ale asfinţitului.
Scrisoarea de adio a trupu-mi
şi-a împrăştiat în vid trăirile
daţi-mi un suflet!
Întins-am mâini de om singur
spre cerul de toamnă,
într-o clipă când tu ai uitat
să laşi otrava acelui noiembrie,
la rădăcina plânsului Evei.
Umbra acelui martir al munţilor
de piatră se pierde-n zenitul cuprins de alt soare.

Detalii

2010-10-06T18:50:00.000-07:00

Cand lacrimile ti se obstineaza sa-ti cada, nimic nu le poate opri. E singura clipa in care se pot elibera. De trecutul care nu mai conteaza. De oamenii care au devenit straini. De povestile a caror sfarsit nu ai stiut sa-l materializezi. De....propria ta persoana. Oare unde raman suspendate toate aceste clipe? Oare unde se termina ce incepe in minutul de acum? Se pierd, pur si simplu, in eter? As vrea sa cred ca esti inca aici....insa ma mint... miss you

2010-10-03T06:44:00.000-07:00

In aceste ore mute, gandurile mi s-au oprit in apropierea ta. Mi-am adus aminte pentru cateva secunde, miile de cuvinte pe care ni le-am spus doar privindu-ne. Trupurile ne tipau intr-un limbaj pe care nimeni nu l-ar fi inteles, insa atat de familiar...... Am citit din trecut....Am salvat in acest html povesti, trairi, barbati care m-au uitat mai repede decat m-au cunoscut. Maini, atingeri, nopti de pasiune sau nu, tigari fara filtru, sticle de vin, scrumiere pline de cenusa unor clipe pe care nu cred ca as vrea sa le mai traiesc. Insa ma intreb amar: ce mai ramane din mine, la sfarsit? Unde sunt eu? In ei?

.....

2010-10-03T04:33:00.000-07:00

Am putea spune ca existenta noastra nu se rezuma la nimic altceva decat la o cautare continua a intregului din care am facut o data parte, dupa cum bine spunea Platon. Si atunci, de ce, cu fiecare zi, ma simt mai pustie de cuvinte, care ar descrie intr-o maniera sau alta, cautarea mea? Din ce motive, ascunse atat ratiunii cat si inimii, sfredelesc oamenii care ma iubesc, in clipele in care se apropie de mine? De ce le ofer cate o bucata din mine, minut cu minut? Unde se pierd toate fasiile de timp pe care le impartim? Se suprima pur si simplu? Ca si cum am pocni din degete si am goli se sens.. zilele si noptile...si inca ma sufoc... aminteste-mi cum sa respir... pt ca nu mai stiu de ceva vreme...

Leapa. Another one..

2010-10-02T13:40:00.000-07:00

De la Sarmanul Dionis

1.Când ai simtit ca părinții tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

....cand am plecat de acasa si acum sunt aproape pe picioarele mele:)

2 Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

… cred ca pe o ea, insa...ranile se cicatrizeaza cu timpul.

3. La ce ești cel mai bun, ce știi să faci mai bine decât toți oamenii pe care-i cunoști personal?

… la privirea pierduta si expresiva pe care o am deseori.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

… imaturitatea

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

… hmmm....Nu cred ca mi-as vinde sufletul diavolului pentru bani sau pentru tinerete vesnica.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moștenit-o de la părinții tăi?

…sinceritatea

7. Când ai simțit că ai arătat cel mai bine din toată viața ta?

....la nunta surorii mele

8.Care e cel mai prost om pe care-l cunoști?

…. nu am intalnit

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

… Picaturile de apa

10. La ce eveniment din viața ta ai fost cel mai emoționat?

… cand i-am cuiva anume "Te iubesc"

11. Care ar fi singurul lucru pe care ți-ar plăcea să-l furi (fiind singura șansă de a-l avea)?

… o clepsidra anume

12. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viața ta?

… fac foarte des gafe...:P

13. În fața cui te simți cel mai pierdut, emotionat, blocat?

… aromei de liniste...

14. Când ți-a fost cel mai greu să spui adevărul?

… de curand...

15. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viața ta?

… sa fi fost mai putin pasionala

16. Cu cine vorbești cel mai des despre sex?

…stie el cine:P

17. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

… m-am impiedicat prin casa de pisici si am ajuns la urgente:))

18. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubești?

…adevarul...

19. Care a fost jucariă ta preferată în copilărie?

… Domnul Maslina

20. Pe cine te bazezi dacă ți se întâmplă o nenorocire?

… familie

21. Pe cine simți cel mai tare nevoia să protejezi?

....el...

22. Care e domeniul despre care ai vrea să știi cel mai mult?

…sunt multe..nu e unul singur....:)

23. Cine-ți lipseste cel mai tare în acest moment?

....de o persoana careia sigur nu-i lipsesc

24. În ce privință crezi că ești cel mai puțin înțeles?

…al alegerilor mele

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

...liniste

26. Unde te simți cel mai în siguranță?

...senzatia de acasa mi-a conferit-o un singur om....candva demult...

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ți s-a făcut vreodată?

… :)... ca am niste maini frumoase

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simți relaxat?

fiecare om drag din viata mea

29. Pentru ce te rogi cel mai des?

… pentru cei dragi

30. Cine te-a influentat cel mai mult până acum?

… Angela

31. Care a fost primul tau vis împlinit?

…Sa-l cunosc pe idolul meu in materie de presa...

32. În ce an al vieții tale ai simțit că te-ai schimbat cel mai mult?

