Pages

26 June 2008

Dor...


Mi-e dor de serile in care tot ce stiam erai tu
de minutele in care nimic nu mai conta....
dar poate PREZENTUL pe care il traiesc acum e cel pe care il merit....
E dificil sa zambesc cand stiu ca tu imi cunosti toate cuvintele, toate bataile inimii....
They say you don't deserve, but I still feel you... after all
YOU'RE STILL THE ONE THAT MAKES ME FEEL...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...
I MISS YOU...I MISS YOU...


Today is gonna be the day
That they're gonna throw it back to you
By now you should've somehow
Realized what you gotta do
I don't believe that anybody
Feels the way I do about you now

Backbeat the word was on the street
That the fire in your heart is out
I'm sure you've heard it all before
But you never really had a doubt
I don't believe that anybody feels
The way I do about you now

And all the roads we have to walk along are winding
And all the lights that lead us there are blinding
There are many things that I would
Like to say to you
I don't know how

Because maybe
You're gonna be the one who saves me ?
And after all
You're my wonderwall

Today was gonna be the day?
But they'll never throw it back to you
By now you should've somehow
Realized what you're not to do
I don't believe that anybody
Feels the way I do
About you now

And all the roads that lead to you were winding
And all the lights that light the way are blinding
There are many things that I would like to say to you
I don't know how

I said maybe
You're gonna be the one who saves me ?
And after all
You're my wonderwall

I said maybe
You're gonna be the one who saves me ?
And after an
You're my wonderwall

Said maybe
You're gonna be the one that saves me
You're gonna be the one that saves me
You're gonna be the one that saves me





14 June 2008

Everybody's got to learn sometimes....

Change your heart
Look around you
Change your heart
It will astound you

I need your loving like the sunshine
And everybody's got to learn sometime
Everybody's got to learn sometime
Everybody's got to learn sometime

Change your heart
Look around you
Change your heart
It will astound you

I need your loving like the sunshine
And everybody's got to learn sometime
Everybody's got to learn sometime
Everybody's got to learn sometime

Everybody's got to learn sometime
Everybody's got to learn sometime
Everybody's got to learn sometime




13 June 2008

Alte aberatii mai mult decat cretine=)))


Incerc sa recunosc chipul din oglinda. Nu reusesc sa observ decat un om care a uitat sa se mai bucure de simplu fapt ca traieste. Ma simt singura si aceasta senzatie nu ma bantuie doar pentru ca m-am inchis in mine, ci si din cauza ca nu am stiut sa aleg oamenii potriviti care sa ma inteleaga. Fara prea multe intrebari. In lipsa unor amanunte care ar arata lucrurile care ma diferentiaza de ceilalti. Am crezut dintotdeauna ca sunt altfel. Imi placea sa ma bucur sa rasarit, de verdele copacilor, de atingerile care nu duc neaparat la o tenta sexuala. Acum nu ma mai recunosc. Deloc. Oare sunt bine asa cum ma prezint acum? Oare ar fin mai bine sa plec? Dar unde? Imi doream sa ajung la Bucuresti si sa fac ceea ce imi doresc mai mult si anume radio. Numai ca acestea erau gandurile unei adolescente care avea impresia ca e suficint sa te urci intr-un tren care sa te trimita spre destinatia respectiva. Renunt mult prea usor la aspiratiile mele. Ma afund pe zi ce trece intr-un hau mai mare decat... Aberez... Nimic nu mai conteaza pentru mine. Nimic nu ma mai incalzeste. Nici faptul ca ma mai trezesc dimineata. Imi spunea cineva ca sunt totalmente schimbata si ca nu ma socializez atat de usor. Cred ca pe zi ce trece pierd tot mai mult din omul care am fost 21 de ani. Muzica nu mai are niciun efect asupra mea. Despre scris nu mai vorbesc. Adevarul e ca ma simt batrana. Sunt mai mult decat sigura ca exagerez. Ca ar trebui sa streg toate gandurile mele si sa incep sa gandesc pozitiv.

....................................................................................................................................................

In urma cu ceva timp imi spunea o cunostinta ca am nevoie de cat mai multa dragoste in toate formele ei posibile. Cat de bine m-a ghicit. Numai ca nevoia mea de dragoste din partea strainilor e de o mie de ori mai pregnanta decat cea din partea familiei. Mirobolant as spune plina de ironie! Comunic, dar constientizez ca e o mare minciuna.

TRAIESC ASA CUM MERIT. PRIMESC CEEA CE DARUIESC. SAU MAI DEGRABA CEEA CE NU DARUIESC. PARADOXAL E CA NU AM NICI CEA MAI VAGA IDEE CE AS MAI PUTEA DARUI. SUNT CAM SEACA SI DA NU MAI AM CE SA DARUIESC. VOI MINTI IN CONTINUARE CA IMI E BINE DESI bine mi-a fost ultima data pe 27 ianuarie 2008. Cam mult de atunci. Nu cred ca ultimele 5 luni imi apartin. DELOC



12 June 2008

Entry for June 12, 2008



Schimbari. Incerc sa le materializez in fiecare zi...


