Pages

30 September 2009

Nu am idee din ce motiv am ales să vă scriu despre cele ce urmează. Am o prietenă care cu fiecare clipa devine o umbra. Cu fiecare minut isi pierde increderea in oameni, in acele fiinte cu doua maini si doua picioare care vor sa para superioare prin simplul fapt ca vorbesc si rationeaza. Azi-dimineata a trecut pe la mine sa bem o cafea, sa mai povestim de una de alta. Avea ochii injectati de cat plansese, parca tocmai se trezise din betie. I-am exclamat: "Incearca sa-ti revii! Nu poti umbla ca un zombi toata viata!" Mi-a aruncat o privire pierduta si mi-a rostit:
  • "-Atunci cand esti in astfel de situatii nu mai ai nici o scapare... ieri mi-a fost frig, teama! Am vrut sa am pe cineva langa mine dar unde erati toti? Unde? Nu aveti timp de mine! Sunteti cu totii niste lasi! Nu vreti sa recunoasteti ca si voua va e teama in fiecare clipa in care stingeti lumina. Va temeti ca nu veti mai vedea lumnina..."
  • Adevarul e ca m-a speriat...
  • "- Inainte aveam in cine sa cred! Aveam adevaruri, legi care credeam ca ma vor ajuta sa ajung departe. Acum nu mai am nimic nici o lege, nici un adevar nici macar o umbra... doar praf si pulbere, doar deziluzie si dezamagire. Si ma intreb retoric: pentru ce sa mai traiesc? pentru cine? Acum ii inteleg pe sinucigasi. Cauta o cale pentru a scapa de mizeria ce ii inconjoara, de mastile care cad..."
  • Dar... "eu ce mai sunt?"
  • "esti... ceea ce as fi vrut eu sa ajung... dar.."
  • A deschis usa si a fugit...
  • acum...
  • nu mai stiu...
mai 2005

29 September 2009

Do you swear to tell the truth, nothing but the truth, so help you God?

Mi-e dor... si nu de cineva, ci de mine insami in momentele in care scriam.... Vinovatii fara vina se ascund astazi. Simteam ca respir... si imi pare rau....

26 September 2009

Dintr-o agenda veche, dupa o leapsa data de cateva zile bune de la Lord d'If, ma conformez si o accept. Mai departe... cine doreste

25 September 2009

Oare unde fuge timpul? Spre ce loc in care nu il mai regasim? Te iubesc....

18 September 2009

  • Linistea in care ma pierd cand iti ating alunitele...
  • Ti-am spus vreodata ca ti-am iubit linile din mana stanga?
  • As vrea sa zbor deasupra uitarii care nu are niciun nume...
  • in minutele in care nu esti... in care nu sunt....
  • Trupu-mi de ceara se topeste intr-un singur sarut...

17 September 2009

Timp de patru luni am avut insomnii si atacuri de panica. Nu reuseam sa adorm decat cu sunetul linistitor pe care clapele unui pian mi-l eliberau in noapte. Crezul ca ai existat numai in mintea mea ma infricosa si incanta totodata pentru ca nu mai trebuia sa ma ascund. De privirile oamenilor in a caror univers sunt prea minuscula. De amintirea unor cuvinte prost intelese. Este toamna.... iubeam fiecare frunza care se pierdea in singurul zbor sinucigas in care se aventura fara sa ramana prea mult pe ganduri.. se apropie noiembrie... si mi-e teama ca nu ai inteles nimic din ce am scris aici timp de un an.
Yiruma - River Flows In You Asculta mai multe audio Muzica

14 September 2009

12 September 2009

Se intampla... inevitabil... and I can not help it. Damm!
Dalida - Je suis malade Asculta mai multe audio Muzica dalida avec le temps Asculta mai multe audio Divertisment

6 September 2009

  • Stiai ca imbratisarea muntilor din serile de primavara verde crud
  • imi aminteste de tine?
  • Fasia de liniste ascunsa de izvoarele din ochii tai
  • imi seaca pietrele a uitare si revarsare de noi
  • cand ultimele aripi ale asfintitului isi pierd urma in orizont.
  • Stt! Gleznele ploii fosnesc rochia toamnei din mine...
  • Acum pot sa ma ratacesc in nemurire...