… 2009

33. Ce invenție din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viața ta?

… minunatia asta de laptop

34. Care a fost cel mai îndrăznet lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de același sex cu tine?

… a kiss...:P

O poate prelua cine doreste

Poveste despre acasa....

2010-10-01T03:46:00.000-07:00

Pentru a nu stiu cata oara Blonda mea preferata mi-a dat curajul sa scriu. In cateva ore, implinesc sase luni de Bucuresti. Nu sunt nici prima si nici ultima persoana care a ales sa-si traiasca visul, sau cel putin sa creada cu naivitate ca si-l va indeplini , plecand in alte locuri mai promitatoare ca orasul natal. Decizia de a pleca nu a fost una deloc usoara. Am avut de cantarit prietenii, iubiri, familia, acasa, dar si dorinta mea de a fi independenta in adevaratul sens al cuvantului. Nu neg.... am lasat foarte multe relatii de suflet in orasul in care am trait 23 de ani. Am impresia ca le pierd, printre degete, cu fiecare zi pe care o petrec aici. Desi, asa cum spunea si Miruna, "nu în frecvenţa telefoanelor stă o relaţie de suflet (fiindcă nimic nu e obligatoriu pe lumea asta. Un telefon pe zi- cu atât mai puţin. ), însă ea -frecvenţa- este un indice important." Vocea oamenilor dragi este vitala pentru mine. In lipsa unei materializari, telefonul sau messengerul devine substitutul ideal. Insa.... cine te imbratiseaza cand ti-e frig? cine te saruta pe frunte cand te doare pana si carnea de dor? Cine se uita in ochii tai si-ti sopteste in absenta cuvintelor ca esti cel mai important om? Am pornit de la sase luni de capitala si am ajuns la ranile sufletesti.... Voi posta niste poze care vor vorbi mai clar decat mine... cu febra si fervexul in sange. Enjoy!

2010-09-25T11:09:00.000-07:00

Toamna. Brate de ploaie care strapung povestile nespuse ale linistii. Cuvinte pe care nu le-am ascultat atunci cand trebuia. Blestemate atingeri care s-au oprit pe o alta piele in clipe in care nu-mi mai apartii. Secvente inexplicabile cu straini ce mi-au fost apropiati se deruleaza ca un boomerang. As vrea sa pun stop si sa apas repeat. Sans cesse. Taceri nesfarsite. Si mai ales, cinice. Priviri care nu spun nimic. Doar improsca cu venin si sange.....

Randuri pentru tine....

2010-09-23T05:10:00.000-07:00

Te-am simtit cu adevarat cand a fost prea tarziu. Nu stiu exact de ce mi-am oprit bataile inimii exact in clipa in care nu ai mai fost in apropierea mea. De fapt, nu mi-ai apartinut vreodata in adevaratul sens al cuvantului. Nu ti-am am aflat taina nici pana astazi. As vrea sa-ti spun atat de multe lucruri. Sa-ti pastrez la nesfarsit aroma de liniste. Sa te cunosc realmente. Dar.... Nu-mi vei permite.... E mult mai bine astfel...insa....uneori imi doresc sa ma mai pierd in tine...

I couldn't sleep I had to listen
To a conscience knowing so well
That nothing comes from indifference
I look inside of myself
Will I find some kind of conviction?
Will I bid the hero farewell?
Will I be defined by things that could have been?
I guess time will only tell
I guess time will only tell
[Chorus:]
So don't let it be
Before tomorrow comes
Before you turn away
Take the hand in need
Before tomorrow comes
You could change everything
I curse my worth and every comfort
That blinded me for way too long
Damn it all I'll make a difference from now on
Cause I'm wide awake to it all
Cause I'm wide awake to it all
[Chorus]
Does anyone care it ain't right what we're doing?
Does anyone care it ain't right where we're going?
Does anyone dare justify how we're living?
Does anyone here care at all?
[Chorus]
We could be so much more than we are
We could be so much more than we are
We could be so much more than we are
Oh this much I know

Just forgive me...

„Mă numesc Tudor Chirilă şi vreau să fac lucruri frumoase!”

2010-09-19T13:50:00.001-07:00

Un material de suflet. Aparut in urma cu un an in suplimentul "Alta viata" editat de Viata Libera Galati. Enjoy...I did:)

Tudor Chirilă :

· „Mă numesc Tudor Chirilă şi vreau să fac lucruri frumoase!”

Anumiţi oameni nu mai au nevoie de nicio prezentare, Tudor Chirilă numărându-se printre ei. Este genul de artist care dă totul atunci când se află pe scenă. Haideţi să redescoperim în rândurile de mai jos :

- Ai declarat într-un interviu că teatrul era pentru tine în copilărie ceva fabulos. Situaţia s-a schimbat?

- Teatrul este ceva fabulos, ie ca eu exist sau nu pe acest pământ. Este fabulos pentru că este o profesie care îţi dă posibilitatea să speri că vei face lucruri din ce în ce mai bune până spre sfârşitul vieţii. O profesie care nu îţi permite să te plafonezi şi îţi oferă posibilitatea unui nou început oricând. O dată ce termini o plajă de roluri, un segment de vârstă, începe altul, unde te poţi califica mai bine sau mai rău, dar există posibilitatea unui alt început. O dată ce nu mai poţi juca Romeo, poţi juca Mercuţio, nu mai poţi juca Mercuţio, poţi juca Hamlet şi dacă nu el, Regele Lear. Teatrul este o meserie de la 20 la 90 de ani şi acest lucru îl confirmă la 90 de ani, Radu Beligan, iar la 20 de ani toţi tinerii care aspiră.

