Uneori te întorci in mine. De fapt, durerea încearcă sa revina acolo. In acele momente, ma ghemuiesc in pat si imi simt organele interne cum fac ping-pong cu ea. Cine ar fi crezut ca ea va disparea? Deunazi, am lasat orasul sa mearga prin interior. Privirea mi-a fugit la cuvantul "lost". Fusese scris cu negru pe un perete de bloc. Caracterele negre si apasate pentru a intelege, fie si pentru cateva clipe, ca m-am ratacit in propria-mi furtuna. Ii povesteam unei prietene ca nu-mi folosesc plamanii la capacitatea lor maxima. Ii simt pe jumatate. Ca si cum aerul intreg n-ar mai incape acolo inauntru.