Sunt momente in care ma opresc in spatiul in care am inchis atat de multi oameni in ultima perioada si constientizez ca tu ai fost cel mai important. Tu m-ai fi putut face sa simt, insa.... te-ai speriat....

Himera

Savurez uneori vin sec. Rosu. Imi place sa te privesc. Pur si simplu. Fara sa gandesc. Fara sa scot niciun sunet. Ti-am mai spus ca esti mult prea frumoasa pentru vremurile noastre negre si pline de oameni lipsiti de suflet? Ti-am gustat din tacere. Era tarziu in noapte si nu mai stiam daca esti reala sau doar o himera. Ca o pictura. Esti nelumeasca si totusi atat de..... ai carne si zambet. Si buze rosii ca vinul pe care-l savurez cateodata. Sec. Insa tu nu esti seaca. Ai povesti pe care ador sa le desulesc doar intersectandu-mi albastrul de negrul tau. Ti-am mai zis ca inca n-am ghicit ce culoare au ochii tai? Imi pareau in anumite zile negrii ca Leila. Altadata erau noapte. Un intuneric placut. Insa erai doar tu... tu...

Priviri copilaresti care dezbraca de liniste pana si cele mai reci femei. Fapturi de ceara care refuza sa recunoasca adevaratul chip al euforiei. Isi stapanesc pornirile elegant, desi pe dinauntru fierb de viata. Sangele se intrece cu ratiunea prin venele de piatra pe care ele vor sa le conduca. Si de ce nu s-ar lasa purtate de dulcea iluzie a respiratiei de tinerete ? De ce nu s-ar lasa dominate, cucerite si dezvaluite pasiunii ? Doar pentru ca stiu tacerea bratelor ce le cuprind in unele nopti ? Doar pentru ca-si resping propria dorinta ? think twice…

Se intampla uneori in povestile de-o seara

Sa te intrebi timid

« Ce-ar fi daca n-am trai doar o singura data povesti tarzii de frenezie?

Ci mai multe imbratisari, in nopti reci sau calde,

In anotimpuri fara nume… » 

« Ce s-ar intampla de n-am renuntat

La vanataile pe care ni le-ntiparim

Pe umeri, brate, coapse si-n fragmente de piele

Pe care nici nu le cunoastem ? »

Despre mine si oameni....

Fiecare om cunoaște în drumul lui spre eliberare alte persoane care-i marchează într-un mod pozitiv sau negativ puterea de implicare.  Fie ca este vorba despre o relație în adevăratul sens al cuvântului în care se lasă iubit, descoperit sau călcat în picioare din prea multe sentimente sau una fără prea multe obligații . O data ce se ajunge la astfel de situații în care rănile sapa mai adânc în sufletul lui ca nicio alta legătura, individul respectiv se călește și alege sa nu mai simtă. Se închide în sine și alege sa uite ce înseamna liniștea care îl/o încearcă atunci când știe toate cutele din palmele celuilalt.

Astfel apar egoismul și prețuirea momentelor în care iți aparții. In urma cu ceva timp, am iubit un astfel de om, un om care refuza sa mai simtă. Bucureștiul încă nu ma ra(ta)cise si m-am lăsat prinsa într-o poveste pe care mi-am creat-o singura. Pe-atunci aveam nevoie de povesti și oameni. Doar ca ființele pe care le-am ales, nu au fost cele mai potrivite.  Au fost mai degrabă oamenii nepotriviți care mi-au provocat sentimentele cele mai nepotrivite. Eram încă mica si neexperimentata în cunoașterea celorlalți. Cu toate ca aveam 23 de ani, Ii aveam doar în buletin, iar naivitatea mea nu mai avea sa rămână prea multa vreme prietena cu vârsta.

Au trecut multe nopți de atunci și cred ca la putina vreme după ce m-am mutat în capitala mi-am dat shut down sentimentelor.... Nu stiu cand ma voi mai deschide ca atunci... insa... incerc si incerc....