- În care dintre roluri pe care le-ai avut până acum te-ai regăsit cel mai mult?

- La teatru important este să nu te regăseşti, ci să scapi de tine.

Încerci să regăseşti ceva ce nu ai, să te transformi. Povestea cu regăsirea ţine mai mult de filosofie. Sunt roluri care mi-au plăcut. Nu cred că te poţi regăsi, ci reîntrupa, transfigura, să încerci să împrumuţi din personalitatea ta. Sunt două roluri la care ţin cel mai mult : Movolio şi un rol pe care încă îl joc, Nebunul Xentivalovici din „Însemnările unui nebun” care la Teatrul de Comedie se joacă sub numele de „Ferdinand al VIII-lea, Regele Spaniei” în regia mamei mele. Este un rol pe care am vrut să-l fac de la 14 ani şi nu am reuşit decât la 30.

- Cânţi, eşti actor şi scrii bloguri. Care dintre aceste trei activităţi crezi că te apropie mai mult de cei care te ascultă, privesc şi respectiv citesc?

- Cred că sunt acelaşi. Este adevărat că în ultima vreme cu blogul, au descoperit o altă partea de-a mea, neştiind că eu scriu, nici eu nu ştiam. Pentru este o formă de a perfecţiona ceva ce deja am început, dar nu cred una dintre aceste trei ipostaze mă apropie mă apropie mai mult. Poate că muzica m-a făcut cel mai cunoscut, nu ştiu dacă şi cel mai apropiat. Poate că teatrul prin profunzimea trăirii intense a spectatorilor mă duce într-o zonă mai profundă a comunicării cu publicul meu. Muzica în general poate pluti în jurul unei superficialităţi şi atunci relaţia să nu fie atât de strânsă, dar n-aş putea spune.

- Dintre 17 şi 18 ani, care consideri că este cea mai frumoasă vârstă?

- Între 17 şi 18 ani totul e frumos până la sfârşit. Nu ştiu dacă aş vrea să am acum 18 ani, sunt foarte fericit în pielea în care mă aflu. Mintea de acum care mi-a mai venit la cap e confortabilă cu corpul pe care îl am şi cred că este o bună simbioză între mintea şi trupul meu. Îmi dau seama că este foarte frumos la 18 ani, de fapt noi tânjim după ceva ce am vrea să regăsim cu mintea de acum, tânjim după o utopie şi zicem „ah, ce frumos era la 18 ani!” Atunci vroiam să fim aici unde suntem acum. E greu de spus. Pe atunci, nici nu realizam de frumos poate fi. Oscar Wilde spunea că „tragedia bătrâneţii nu este că îmbătrâneşti, ci că rămâi tânăr.”

- Cum te-ai simţit cel mai bine : în perioada petrecută cu Vama Veche sau în cea de acum cu Vama?

- Nu pot nega un trecut care a fost absolut extraordinar. „Vama Veche” este un capitol fabulos, cu ea am scris istorie în muzică. A fost absolut frumos, dar nu a mai mers şi decât amintirile urâte să prevaleze peste o poveste frumoasă mai bine, se opreşte. E bine să opreşti poveştile la timp. Cred că „Vama Veche” e o poveste care s-a oprit la timp. „Vama” continuă şi noi cântăm şi cântecele „Vama Veche” pentru că am muncit la ele, atât eu, cât şi Eugen, sunt toate versurile mele acolo, o parte din muzica pe care am compus-o. Nu mă pot dezice de nu trecut pe care nici nu vreau să îl dezic. Este al meu, sunt mândru de ceea ce am făcut, lumea încă ne strigă „Vama Veche”. Dar „Vama” este ceea ce suntem noi acum, ceea ce am în cap să transmit, ce vreau să fac şi este o provocare nouă, o altfel de muzică. Muzica se schimbă, noi trebuie să ne schimbăm o dată cu ea şi ea o dată cu noi.

- Te simţi singur?

- De multe ori, da. Îmi lipsesc multe însă ar fi groaznic să le enumăr pe toate. Singurătatea e mai degraba nevoia de confirmare decât singurătatea în sine. Nu putem înţelege ad litteram cuvântul. În spatele ei sunt alte nevoi şi definiţa singurătăţii este foarte diferită de la om la om. Este mai mult lipsuri, frustare. Sunt multe lucruri pe care le-am pierdut în detrimentul profesiei, lucruri pe care le voi recâştiga cândva poate mai devreme sau mai târziu. Deocamdată nu pot să ascund că mă simt de multe ori singur şi învăţ să trăiesc cu asta. Dar nu cred că sunt un om singur, în niciun caz. Am mulţi prieteni şi pe cei adevăraţi pe degetele de la o mână îi pot număra şi ei sunt acolo, dacă am nevoie.

- Ce le transmiţi tinerilor?

- Muzica mea pe care o cânt împreună cu colegii mei. De fapt eu mi-am găsit o definiţie de curând : „Mă numesc Tudor Chirilă şi vreau să fac lucruri frumoase”.

Text şi foto :

Raluca Mihai

Iubirea nu are nume. nici culoare, nici forma. Are doar....tacere.

