Mi-e dor. Imi lipseste mirosul de ziar. Aroma de hartie care ma conducea spre oaza mea de liniste din perioada celor mai mari tulburari. Pe atunci credeam..... In adevarul pe care a patra putere din stat il detinea. In oamenii ce m-au invatat sa ...iubesc un pix si un carnetel/o agenda in care imi structuram intrebarile pentru urmatorul interviu. Traiam. Era o traire pe care nu o constientizam. Scriu la imperfect aceste actiuni pentru ca sper intr-o perioada ca aceea. As vrea sa revad totul: oamenii, povestile lor, bucuria primului articol semnat de mine, cautarea nebuna a bateriilor potrivite pentru reportofon... Angela..... Si povestea se termina aici....
1 comment:
Post a Comment