Vreau sa ma regasesc. Sa pot zambi. Sa nu ma mai las coplesita de lucrurile care mi se intampla zi de zi. Si mai ales de cele care nu se petrec. Sa nu mai depind de oameni, de amintirea celor care m-au facut sa simt ca traiesc. Sa nu ma mai agat de orice imbratisare pe care o primesc. Sa fiu rece. Sa nu ma mai emotioneze nimic. Sa sterg ceea ce a fost. Sa vad viata in culorile curcubeului. Sa nu ma mai simt singura. Sa ucid nevoia continua de atentie.

..........................

Am renuntat de curand la cineva. Si doare al naibii de tare. Sunt egoista recunosc. Poate ar fi mai bine sa ma ingrop in munca... si sa incerc sa uit....



10 June 2008

Pray your dream..

Show them only
Flesh you needed
You want it for you too
[stares, stares that follow]
[stares, stares that follow]
They want it for you
Are you all that
You're cracked up to be
We all want it for you
Sacrificial
Made for tv
[laughter's coming]
And goodbye kisses
Gave him family
Pray your dream
Pray you're dreaming
Are you all that
You're cracked up to be
We all want it for you
Stares that follow
Friends to call on
Don't be desperate
[show them once]
Sacrificial
Made for tv
Laughter's coming
Goodbye kisses
[pray you stutter]
[pray it's not old]
Goodbye.






6 June 2008

Vise sau nu...


Din copilărie am fost înconjurată de adevărate valuri de informaţii. Acestea din urmă se răsfrângeau asupra mea din orice direcţie şi mi se parea vital să ştiu ceea ce se întâmpla în toate colţurile lumii. Astfel îmi construiam o viziune asupra lumii şi percepeam realitatea diferit de cei printre a căror activităţi cotidiene nu se număra şi ascultarea ştirilor. Puteam să particip la diferite discuţii care tratau subiecte de actualitate, fără să mă tem că putea să existe vreo şansă să nu cunosc un detaliile principale ale unui anumit eveniment.
O altă întâmplare care a contribuit la setea mea continuă de informaţii este reprezentată de intrarea în contact la 15 ani cu redactorii ziarului central al Galaţiului. Mă fascina agitaţia lor continuă, dorinţa de a ajunge primii la locul faptelor şi de a transmite evenimentele exact cum s-au întâmplat Treptat, am împrumutat din dragostea lor pentru presa, din elanul şi dăruirea lor.

De radio m-am îndrăgostit în liceu ascultand înainte să plec spre şcoală chiar Ştirile Europa FM. Ulterior, am trăit experienţa radio-ului pe propria-mi piele. Mi-am auzit vocea şi mi-am spus : „Mă voi ambiţiona să ajung om de radio. Nimic nu-mi va sta în cale! Sunt mai mult decât sigură că voi reuşi!” Gândurile unei adolescente de 17 ani care credea că poate cuceri lumea dintr-o singură privire.

În prezent lucrurile nu s-au schimbat radical. În linii mari am aceleaşi aspiraţii în privinţa visului meu din adolescenţă. Ceea ce m-a oprit să mă dezvolt firesc, a fost lipsa unui loc în care să învăţ noţiunile pe care nu le cunoşteam, să aplic lucrurile pe care deja le ştiam. Au trecut aproape 2 ani de când nu am mai tras voci la radio şi îmi lipseşte acea perioada mai mult ca niciodată. În clipele în care drumul mi se intersecteaza cu sediul radio-ului, mă încearcă un sentiment de tristeţe şi mai ales unul de dezamăgire : oare dacă nu aş fi ales să plec, aş fi fost acum la pupitrul ştirilor?

Aş vrea să cred că voi mai avea ocazia să mă mai aud pe un post... poate acest lucru se va întâmpla mai devreme, însă nu prea târziu.

4 June 2008

Aberatii nocturne



Stiu ca doar de mine depinde prezentul. Il pot schimba atat timp cat imi doresc realmente... Damm it ! Nu stiu ce sa fac... am ajuns intr-un punct in care nu mai stiu ce conteaza cu adevarat... incerc sa-mi scot din minte siguranta pe care o aveam in urma cu cateva luni... de fiecare data cand spun ca nu mai e nimic care sa ma faca sa ma indoiesc de cuvintele mele, apare ceva/cineva care sa mi le darame, sa-mi provoace un dezechilibru FANTASTIC

************************************************************
Te simt atat de diferit de fiecare data cand ma imbratisezi. Incep sa cred in adevarul minciunii pe care mi-l spotesti... Nu merit sa ma bucur de prezenta ta si constientizez ca nu ma vrei in preajma ta. Totusi de ce atat de multe asociatii cu tine? Cu trecutul care nu mai moare odata? Imi spui ca sunt diferita de cele pe care le-ai intalnit, insa le seman... As vrea sa cred ca nu voi gresi iarasi, desi sportul meu preferat e chiar acesta. E 2.20 si in loc sa bat campii despre Cioran , scriu despre TINE. De fapt, cine esti tu? Cine sunt eu? Exista raspunsuri pentru aceste intrebari? Sau Cioran e vinovatul?

ENOUGHT! Somn acum!

2 June 2008

At the end...


As putea foarte usor sa spun ca nu mi-a placut facultatea, insa as minti. Au fost nist ani superbi si cred ca-mi va lipsi gasca lui Papuc...