2010-09-18T04:14:00.000-07:00

Inca nu stiu daca am intalnit iubirea care, citez din blonda mea preferata care îţi dă aripi şi ţie, nu numai fluturaşilor din burtă. Am impresia ca am iubit si pasional si linistit. Am vrut sa mut muntii din loc, sa rup lanturi imaginare, sa patrund in universurile unor oameni pe care ii consideram superiori spiritului meu. Dar.... je me suis trompee. Iubirea nu o regasesc cand scriam in urma cu aproape doi ani :

"A fost o singura clipa in care am lasat capul pe spate si tu m-ai privit. In surdina se auzea "Tu" si un vers "M-am pierdut cautand ochii tai/ tu erai langa mine/m-ai salvat pentru tine..." M-ai imbratisat atat de natural si de neasteptat incat nu eram sigura daca visez sau daca traiesc aceasta realitate. Nu stiam cum sa reactionez : am ales sa ma pierd in tine si sa nu ma mai regasesc niciodata. Lasa-ma sa ma ratacesc si nu-mi da drumul.
Canta-mi un cantec care sa ma faca sa zambesc, am nevoie...."

Nici acum cateva luni cand simteam ca ma dezintegrez de emotie cand il priveam pe omul care imi provoca astfel de imagini :

"Simplitatea povestii o regasesti printre aceste randuri. Pierduta in litere pe care te obstinezi sa le traduci in limbajul tau ascuns. In lumea mea, intamplarea se rataceste in prea putine date ale problemei. Timpul nu imi masoara respiratiile, lumina nu-mi traseaza niciun pas, in schimb imi sterge linia punctata a..... privirii tale. Diferentele ne distanteaza, insa tot ele ne redeseneaza valul clipelor pe care ni le furam din duratele care nu ne mai apartin de ceva vreme. Nu mint. Doar..... m-am prins intr-un joc al cuvintelor. Nu scriu despre tine... tu ai dat forma sentimentelor mele. Dor, frenezie, orgasm intelectual sau fizic, furie, tristete, fericire.... E un uragan in care vreau sa raman cat mai mult pentru a-mi reaminti cum era. Si nu cum a fost. Pentru ca iubirile mele nu se vor sfarsi niciodata. Le recunosc in ochi albastrii, in caprui, negrii, in piele alba, ciocolatie, in vorbe necunoscute, in maini care imi numara lacrimile de... nu mai stiu de.... provocate de emotii.... Cine mai stie... ce va decide timpul? Sunt a ta.... Abandoneaza-ma in tine..... Inca mai miros a tine si as vrea sa......sparg parfumul tau de talpile mele pentru a invata sa pasesc...in sange, in durere,... in tine...."

Sentimentul de plenitudine se intampla. Nu stiu daca in prezent, dar apare intr-un mod neasteptat. Soudainement, cum ar spune francezul. Iubirea nu are nume. nici culoare, nici forma. Are doar....tacere.

Randuri...

2010-09-16T11:25:00.000-07:00

Ne cladim povestile din oamenii pe care ii intalnim zi de zi. Ii lasam sa ne ascunda in spatele intamplarilor pe care le traiesc si mai ales in urma celor pe care le regreta. Inevitabil, devenim inerenti trecutului lor si ne amestecam ca-ntr-un cocktail de lacrimi amare si zambete mai mult sau mai putin adevarate. Sa fie acesta mersul firesc al lucrurilor? In lumea cui? In care cod al vietii este scris? Si mai ales pe cine incercam sa mintim astazi? Mai are sens sa ne construim clipele pe astfel de actiuni? Dar...

Isi plimba degetele prin carliontii lui si credea ca viseaza. Nu mai traise de ceva vreme un asemenea sentiment si se temea sa nu se sfarseasca prea devreme. Oare el are incredere in NOI? Oare sunt singura care simte realmente? Oare...?

Si-a pierdut minutele in necunoscut si astazi e ...ancorata in istoriile oamenilor pe care ii cunoste zi de zi in drumul spre ea insasi si care-i aduc aminte de...niste carlionti blonzi....

2010-09-08T15:03:00.000-07:00

Linistea pe care mainile tale mi-o cladesc clipa de clipa. Treptat, pielea nu-mi mai apartine si ma pierd tacuta in lumea ta atat de diferita de cea pe care o cunosteam. Am inceput sa-mi uit cuvintele. sa-mi sterg urmele pasilor si sa scrijelesc amprentele tale pe drumu-mi. Stiai ca ti simt lumina? N as vrea inca sa ma rup din hora.. tu ai vrea?

Cuvinte sau...nu

2010-09-05T14:56:00.000-07:00

Am inceput sa pierd din franturile trecutului pe care l-am impartit la un moment dat. Nu stiu daca iti pasa sau daca a contat in vreo clipa pentru tine pierderea mea. De fapt, nu m-ai avut in adevaratul sens al cuvantului. Doar m-ai posedat. M-am mintit cu iluzia unei dorinte carnale care nu se va sfarsi prea curand. Numai ca.... s-a terminat la fel de inopinant cum a debutat.

Astazi pasii m-au condus spre locurile in care ne sarutam ca adolescentii. Unde mi-ai spus ca...... ma intreb unde se pierd aceste clipe. Unde dispar toate trairile, atingerile, cuvintele.... toti fluturii pe care ii simteam cand ma imbratisai desi stiam ca e o minciuna totul... ce se intampla? Cum stim ca trec mai repede ca o pocnire de degete? Esti inca ancorat in lumea mea... si nu stiu daca vreau cu adevarat sa te eliberez....

