Plimbarile-mi sunt cand linistite, cand violente. De cele mai multe ori tacute pentru ca vreau sa fiu cat mai departe de tumult, de adevarata mea natura. Mi-e mai bine astfel. Nu-mi mai amintesc nimic, nu-mi mai povestesc nimic, nu ma mai intreb nimic. Cuvintele se sting treptat si mi pierd talentul.... Se trezesc sentimentele pe care le urasc, incep sa visez, sa cred ca e diferit, insa lumina nu se schimba, noaptea nu-si risipeste nuanta de intuneric, prezentul se transforma mai repede in trecut ca ieri si... 

Cuvintele nu vor sa mai iasa... si imi pare rau...