Dor

Soarele-mi alearga in noapte, cu razele in vant. Isi ascunde bratele nesfarsite in luminile tacute ale orasului. Am ars prapastia tacerii intr-un ceas sfarsit de iubire. Gandul meu, avalansa de himere, adie pe aripi de foc spre tine. E doar un intuneric de argint care-si intinde mainile spre cerul pe care arde luna. De trandafirii uitati in aducerile-aminte, m-agat, plina de speranta. De ce nu-mi intinzi mana, suflete? Trupul timpului a ramas inchis in cuvintele tale. Minutul tau mi-ar umple clipa. Doar acum. Intinde-mi mana incet, absent, desprinde-te de prezent. Saruta-mi umbra, de atingerea-i tortura... Soarele meu hoinareste la brat cu lumina, in tacere. Iarta-ma. Am rastignit orele pentru a mi te aduce mai apropape. Gandul meu se afunda in iubire. Da-mi mana acum. Plange-mi in palme, daca ti-e vrerea, ciopleste-mi un sarut de nea. E un timp doar al nostru, in care totul este fara sfarsit. E doar o noapte de argint in care mainile ni se ingemaneaza. Mi-e dor de cuvinte.

Oare dorul are vreo culoare? Sau imi imaginez...? Mi-e dor.... de jocurile noastre...de cuvinte, atingeri timide...Filmul s-a terminat mult prea repede....

More than words...I m silent now....

Dar....

Obişnuiam să-mi gonesc gândurile, să nu le ascult rugăminţile, să le arunc în prăpăstii infinite, sperând astfel că le voi scurta viaţa. Îmi plăcea să le chinuiesc strigând în urma lor: „Plecaţi de lângă mine! N-am  nevoie de voi!”. Nu mai vroiam să stau de vorbă cu ele, ajunsesem să le urăsc, îmi doream să le şterg de pe faţa pământului, îmi păreau atât de atavice, de ireale. Ştiam că aveau să-mi rămână, să–mi provoace doar regrete. Să se strâmbe în faţa paşilor pe care îi mai scăpam, să-mi pună capcane sub forma unor statui negre, fără chip. Dar adorau să mă mintă. Credeam că alungându-le nu mă voi mai simţi singură. Oricât de mulţi oameni ar fi fost în jurul meu, tot a nimănui mă simţeam, poate eram prea tristă, pesimistă, realistă. Nu mă regăseam în nimic. Acele stări de spirit nu-mi aparţinea. Îmi repetam la nesfârşit că vor trece, că se vor termina, dar parcă pentru a-mi face în ciudă, se tot prelungeau. Mă măcinau cu o voracitate curioasă, refuzându-mi lumina. Ca şi cum îmi cereau să mă las pradă disperării, să nu mai ţin cont de nimic şi să uit. Tot. Să mă sfărâm în mii şi mii de bucăţi. Să nu mai rămână nimic. Ceva, totuşi, a mai rămas

 Tacere..... cat de grele pot tacerile....

Sunt amintiri care dor mai tare ca o rana provocata de o impuscatura. Intamplari pe care ai vrea sa le retraiesti la nesfarsit insa esti mai mult decat constient ca e imposibil. Detaliile lor te coplesesc treptat. Ca si cu nu ai avea nicio forta pentru a le opri. De parca ai fi o marioneta.

In realitate, nu asta reprezentam ? Niste papusi cu care viata se joaca la foc continuu ? Ne manevreaza dupa bunul ei plac… Cunoastem in drumul nostru spre nicaieri jigodii si oameni speciali. M-am saturat de jigodii.... renunt!

Ganduri

A inchis usa. Mult prea repede. Atat de tare incat am crezut ca ma voi sparge in mii de cioburi pe care nu le voi mai strange. Atat de brusc de parca filmul s-ar fi oprit inainte sa se sfarseasca.

