In urma cu trei saptamani m-am aruncat. Nu de pe pod, nu am aparut la stiri ultima data cand m-am uitat. Am ales sa ma rup de cei foarte dragi, de cladirile vechi din centrul orasului, de teii de pe Domneasca, de artarii de pe strada mea, de mestecenii din spatele blocului, de mine, de.... m-am abandonat in oamenii care mi-au fost si care sper sa-mi ramana aproape. Nu am uitat nimic..inca si nu voi sterge prea usor turele de la munca pana la 12 noaptea cand imi venea sa ma lovesc cu capul de monitor la propriu de plictiseala, de Buff sau Mazalu care fugeau de mine cand vroiam sa-i imbratisez, de necunoscutul caruia ii zambeam zi de zi fara sa-si dea seama, de supervizorii pe care ii stresam literalmente cu intrebarile mele idioate, de scarile de care ma impiedicam la fiecare minut, de Mabbus sau Cami pe care nu le slabeam din... dumnezeu stie din ce :)). Iarasi voi rederula la nesfarsit serile cu fetele in camine cand ne duceam sa ne incalzim cu tequila sau cu votka orange, de orele petrecute pe modul cinci ani continuu, de "you suck more than I do because you got the pleasure", intrebarile inocente ale Anei sau limbajul special pe care il aveam cu Iza, serile cu cainii din fata blocului (Emil care de fapt e Emilia). Cafelele nesfarsite cu fetele, discutiile despre eterna conditie a femeii maritate aka Andreea, emotiile nesfarsite din discutiile cu buzatul, pe Ancateu cu no bine.... Viata mi s-a schimbat la 360 de grade,insa nu am scapat de impiedicat, de zapaceala mea fantastica de incurca turele, de a scoate perle, de aberat (mi am gasit cu cine sa scot porumbeii din cavitatea bucala), de ...indragostit in fiecare zi de altcineva si de a maximiza sentimentele de euforie sau dezamagire provocate de eterna mea calitate a exagerarii. Fiecare zi e o aventura continua, o ratacire pentru a gasi... calea spre absolut dar nu absolut votka si nici absolutul lui Bivolaru. Sunt multe secvente : un individ mi a cerut bani sa se duca acasa dupa ce a avut un accident cu motorul, altul a vrut bani pentru a-i lua baiatului un covrig asta dupa ce imi ceruse un foc, cunosc alti oameni zi de zi, si imi place de mor pentru ca ma hranesc cu ideile lor ()parazit ce sunt), mi-e teama sa nu sperii pe un om drag prin entuziasmul meu... se stie el care e... sau va afla prea tarziu, sarind peste... sper sa nu imi pun niciun picior in  ghip ssi sa mi gasesc mai repede chirie ca e tragic:)). Hasta la pista!