Pages

14 July 2013

Imi amintesc perfect senzatia de a te lasa dominat de omul care ti-e oglinda. In astfel de clipe, sangele ti se ingemaneaza cu al lui. Ne strivim gandurile strengareste si capitulam unul in fata celuilalt. Simti ca esti viu. Ca o inima bate. Se lupta pentru a iesi invingatoare din ploaia de emotii care te incearca. Viata de dinainte? Trairile de dupa? 
Este ca un film in care joci pentru prima data, dar ai mai rostit acele replici la un moment dat. Sunt imagini care au ramas in memoria de lunga durata cand vorbele s-au asemanat intre ele.
Imi aduc aminte ca mi-ai fost respiratie si ca lupta a fost dulce. Miere. Negru. Alb si Gol.
Zambesc pentru ca nu te-am ucis. Respiri ca in acea luni de iulie cand te-am luat in brate pentru ultima data. De fapt, m-am despartit de acea oglinda.Pentru totdeauna.

11 July 2013

Nesincronizare

Uneori te privesc pe furis. Iti ascult respiratiile si le numar. Se intampla cand nu reusesc s-adorm. Pentru ca tu iti feliezi timpul in apropierea mea. Farama cu farama adun momentele pe care le-am respirat in prezenta ta. Ma incearca sentimente stranii astazi cand m-am decis pentru a mia oara sa ma vindec. Sa te ucid din fiecare gand. Ironic este ca e necesar sa strivesc acele trasaturi care imi apartin. Cele care-mi amintesc de mine. Nu de tine. Pentru ca nu te cunosc. Nu stiu ce culori iti plac sau ce mirosuri iti gadila narile. Pot doar sa intuiesc fara sa adresez intrebarile. N-am nici cea mai vaga idee daca vara caldura te innebuneste si vrei sa te racoresti band o bere sau un fresh. Iarasi nu pot sa ghicesc daca te atrage vulgarul sau profundul. Incerc sa-mi traduc greutatea sentimentelor pe care am revarsat-o in pielea ta. Tacere. Esti un necunoscut. O fantoma a sufletului meu care pentru cateva masuri de timp inventate de oameni s-a materializat si m-a posedat. Nevoia bolnava de a apartine cand de fapt doar mie imi apartin. Asa cum si tu-ti esti stapan. 
Povesteam in urma cu cateva luni ca sunt fericita. Traiam senzatia de indragostire. De inceput. De nou. Miros de barbat pe care mi l-am dorit cu toata fiinta. Am mai gustat din acel interzis si mi-am dat seama ca esti om si nu himera. Insa nici in acest mod nu mi-ai devenit familiar. Cu toate ca totul era ca-ntre niste prieteni mai mult decat intimi. Se spune ca o data ce strangi mai multe intamplari in tample, minti mai frumos. Sau te lasi ametit mai cu gust de dovezile de afectiune. 
Am respirat felii de realitate placute, numai ca a venit vremea sa ma trezesc si sa te las in mine, acoperit cu beton. Poate doar asa imi voi permite iarasi sa zambesc fara sa caut un motiv in existenta ta. 
Doar ca am un gust amar.... uciderea sentimentelor.... poate chiar nu ne-am sincronizat iubirile de piele. 

5 July 2013

inceput



Aerul serii era neasteptat de rece cand constientizase ca sfarsitul isi deschidea bratele. Nu indraznea sa-si recunoasca slabiciunea de care daduse dovada in fata acelui barbat. Un om cu nimic mai valoros ca ea, doar prin simplul fapt ca numara mai multe intamplari frumoase ingramadite in palmele cu care obisnuia sa-i atinga umerii. Mai multe fire albe si numeroase femei pe care nu stia sa le iubeasca.
Il privea cu amaraciune, iar expresia chipului lui mat nu-i mai trezea decat un sentiment de pustiu pe care cu greu l-ar fi putut masca daca nu ar fi trebuit sa-i inapoieze o carte despre realitate si un rand de chei. Refuza cu incapatanare sa-si aminteasca momentul decisiv, dar stia ca urma sa intervina ziua in care sa marturiseasca povestea din viziunea ei.
In fond ce ar fi fost mai dificil decat sa se dezbrace de toate straturile de pamant cu care-si netezise pana si cele mai ascunse colturi ale inimii? Poate asumarea finalului pe care o eluda cu hotarare inca din prima zi a sfarsitului. O tacere grea se instalase intre cei doi, insa niciunul dintre ei parea sa nu mai aiba cuvinte pentru celalalt. Doar miscari mecanice ce nu dezvaluiau decat raceala si instrainarea cu care se inconjurasera doar pentru a se apara de consecintele faptelor amandurora. Intelesesera prea tarziu ca pentru a pastra acel univers al lor era nevoie de rabdare si pace, nu de un razboi care urma sa-i extenueze din toate punctele de vedere.
Se pusese pe o ploaie torentiala, iar cei doi necunoscuti se distantara avid, lasand intr-un anumit parc din centrul capitalei o liniste amara si o poveste pentru mai tarziu.