As fi vrut sa fi ramas mai multa vreme in fata mea. Poate asfel mi-as fi dat seama ce enigme adanci ascundea tacerea lui, ce cuvinte incercau sa se transforme in sunete.A strigat, dar nu am auzit nimic. Doar pustiu. Strigatele lui s-au lovit de linistea dintre noi. Noi… As vrea sa cred ca am existat, ca trairile noastre s-au materializat, ca nu a fost doar utopice, ca… la naiba, iar cad in trecut si urasc senzatia asta atat de tare.El nu mai este de multa vreme in viata mea, s-a pierdut in ceata si am impresia ca m-a luat si pe mine cu el… E straniu ca scriu despre tine in acest moment pentru ca te stersesem total, te anulasem. De fapt, te-am sters. E doar un moment de slabiciune. Si toutusi de ce atatea conexiuni cu persoana ta? Sunt exagerata? Realista? E ceva gresit in simturile mele ? Prea multe intrebari. Prea putine raspunsuri. Prea multe vorbe…

S-a stins si ultima lumina. Nu-mi voi mai aminti nicio clipa, totul nu reprezinta decat o himera. Atat…

Des fois je ne peux pas lutter. Contre certaines personnes. Contre certaines pensees. Je ne suis pas habituee a posseder les hommes que ne pourraient jamais m'appartenir. Actuellement, je regrette de t'avoir permis de toucher mes mains, ma peau, mon...ame. Ce qui est le plus triste est le fait que j'ai cru. Tes mots, ton regard, tes embrassements, tes.... Tu as aime jouer avec moi et avec elle. Pourquoi tu ne m'as pas dit que c'etait elle? Pourquoi tu m'as laisse..... A jamias! Je suis desolee, A.....

Atingea clapele pianului ireal de incet. Copilul intra si o intreba :

"Cand te-ai indragostit cu adevarat?" Zambi amar. Se incurca in amintiri. Nu era sigura ca trecutul ale carui file le intorcea in acest moment il traise cu adevarat sau doar isi inchipuise. 

"Am simtit iubirea cand mi-au zambit niste ochi atat de albastrii incat pana si cerul era gelos pe ei. Eram destul de tanara si credeam in....linistea pe care ti-o putea aduce aceasta senzatie. Ne aflam intr-o ceainarie, iar el obisnuia sa se joce cu mintile oamenilor. A reusit sa faca asta si cu a mea. A debutat atunci un timp in care nu mi-am mai apartinut.  "

Povestea lacrimilor de ceara....

Ma intrebi nevinovat de ce am pastrat.....imagini....

cuvinte :

 "As vrea sa adorm in bratele tale..."

melodii:

De ce baby? Nu stiu exact din ce motiv...dar au fost lacrimi de ceara la mijloc, frustrari....O poveste ca a noastra ar trebui uitata pentru totdeauna pentru ca raneste. Si nici astazi nu inteleg...ce rau ti-am facut...unde am gresit....De cand decid ceilalti pentru noi? De cand o simpla revedere poate provoca atat de mult rau? Iarta-ma insa ma depasesc..atat distantarea ta, cat si sentimentele unor oameni pe care eu NU ii cunosc...

June 2010

Nicio minune nu tine prea mult si... se pare ca furtuna care a inceput de cateva zile nu ma poate opri din scris. Am mai incercat in urma cu un an sa renunt la blog, insa se pare ca e singurul loc in care ma pot ..desfasura. Nu ca ar atinge pe cine ar trebui gandurile mele sau... Deunazi, o persoana draga mi-a ordonat practic sa incetez sa ma mai disturg....desi nu stiu ce ar mai fi de anulat... strainii din viata mea au luat totul lasandu-mi o bruma de...mine...Alt om drag mi-a spus ca valorez mult...nu-mi imaginez cat de mult..Asa o fi? Deja am distrus ceva si imi pare nespus de rau.. 

De cateva ore, imi repet ca nu imi vei lipsi absolut deloc. Chiar si tu mi-ai confirmat ca nu as avea niciun motiv plauzibil pentru a-mi motiva (im)posibilele sentimente de dor. Atunci explica-mi tu de ce m-au invadat atat de multe emotii in clipele in care.... te-am vaut materializandu-te. Fa-ma sa inteleg de ce aproape m-am simtit ca acasa in bratele tale.... de ce.. nu vroiam sa te indepardezi de mine nici macar cativa centimetrii... Poate pentru ca ma temeam sa nu te pierd.... Dar deja s-a intamplat aceasta temere... Multumesc ca... ai fost prezent.. chiar si pentru cateva momente in viata mea....

