Traiesc zile in care imi doresc sa-mi dau demisia din pozitia pe care o ocup actualmente pe toate planurile. Momente in care tot ce vreau sa fac e sa-mi las motanul razboinic sa zboare impreuna cu porumbeii pe care ii vaneaza ascuns dupa geam. Ore pe care as vrea sa le petrec trasand liniile unui alt scenariu. Sa ma reinventez. Nu cred ca am avut vreodata rabdarea sa strang toate piesele din puzzle-lului meu. Vreau zile cu soare si miros de primavara cruda. Albul a trecut in tabara dusmana de prea mult timp.
Mi se spune ca sunt iarasi prea tacuta. Prea absenta. Prea.... De fapt, am atat de multe in mine: sentimente, senzatii, trairi si le opresc pentru ca e mai bine sa nu ma exteriozez. Nu sunt trista sau satula de oamenii din jurul meu. Doar astept vremea buna. Care intarzie sa mai apara. Sau incetinesc eu cursul firesc al lucrurilor. Ma tem de necunoscut si de schimbare. Desi inainte ma mulam perfect pe ele, astazi mi-e frica.
Recunosc : mi-e teama si dor. Insa nu ma doare. Nu ma mai dor picaturile de ploaie ce-mi ating pielea... Mi-e sete de rasete si povesti. De muzica ciudata de pian care reusea sa ma linisteasca.
In realitate, ma ascundeam... chiar si de mine. Nu doar de voi. Sau de tine..... Nichita o zice mai bine ca mine :
Altă matematică
Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
Pe curand... insa nu stiu cat de curand....
