Poate devenim si noi arbori ce-si plâng ploile în galben,
în rosu sangeriu

Sa ne mințim carnea și-asa sufletele au orbit de la prea multa noapte!

poate ne țipam visele,

deși buzele ne sunt cusute cu struguri și prune. 
Sau poate ne oprim din
vâltoare si ne apropiem unul de celalalt,
cât sa ne smulgem pielea de pe trup.
Sau poate am băut prea multa ploaie de octombrie chiar dacă afara-i soare.
In amândoi-i furtuna... și depărtare