Uneori mă tem că începi să-i aparţii. Dincolo de cuvintele pe care mi le spui, recunosc o urmă de regret. Păreri de rău că nu ai ştiut cum să atragi mai demult atenţia oamenilor care ţi-ar fi întărit încrederea în tine. Dar ce vină au ei sau am eu dacă tu nu ai învăţat nici până acum să citeşti în sufletele persoanelor viaţa amândurora? Poate ţi-ar fi mult mai uşor dacă ai dispărea din fărâmele mele de respiro!

Ploile au fugit spre alte tărâmuri şi nu-mi mai amintesc cum îmi cuprindeai prezentul...