2010-09-04T03:57:00.000-07:00

Ii placea sa creada ca pielea-i tipa de dor in absenta lui. Ca degetele-i sangerau atingeri pe care niciun barbat din viata alteia nu le-ar fi inteles. Oare el le-ar fi deslusit sensul cu adevarat? Sau ar fi omis in maniera-i caracteristica pana si un simplu "Te caut"? Ochii-i taceau, desi ar fi vrut sa-i spuna atat de multe. Cu toate ca si timpul le era potrivnic. Nu... stia ca singurul lucru care-i ramasese era dulcea minciuna a unei deziluzii...

2010-08-28T02:24:00.001-07:00

Dor

2010-08-27T23:13:00.000-07:00

Soarele-mi alearga in noapte, cu razele in vant. Isi ascunde bratele nesfarsite in luminile tacute ale orasului. Am ars prapastia tacerii intr-un ceas sfarsit de iubire. Gandul meu, avalansa de himere, adie pe aripi de foc spre tine. E doar un intuneric de argint care-si intinde mainile spre cerul pe care arde luna. De trandafirii uitati in aducerile-aminte, m-agat, plina de speranta. De ce nu-mi intinzi mana, suflete? Trupul timpului a ramas inchis in cuvintele tale. Minutul tau mi-ar umple clipa. Doar acum. Intinde-mi mana incet, absent, desprinde-te de prezent. Saruta-mi umbra, de atingerea-i tortura... Soarele meu hoinareste la brat cu lumina, in tacere. Iarta-ma. Am rastignit orele pentru a mi te aduce mai apropape. Gandul meu se afunda in iubire. Da-mi mana acum. Plange-mi in palme, daca ti-e vrerea, ciopleste-mi un sarut de nea. E un timp doar al nostru, in care totul este fara sfarsit. E doar o noapte de argint in care mainile ni se ingemaneaza. Mi-e dor de cuvinte.

2010-08-22T15:59:00.000-07:00

Oare dorul are vreo culoare? Sau imi imaginez...? Mi-e dor.... de jocurile noastre...de cuvinte, atingeri timide...Filmul s-a terminat mult prea repede....

More than words...I m silent now....

Dar....

2010-08-20T23:15:00.000-07:00

Obişnuiam să-mi gonesc gândurile, să nu le ascult rugăminţile, să le arunc în prăpăstii infinite, sperând astfel că le voi scurta viaţa. Îmi plăcea să le chinuiesc strigând în urma lor: „Plecaţi de lângă mine! N-am nevoie de voi!”. Nu mai vroiam să stau de vorbă cu ele, ajunsesem să le urăsc, îmi doream să le şterg de pe faţa pământului, îmi păreau atât de atavice, de ireale. Ştiam că aveau să-mi rămână, să–mi provoace doar regrete. Să se strâmbe în faţa paşilor pe care îi mai scăpam, să-mi pună capcane sub forma unor statui negre, fără chip. Dar adorau să mă mintă. Credeam că alungându-le nu mă voi mai simţi singură. Oricât de mulţi oameni ar fi fost în jurul meu, tot a nimănui mă simţeam, poate eram prea tristă, pesimistă, realistă. Nu mă regăseam în nimic. Acele stări de spirit nu-mi aparţinea. Îmi repetam la nesfârşit că vor trece, că se vor termina, dar parcă pentru a-mi face în ciudă, se tot prelungeau. Mă măcinau cu o voracitate curioasă, refuzându-mi lumina. Ca şi cum îmi cereau să mă las pradă disperării, să nu mai ţin cont de nimic şi să uit. Tot. Să mă sfărâm în mii şi mii de bucăţi. Să nu mai rămână nimic. Ceva, totuşi, a mai rămas

2010-08-18T08:28:00.000-07:00

Tacere..... cat de grele pot tacerile....

2010-08-18T08:08:00.000-07:00

Sunt amintiri care dor mai tare ca o rana provocata de o impuscatura. Intamplari pe care ai vrea sa le retraiesti la nesfarsit insa esti mai mult decat constient ca e imposibil. Detaliile lor te coplesesc treptat. Ca si cu nu ai avea nicio forta pentru a le opri. De parca ai fi o marioneta.

In realitate, nu asta reprezentam ? Niste papusi cu care viata se joaca la foc continuu ? Ne manevreaza dupa bunul ei plac… Cunoastem in drumul nostru spre nicaieri jigodii si oameni speciali. M-am saturat de jigodii.... renunt!

Ganduri

2010-08-17T13:42:00.001-07:00

A inchis usa. Mult prea repede. Atat de tare incat am crezut ca ma voi sparge in mii de cioburi pe care nu le voi mai strange. Atat de brusc de parca filmul s-ar fi oprit inainte sa se sfarseasca.

As fi vrut sa fi ramas mai multa vreme in fata mea. Poate asfel mi-as fi dat seama ce enigme adanci ascundea tacerea lui, ce cuvinte incercau sa se transforme in sunete.A strigat, dar nu am auzit nimic. Doar pustiu. Strigatele lui s-au lovit de linistea dintre noi. Noi… As vrea sa cred ca am existat, ca trairile noastre s-au materializat, ca nu a fost doar utopice, ca… la naiba, iar cad in trecut si urasc senzatia asta atat de tare.El nu mai este de multa vreme in viata mea, s-a pierdut in ceata si am impresia ca m-a luat si pe mine cu el… E straniu ca scriu despre tine in acest moment pentru ca te stersesem total, te anulasem. De fapt, te-am sters. E doar un moment de slabiciune. Si toutusi de ce atatea conexiuni cu persoana ta? Sunt exagerata? Realista? E ceva gresit in simturile mele ? Prea multe intrebari. Prea putine raspunsuri. Prea multe vorbe…