3 September 2009

Ultimul anotimp

Era lumină cerească. Era iluzie. Sfere de lumină sfântă se ciocneau de cireşii amari ascunşi pe alei. Paşii privirilor umbrite de boarea ruginie alergau în pustiu. Dintr-o dată degetele crispate ale timpului au prins viaţă... Trupul de văzduh ş-a stins timid lângă sanctuarul tristelor cuvinte. Acelaşi stejar, ce uitase de sine, tăinuia umbra ultimului anotimp. Cărări de zâmbete fade se împrăştie în cele patru zări ducând cu ele speranţe, amintiri, fărâme de frunze purtând petecea grea a tristeţii. Mă-nfioară fiecare atingere, fiecare pas... dă-mi paşii înapoi. O toamnă timpurie arde pe rugul plângerii sâgetând adânc orizontul. De ce nu vii, ploaie? Nu mai e suflare de om, doar chipuri de lut ce privesc primul şi ultimul zbor sinucigaş al florilor de toamnă. Unde-s vremurile de-nceput ce sângerau viaţă-n plină toamnă? E ultimul anotimp, ultima brumă care, ascunsă-n uitare şopteşte "adio".
  • P.S. Acel anotimp a fost ultima toamna pe care am trait-o in 2003

2 September 2009

No mercy... show no mercy never!

Confesiune

De foarte multi ani ma intreb cum va arata clipa in care voi muri. Daca cineva isi va mai aminti de mine atunci cand voi inchide ochii. Sau daca ii va fi cuiva dor de mine. De cateva zile, si-au refacut aparitia aceste ganduri negre. Nu neaparat de sinucidere, insa se perinda in mintea mea minut cu minut si as vrea sa le cunosc finalitatea. Poate unii ar spune ca ma alint sau ca victimizez, insa nu am inteles nici pana acum de ce tanjesc dupa acea stare in care nu mai pot simti, daraminte durere. Pesimism? Introvertita? Incapatanata? Hidoasa si capabila de sentimente meschine? Da, toate aceste trasaturi se muleaza foarte bine pe caracterul sau pe lipsa caracterului meu. Traiesc un adevarat paradox: ma gandesc continuu la propria-mi moarte, insa ma tem de ea. Doar am fost la un moment dat cel mai mare paradox din viata cuiva. Nebuna? Nebunia mi-a fost confirmata intr-un mod destul de josnic in urma cu cateva luni. Si a durut. Al naibii de tare. Si sentimentul de vinovatie ma coboara din ce in ce mai mult. Si, nu, nu vreau sa trezesc compasiunea nimanui, nici mila, sa impresionez pe cineva. Nici pomeneala de asa ceva! Simt doar ca ma sting si imi doresc asta cu atata ardoare incat ma sperii de cinismul de care dau dovada in clipa in care scriu aceste randuri. Exista oameni care ma iubesc si pe care ii ranesc cat de mult pot. Tot ce imi doresc e sa fiu uitata.... si nu imi explic DE CE!

1 September 2009

Despre o chitara. Cea la care nu am invatat sa cant pana acum de teama sa nu mi se rupa unghiile pe care care am scapat sange. Chitara, ale carei corzi le-am rupt dinainte sa imi soptesti notele potrivite pentru... o melodie trista. Te rugam sa-mi canti una care sa-mi deseneze un alt zambet decat cel amar... Nu! Astazi sunt sigura ca nu tu ma faceai fericita, doar.... Say something funny, say something sweet, but don't say that you loved me... you never did... I was enough for both of us.... never say never.... it shall haunt you until the end of time