Sunt batai usoare de inima pe care nu le auzi. Te fortezi sa le ntelegi limbajul insa ceva din tine renunta la a mai... asculta sunetele mute pe care le emite. Incerci sa te pierzi in acest cantec care nu vorbeste despre noi, ci despre.... linistea pe care o simti cand.... privirea mea te invadeaza. On envahie l'un l'autre lors du....baiser qu'on vient de laisser aller dans cet orage.Bien que tu ne sois pas le meilleur...a ce moment ci tu es...le mieux.... mi-e dor de tine...dar ce folos? Ma ratacesc....in tine si.... te las sa ma pierzi in..... umbra ta...

Am evitat sa te sperii pentru ca nu vreau sa pierd. Sa ne ratacim in acest spatiu oniric. Fragil de ireal. Oare existi cu adevarat sau.... mi se pare? Oare vocea ta e cea pe care o ascult la 250 km departare? Imi simti mainile cautandu-te in cele mai tarzii clipe ale noptii nimanui? Constientizezi ca se intampla ceva straniu cu noi? As vrea sa ma simt acasa in bratele tale.... asa cum nu am mai trait de ceva vreme.... Toi et moi...et on verra.....

Lacrimile de ceara nu au disparut...SI FIECARE CUVANT DIN ACEST POST ITI ESTE  DEDICAT....DRAGUL MEU...

Still..too LATE

Pustiu. Si mai ales intuneric. Am scris capitolul final fara nicio lumina in apropierea mea. Era liniste si ma dureau degetele din cauza stiloului pe care am uitat sa-l las pierdut pe agenda. Fiecare cuvant pe care l-am gandit este gresit...si parca as vrea sa-ti spun atat de multe...insa fumul ineaca...imi ineaca respiratiile...ma sufoc cu fiecare clipa...unde esti? Unde? 

E inca pustiu in camera cu draperii albastre. De ce sa nu-mi ucizi toti porii? Haide! Stiu ca asta ti-ai dorit din primul moment in care am capitulat in fata ta.... Haide! Lasa-ma fara suflare...Poate astfel.....iti vei aminti privirea mea care te ruga sa ma primesti in universul tau...Farame din.... 

Brusc si-a amintit. A fost singura femeie care l-a iubit cu adevarat. Iar el a indepartat-o cu o cruzime inimaginabila.... Nu l-a impresionat suferinta ei. Nu a miscat nimic in el. Era si a ramas din piatra. Din vreme in vreme, se opreste in fata mormantului ei, aprinde candela si petrece ore intregi in fata ingerului de piatra.....

Tarziu de....vara.... spre sfarsit...

Ploua marunt si absent in acelasi timp. Sunetul apasator al tocurilor mele ti-a zdruncinat linistea si te-ai trezit din letargia zilnica. Atunci m-ai intrebat natural: "Vrei sa impartim umbrela pana cand drumurile noastre se vor desparti?" Am tresarit brusc. De ce sa nu imi doresc? De ce nu te-am refuzat? Intrebari retorice... Cateva ore mai tarziu am impartit aceeasi banca in Cismigiu.... am numarat speciile de lebede si gaste...iti amintesti? Sau de stradutele tacute din Lipscani-ti-aduci aminte? Momente atat de intense si de indepartate astazi.... Mi-a ramas intiparita in minte privirea ta blanda... si nu stiu nici acum daca m-ai privit cu adevarat sau...doar mi-am inchipuit..... As vrea sa stii ca nu te voi uita....Nu te voi sterge atat de usor din trecutul meu doar pentru ca TU iti doresti asta. Nu! Stii de ce? Pentru ca am indragit atat secventa imbratisarilor... a clatitelor...a noptilor pe care le-am........Mi-e DOR....

Ganduri rupte. 

Rupte in doua.

Tipa durere.

Sangereaza dor....

Degete sfaramate.

In mii de bucati.

Iti scriu..... si......

Tac........

Mi-e dor de tine...