S-a stins si ultima lumina. Nu-mi voi mai aminti nicio clipa, totul nu reprezinta decat o himera. Atat…

2010-08-17T04:43:00.000-07:00

Des fois je ne peux pas lutter. Contre certaines personnes. Contre certaines pensees. Je ne suis pas habituee a posseder les hommes que ne pourraient jamais m'appartenir. Actuellement, je regrette de t'avoir permis de toucher mes mains, ma peau, mon...ame. Ce qui est le plus triste est le fait que j'ai cru. Tes mots, ton regard, tes embrassements, tes.... Tu as aime jouer avec moi et avec elle. Pourquoi tu ne m'as pas dit que c'etait elle? Pourquoi tu m'as laisse..... A jamias! Je suis desolee, A.....

2010-08-15T09:53:00.000-07:00

Atingea clapele pianului ireal de incet. Copilul intra si o intreba :

"Cand te-ai indragostit cu adevarat?" Zambi amar. Se incurca in amintiri. Nu era sigura ca trecutul ale carui file le intorcea in acest moment il traise cu adevarat sau doar isi inchipuise.

"Am simtit iubirea cand mi-au zambit niste ochi atat de albastrii incat pana si cerul era gelos pe ei. Eram destul de tanara si credeam in....linistea pe care ti-o putea aduce aceasta senzatie. Ne aflam intr-o ceainarie, iar el obisnuia sa se joce cu mintile oamenilor. A reusit sa faca asta si cu a mea. A debutat atunci un timp in care nu mi-am mai apartinut. "

Povestea lacrimilor de ceara....

2010-08-10T15:58:00.000-07:00

Ma intrebi nevinovat de ce am pastrat.....imagini....

cuvinte :

"As vrea sa adorm in bratele tale..."

melodii:

De ce baby? Nu stiu exact din ce motiv...dar au fost lacrimi de ceara la mijloc, frustrari....O poveste ca a noastra ar trebui uitata pentru totdeauna pentru ca raneste. Si nici astazi nu inteleg...ce rau ti-am facut...unde am gresit....De cand decid ceilalti pentru noi? De cand o simpla revedere poate provoca atat de mult rau? Iarta-ma insa ma depasesc..atat distantarea ta, cat si sentimentele unor oameni pe care eu NU ii cunosc...

June 2010

Nicio minune nu tine prea mult si... se pare ca furtuna care a inceput de cateva zile nu ma poate opri din scris. Am mai incercat in urma cu un an sa renunt la blog, insa se pare ca e singurul loc in care ma pot ..desfasura. Nu ca ar atinge pe cine ar trebui gandurile mele sau... Deunazi, o persoana draga mi-a ordonat practic sa incetez sa ma mai disturg....desi nu stiu ce ar mai fi de anulat... strainii din viata mea au luat totul lasandu-mi o bruma de...mine...Alt om drag mi-a spus ca valorez mult...nu-mi imaginez cat de mult..Asa o fi? Deja am distrus ceva si imi pare nespus de rau..

De cateva ore, imi repet ca nu imi vei lipsi absolut deloc. Chiar si tu mi-ai confirmat ca nu as avea niciun motiv plauzibil pentru a-mi motiva (im)posibilele sentimente de dor. Atunci explica-mi tu de ce m-au invadat atat de multe emotii in clipele in care.... te-am vaut materializandu-te. Fa-ma sa inteleg de ce aproape m-am simtit ca acasa in bratele tale.... de ce.. nu vroiam sa te indepardezi de mine nici macar cativa centimetrii... Poate pentru ca ma temeam sa nu te pierd.... Dar deja s-a intamplat aceasta temere... Multumesc ca... ai fost prezent.. chiar si pentru cateva momente in viata mea....

Sunt batai usoare de inima pe care nu le auzi. Te fortezi sa le ntelegi limbajul insa ceva din tine renunta la a mai... asculta sunetele mute pe care le emite. Incerci sa te pierzi in acest cantec care nu vorbeste despre noi, ci despre.... linistea pe care o simti cand.... privirea mea te invadeaza. On envahie l'un l'autre lors du....baiser qu'on vient de laisser aller dans cet orage.Bien que tu ne sois pas le meilleur...a ce moment ci tu es...le mieux.... mi-e dor de tine...dar ce folos? Ma ratacesc....in tine si.... te las sa ma pierzi in..... umbra ta...

Am evitat sa te sperii pentru ca nu vreau sa pierd. Sa ne ratacim in acest spatiu oniric. Fragil de ireal. Oare existi cu adevarat sau.... mi se pare? Oare vocea ta e cea pe care o ascult la 250 km departare? Imi simti mainile cautandu-te in cele mai tarzii clipe ale noptii nimanui? Constientizezi ca se intampla ceva straniu cu noi? As vrea sa ma simt acasa in bratele tale.... asa cum nu am mai trait de ceva vreme.... Toi et moi...et on verra.....

~~Lacrimile de ceara nu au disparut...SI FIECARE CUVANT DIN ACEST POST ITI ESTE DEDICAT....DRAGUL MEU...~~

Still..too LATE

2010-08-10T12:01:00.000-07:00

Pustiu. Si mai ales intuneric. Am scris capitolul final fara nicio lumina in apropierea mea. Era liniste si ma dureau degetele din cauza stiloului pe care am uitat sa-l las pierdut pe agenda. Fiecare cuvant pe care l-am gandit este gresit...si parca as vrea sa-ti spun atat de multe...insa fumul ineaca...imi ineaca respiratiile...ma sufoc cu fiecare clipa...unde esti? Unde?

