Pages

29 March 2014

 
Mi-s buzele uscate de tăcere. O liniște pe care am așteptat-o si pentru care m-am rugat aproape un an. 365 de zile de lupta. De dimineți  la indigo care ar fi trebuit sa mă vindece. Însă daca mă gândesc mai bine nu sufăr de nicio boala incurabila a sufletului, a trupului sau a mintii. Singura particula care nu are ce caută in tablou este o simpla scama. Numai ca starea de soc îmi da iar târcoale si nu știu cum sa deal with it. Scoaterea din sistem a propriului eu te obosește si te transforma intr-un străin ce confunda imaginea din oglinda cu realitatea sau viceversa.
Mi-s umezi ochii de uitare. De fapt, lacrimile ies din ce in ce mai rar. Sau ele se trezesc atunci când le mai las pentru ca n-as vrea sa le permit sa recunoască iar lumina. Nu se vor opri, iar eu voi seca cu adevărat.
Îmi amintesc când te-ai adăpostit ultima data in mine. Dare de lumina, flori de cireș si o brățara mai verde ca iarba a poposit pentru totdeauna intre pereți de păpădii si clape de pian.
 
Mi-s buzele uscate de tăcere
ochii umezi de uitare
brațele orfane de tine,
iar pașii de drumul spre....mine.
 
 

21 March 2014

Am desenat cu boabe de orez
un un sotron cu cifre de la zece la trei suflete distanta
in fata ferestrei
gandindu-ma ca-l vom juca
sarind dincolo.

17 March 2014

"Today is the day....."

Te respir din diafragma si oricat de mult as incerca sa mi te scot din plamani, tot gasesti o cale sa revii. Te intorci printr-un "asa" soptit de o voce straina sau printr-un sunet specific doar tie sau nu. 
Se spune ca nu exista coincidente, ci doar oameni si lucruri atrase prin gand. Si ca este suficient sa-ti doresti cu adevarat ceva, sa te trezesti dimineata proiectandu-ti acel ceva indeplinindu-se si vei trai acea realitate candva. Mai devreme sau mai tarziu. Been there, lived that or not. 
Martie..... Prin mine trec toate pacatele savarsite atat cu fapta, cat si cu gandul. Isi numara vina, umbra, pedeapsa, consecintele. 
De fapt, tristetea mea se leaga de asemanarile dintre oameni. Sunt trasi la indigo. Suntem. Simtim sau nu. Gresim. Corectem. Ne transformam. Ne slefuim. Ne cautam in altii. Ne mintim. Iar cand ne amintim de adevar si de felul in care se simte el pe pielea noastra ramanem muti. Tacuti pentru ca deja stim despre ce este vorba, In fraza, in propozitie, in text, in.... Cumva ii injunghiem doar pe aceia pe care ii imbratisam pe lumina si intuneric. Si ne satisfacem pofta nebuna de inocenta, de...noi.
Spuneam ca te incapatanezi sa te intorci in mine sub o alta forma, doar sa ramai. Sa ma devorezi iarasi farama cu farama.  Mai povesteam ca nu poate fi vorba despre o existenta a coincidentelor.  
Totusi de unde tot apari? Cum de unde ? Din mine..... 

1 March 2014

Am pierdut. 

Am constientizat ca te risipesc tot mai mult pe masura ce timpul se dilata, iar degetele mele se obstineaza sa caute drumuri. Inca n-am aflat din ce motiv mi-au ramas intiparite pe retina farame din tine. Si mai ales cum de nu am obosit sufocandu-te in mine. 

M-am pierdut.

Mi-am dat seama ca m-am mintit milioane de secunde ca nu mai simt. Ca nu-mi mai provoci nicio reactie. Nimic. Mi-am povestit realitati paralele si le-am crezut. Sunt puternica, stiu, doar ca de data asta nu mai este vorba despre sentimente fragile. Nici despre cesti de cafea impartite in dimineti tomnatice sau primavaratice. 

M-am regasit. 

Am realizat ca m-am blocat. Mi-am inchis senzatiile si trairile. Te-am transformat in nimic din chipul cioplit al aerului tau. Si-am incercat sa-mi traduc lumea prin boabe de orez pictate sau linii trasate pe hartii ce au pretentia sa fie arta. O exteriorizare a luptei din mine. 






Doar ca... m-am redeschis. Iar sentimentele m-au lovit cu o intensitate de inceput de noiembrie. Iar eu... invat iar sa respir fara sa ma sufoc amintindu-mi ca te...zidesc in fiecare cuta si alunita a trupului meu strans....