Tu. Sa-ti povestesc despre drumul pe care mi-l arati? Este o strada pe care n-am mai pasit pana acum. Imi lasa mainile inerte, iar respiratia mi se opreste pentru cateva momente. Oare mi se pare? Tocmai pentru ca nu stiu daca este realitatea sau reverie, ma ambitionez din ce in ce mai mult sa aflu ce ascunde linistea ta. Joc cu miros de "noi"? Fragmente din mine si din tine care se intalnesc uneori? Sau doar nu-ti inteleg limba prea bine, desi o vorbim amandoi. Esti puternic cu adevarat sau vrei doar sa ma intaresti pe mine? Oare nu m-am calit suficient? Sau niciodata nu este prea mult? Evolutia asta ciudata despre care imi spui e pe cale sa devina reminder. 

Eu. Am folosit cuvintele nepotrivite pentru a ma descrie. In fond, ele nu demonstreaza nimic. Doar faptele imi arata fata adevarata. Insa vezi tu, imi spunea cineva drag ca eu "nu sunt femeia pe care sa o cunosti la o cafea intr-un spatiu inchis, nici la tigara de dupa, nici ca pe un program zilnic de la 8 la 18." Pe mine ma descoperi prin tine.... Dar poate tu ai inteles asta deja si taci pentru a ma reduce si pe mine la tacere...

Ori... gandesc eu prea mult :)