E inca pustiu in camera cu draperii albastre. De ce sa nu-mi ucizi toti porii? Haide! Stiu ca asta ti-ai dorit din primul moment in care am capitulat in fata ta.... Haide! Lasa-ma fara suflare...Poate astfel.....iti vei aminti privirea mea care te ruga sa ma primesti in universul tau...Farame din....

Brusc si-a amintit. A fost singura femeie care l-a iubit cu adevarat. Iar el a indepartat-o cu o cruzime inimaginabila.... Nu l-a impresionat suferinta ei. Nu a miscat nimic in el. Era si a ramas din piatra. Din vreme in vreme, se opreste in fata mormantului ei, aprinde candela si petrece ore intregi in fata ingerului de piatra.....

Tarziu de....vara.... spre sfarsit...

2010-08-09T15:12:00.000-07:00

Ploua marunt si absent in acelasi timp. Sunetul apasator al tocurilor mele ti-a zdruncinat linistea si te-ai trezit din letargia zilnica. Atunci m-ai intrebat natural: "Vrei sa impartim umbrela pana cand drumurile noastre se vor desparti?" Am tresarit brusc. De ce sa nu imi doresc? De ce nu te-am refuzat? Intrebari retorice... Cateva ore mai tarziu am impartit aceeasi banca in Cismigiu.... am numarat speciile de lebede si gaste...iti amintesti? Sau de stradutele tacute din Lipscani-ti-aduci aminte? Momente atat de intense si de indepartate astazi.... Mi-a ramas intiparita in minte privirea ta blanda... si nu stiu nici acum daca m-ai privit cu adevarat sau...doar mi-am inchipuit..... As vrea sa stii ca nu te voi uita....Nu te voi sterge atat de usor din trecutul meu doar pentru ca TU iti doresti asta. Nu! Stii de ce? Pentru ca am indragit atat secventa imbratisarilor... a clatitelor...a noptilor pe care le-am........Mi-e DOR....

2010-08-07T18:17:00.000-07:00

Ganduri rupte.

Rupte in doua.

Tipa durere.

Sangereaza dor....

Degete sfaramate.

In mii de bucati.

Iti scriu..... si......

Tac........

Mi-e dor de tine...

Leapsa. A...

2010-08-07T07:07:00.000-07:00

Am gasit-o la Blonda mea preferata si e usoara asa..ca o zi de vacanta. O preia cine doreste. Enjoy!

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?

Cella Serghi, "Panza de paianjen". Mi-a fost recomandata de mai multe persoane si din prima clipa, m-am indragostit de ea. Recunosc e o poveste siropoasa de dragoste in genul Sandrei Brown, insa am nevoie uneori de carti de acest gen pentru a-mi regasi increderea in .....veridicitatea iubirii...

2. Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?

Jack, Jack si vrejul de fasole....as vrea sa am casa atat de sus...:) Poate, astfel as fi mai putin....mica.

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?

The Green Mile Demential... am plans 3 ore continuu.

4. Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Tagore sau Bacovia dar si Laclois.

5. Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?

Squander - Skunk Anansie

6. Unde ai locui un an, departe de casă?

Constanta

7. Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?\

Semn de carte. E sfant!

8. Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Nop....din cauza maniei mele in materie de cercei, nu am mai primit carti.

9. Îți place să reciteşti unele carţi?

Nu neaparat, insa notez anumite pasaje.

10. Care crezi că este cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?

Inteligenta emotionala- Daniel Goleman

11. Care e locul preferat pentru lectură?

Patul...

12. Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?

Vorba francezului, A l'aventure.

2010-08-05T21:11:00.000-07:00

Un sentiment amar de dor. De momentele irepetabile pe care le-am trait nu demult. Dupa-amiezi cu iz de familiaritate. Ciocolata alba sau amaruie. Nectar de piersici. Cuburi de gheata topindu-se pe umerii mei mult prea incinsi de...prezenta ta. Atingeri tandre si puternice in acelasi timp. Impreunarile mainilor, buzelor, coapselor, genelor....inimilor....De ce ai risipit totul? Te-ai speriat, asa-i? Si eu... insa de mine insami. De sentimentul de....totalitate pe care mi l-ai provocat de atatea ori... Si inca mi-e dor....

Pierd...

Pe clipa ce inchid ochii, imaginea ta…

Simt ca singurul cuvant care ar putea sa-mi defineasca starea e… LOST. Ratacita intr-un film pe care nu l-am regizat cum trebuia. Ca si cum ar fi fost scris un scenario potrivit pentru sentimentele mele, ale tale… ale noastre… as fi ipocrita daca as spune ca nu ador sa ma las invinetita incet… de iubirea ta, numai ca simt ca am obosit sa neg…. Te simt in fiecare cuta a pielii, in fiecare alunita pe care incerc sa o fardez….

O poveste ca a mea trebuie uitata… niciodata rostita….. Raneste si ucide….

2010-08-04T09:23:00.000-07:00

Moto : "Realitatea e ruina unui ~~vis~~ cosmar."

Mi se pare din ce in ce mai ciudata maniera in care se schimba oamenii pe care cred ca ii cunosc. Isi pierd din personalitate cu fiecare zi pe care o bifeaza in calendarul invizibil al mintii. Am obosit sa-i inteleg. Pur si simplu, anumite decizii care le apartin, ma depasesc. Si inca visez....

