Cu fiecare dimineaţă pe care o trăiesc
mă trezesc mai pustie de privirea
care mi-a arătat lumina din propriu-mi întuneric.
Cu fiecare respiraţie pe care o eliberez,
aerul mi se pare mai rece
iar plămânii mei
nu mai inţeleg alt limbaj
decât pe cel al plămânilor tăi.
mă trezesc mai pustie de privirea
care mi-a arătat lumina din propriu-mi întuneric.
Cu fiecare respiraţie pe care o eliberez,
aerul mi se pare mai rece
iar plămânii mei
nu mai inţeleg alt limbaj
decât pe cel al plămânilor tăi.
No comments:
Post a Comment