Ploaie de inceput de toamna. Noapte de septembrie in care luminile se sting. desi aparent ard neincetat. Te privesc timida si ma opresc din fuga. Inca nu stiu daca se intampla din cauza necunoscutului dintre noi sau pentru ca ne-am adus aminte de clipele din alte timpuri. Desi nu vorbesc despre un trecut comun, la un moment dat ai facut parte din el. Picaturile cad in continuare si ma incapatanez sa nu let go to this instant. Stranii sentimente ma incearca si nu reusesc sa-mi explic de ce.
Adevarul? Simt la o intensitate diferita totul in prezent. Nu mai tremur ca si cum nu ai fi un simplu om. Nici macar acel om nu esti. N-ai fost niciodata. M-am obstinat sa te creez din plasmuirea mea. De-ai fi iesit perfect. Daca... doar daca.
Ploaie la inceput de septembrie. Sa uitam de noi si sa ne amestecam cu picaturile.
"Haide in hora... este atat de usor. Intinde-mi mana si lasa-te cuprins de mine. Nu vei regreta..."
2 comments:
De-ai fi iesit perfect. Daca... doar daca.
Daca si numai daca :)
Post a Comment