2010-08-03T14:18:00.000-07:00

Moto: Je ne sais pas encore ou abandonner mes pas, ou suivre mes souvenirs, ou chercher moi-meme. Il est vraiment triste de voir comme on se perd à cause des mots, des personnes qui quittent ta vie, des reves qui s'acharnent a ne pas vivre...

Farama de liniste. Eram atat de aproape de ea si nu credeam. De ceva vreme imi refuzasem orice inceput, alungasem imbratisarile desi le iubeam, ascunsesem amintirile si atunci am decis sa-mi caut echilibrul si sa raman in preajma ta. Sa devin zambetul dinaintea rasaritului. Sa-ti pastrez privirea de copil inocent si neincrezator in fata altei mangaieri decat cea pe care o cunostea si deseori o simtea. Sa nu-ti pierd bogatia sufleteasca. Sa topesc cu timpul ghetarul ce ti-a inlocuit sentimentele. Sa-ti numar bataiile inimii. Sa te cunosc. Sa te recunosc. Sa te regasesc.

Clipa de tacere. Linistea renuntase la mine. Pe undeva m-am ratacit. Nici in acest moment nu stiu unde anume. Am gresit drumul si crezand ca nu-ti vei da seama am continuat cu aceiasi pasi spre tine. Imi era dor de mine si aveam impresia ca prin tine voi reusi sa ma regasesc. Dar. Atat de multi « dar » si atat de putine certitudini…

Iarta-mi mainile daca au uitat si au incetat sa te mai caute.

Lost....

2010-08-03T09:22:00.000-07:00

In fiecare zi ma indragostesc. De o pereche de pantofi pe care o vad intr-o vitrina de pe Calea Victoriei. De o rochie glossy sau una classy surprinsa in aceeasi locatie. De un copil care-mi zambeste inocent. De ochii tai albastri care ma privesc astazi doar in imaginatie. De mana ta ce m-a plimbat pe stradutele din Lipscani. Iti amintesti de acea rochie rosie pe care ai vrut sa mi-o cumperi in primele ore petrecute impreuna? Sau de euforia mea din noaptea cand am fost impreuna in acel supermarket si mai aveam putin si daramam un raft intreg? Atat de indragostita eram incat nu-mi pasa de aceste detalii nesemnificative.

Povesteam la inceput ca in fiecare zi ma indragostesc. De umbrela pe care mi-ai oferit-o in dimineata ploioasa de luni, ti-aduci aminte? Sau ceaiul pe care l-am impartit in acea duminica dupa-amiaza.... Maniera copilareasca in care te priveam dormind.... zambetul tau nelumesc.... atingerile tale atat de puternice, insa atat de ....ireale. Fragilitatea sentimentelor dintre noi....Distanta .....

Cu fiecare minut, pierd aceste secvente. Am impresia ca s-au petrecut in urma cu mii de ore. As vrea sa ma indragostesc iarasi de tine...insa mi spui ca nu meriti..dar eu merit, baby?

2010-08-03T01:21:00.000-07:00

Cu fiecare dimineaţă pe care o trăiesc
mă trezesc mai pustie de privirea
care mi-a arătat lumina din propriu-mi întuneric.
Cu fiecare respiraţie pe care o eliberez,
aerul mi se pare mai rece
iar plămânii mei
nu mai inţeleg alt limbaj
decât pe cel al plămânilor tăi.

2010-07-31T12:05:00.000-07:00

Foto by Stefan Munteanu

MOTTO :

1. "Totul ne desparte pe mine si pe tine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul.
Ti-aduci aminte?
Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri, regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea.
Nu ma tem nici de zambetul tau, deci nu ma tem de nimic. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei, fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut.
Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde.
Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Sufletul meu si-a pierdut sufletul copilariei. Sti sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc ducand si aducand primavara?
Sti ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic?
Sunt pe acolo si intr-acolo; o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..."

2. "Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi, ca sa ajung la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei suflare.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi, ca sa ajund la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea; si mi-am retras pasii ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusita pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteranieni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum: Ascultati voi toti bucuria si durerea mea."

3. "Ramas-bun.
Ma numesc numai Lorelei.
Legenda spune ca am ucis.
Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa el cu dragoste de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear.
Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au incununat odata fruntea lui Hristos.
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului. Cu el imi incing mijlocul si ma duc..."

Lorelei -Ionel Teodoreanu

Zidesc un trecut pe care am avut impresia ca l-am trait in apropierea ta. Secvente in care uitam de mine, in care-mi calcam in picioare demnitatea pentru o farama de atentie. Ce minciuna amara! Nu ai simtit nimic. Mi-am cladit povestea in propria-mi fantezie crezand ca te vei opri chiar si pentru o clipa pentru a ma cunoaste cu adevarat. Dar nu! Te-ai multumit sa-mi zgarii pielea cu tine... sa ma ai totalmente si sa ma uiti intr-un colt....

"Am deschis ochii la o ora mult prea tarzie si nu te-am gasit langa mine. Nu am stiu daca visez sau daca traiesc cu adevarat acel minut de neliniste. Cert este ca......never ever baby...."

2010-07-30T13:25:00.000-07:00

Je tache de sentir d'autres caresses tout au long de mon peau. Toutefois, je pense a toi....espece de conard ne sachant jamais m'aimer pour ce que je faisais...damn you!