Mi-s buzele uscate de tăcere. O liniște pe care am așteptat-o si pentru care m-am rugat aproape un an. 365 de zile de lupta. De dimineți  la indigo care ar fi trebuit sa mă vindece. Însă daca mă gândesc mai bine nu sufăr de nicio boala incurabila a sufletului, a trupului sau a mintii. Singura particula care nu are ce caută in tablou este o simpla scama. Numai ca starea de soc îmi da iar târcoale si nu știu cum sa deal with it. Scoaterea din sistem a propriului eu te obosește si te transforma intr-un străin ce confunda imaginea din oglinda cu realitatea sau viceversa.

Mi-s umezi ochii de uitare. De fapt, lacrimile ies din ce in ce mai rar. Sau ele se trezesc atunci când le mai las pentru ca n-as vrea sa le permit sa recunoască iar lumina. Nu se vor opri, iar eu voi seca cu adevărat.

Îmi amintesc când te-ai adăpostit ultima data in mine. Dare de lumina, flori de cireș si o brățara mai verde ca iarba a poposit pentru totdeauna intre pereți de păpădii si clape de pian.

 

Mi-s buzele uscate de tăcere

ochii umezi de uitare

brațele orfane de tine,

iar pașii de drumul spre....mine.

 

 

Am desenat cu boabe de orez
un un sotron cu cifre de la zece la trei suflete distanta
in fata ferestrei
gandindu-ma ca-l vom juca
sarind dincolo.

"Today is the day....."

Te respir din diafragma si oricat de mult as incerca sa mi te scot din plamani, tot gasesti o cale sa revii. Te intorci printr-un "asa" soptit de o voce straina sau printr-un sunet specific doar tie sau nu. 

Se spune ca nu exista coincidente, ci doar oameni si lucruri atrase prin gand. Si ca este suficient sa-ti doresti cu adevarat ceva, sa te trezesti dimineata proiectandu-ti acel ceva indeplinindu-se si vei trai acea realitate candva. Mai devreme sau mai tarziu. Been there, lived that or not. 

Martie..... Prin mine trec toate pacatele savarsite atat cu fapta, cat si cu gandul. Isi numara vina, umbra, pedeapsa, consecintele. 

De fapt, tristetea mea se leaga de asemanarile dintre oameni. Sunt trasi la indigo. Suntem. Simtim sau nu. Gresim. Corectem. Ne transformam. Ne slefuim. Ne cautam in altii. Ne mintim. Iar cand ne amintim de adevar si de felul in care se simte el pe pielea noastra ramanem muti. Tacuti pentru ca deja stim despre ce este vorba, In fraza, in propozitie, in text, in.... Cumva ii injunghiem doar pe aceia pe care ii imbratisam pe lumina si intuneric. Si ne satisfacem pofta nebuna de inocenta, de...noi.

Spuneam ca te incapatanezi sa te intorci in mine sub o alta forma, doar sa ramai. Sa ma devorezi iarasi farama cu farama.  Mai povesteam ca nu poate fi vorba despre o existenta a coincidentelor.  

Totusi de unde tot apari? Cum de unde ? Din mine..... 

Am pierdut. 

Am constientizat ca te risipesc tot mai mult pe masura ce timpul se dilata, iar degetele mele se obstineaza sa caute drumuri. Inca n-am aflat din ce motiv mi-au ramas intiparite pe retina farame din tine. Si mai ales cum de nu am obosit sufocandu-te in mine. 

M-am pierdut.

Mi-am dat seama ca m-am mintit milioane de secunde ca nu mai simt. Ca nu-mi mai provoci nicio reactie. Nimic. Mi-am povestit realitati paralele si le-am crezut. Sunt puternica, stiu, doar ca de data asta nu mai este vorba despre sentimente fragile. Nici despre cesti de cafea impartite in dimineti tomnatice sau primavaratice. 

M-am regasit. 

Am realizat ca m-am blocat. Mi-am inchis senzatiile si trairile. Te-am transformat in nimic din chipul cioplit al aerului tau. Si-am incercat sa-mi traduc lumea prin boabe de orez pictate sau linii trasate pe hartii ce au pretentia sa fie arta. O exteriorizare a luptei din mine. 

Doar ca... m-am redeschis. Iar sentimentele m-au lovit cu o intensitate de inceput de noiembrie. Iar eu... invat iar sa respir fara sa ma sufoc amintindu-mi ca te...zidesc in fiecare cuta si alunita a trupului meu strans....

On me dit que je suis belle,
Quand je tromppe les regards en souriant aux inconnus.
On me répéte que je suis folle,
Même quand l'audace me manque.
On me devine les mots cachés,
lors d'un petit silence.
Peut-être je suis belle, folle, audacieuse et bavarde.
Mais je ne chante mes mains
Que vers toi.

Despre maini si demoni de o seara

Imi mint dorul cand palmele ni se recunosc in ploaie, 
iar particulele de suflet 
ramase dupa risipirea primaverii
danseaza in sincron. 
Taceri smulese in minute de strigat 
ars ne retraseaza drumurile mult prea umblate....
Asa-i ca si peste tine ninge noaptea cu povesti? 
Pe mine ma dor demonii de-o seara 
care mi te readuc de fiecare data altul. 
Altii,
aceiasi,
Ne departam si ne apropiem de luminile 
ce ne plang... mainile de lut.

A nins peste taceri. Cuvintele s-au lovit de zidul infinit dintre noi in clipa in care am deschis ochii cu adevarat dupa ceva vreme in care am fost inerta. Am refuzat sa ma mai misc pentru ca am stiut ca doar in acest mod te pot bloca in mine. Te-am ucis treptat si am plans cu fiecare bucata de piele jupuita, cu fiecare os rupt....

A nins peste povestea din orasul in care se intampla atat de multe. S-a asternut zapada si te-am inchis in cel mai ascuns loc pe care l-am gasit. Umerii mei te-au abandonat....

Imi privesc sufletul 

in fotografii risipite,

in stanga si in dreapta 

respiratiilor pe care le gonesc din mine

in diminetile de inceput 

de suras.

Locuim unii in inimile celorlalti
si ne oprim din povestit
doar atunci cand ne privim
cu degetele,
ca cei ce si-au pierdut
ochii.

O balerina imi danseaza
in timpanul stang,
Iar carnea-i imi deseneaza calea
spre incrustata spirala
a talpilor ce nu ma mai
Dor.

Blocaj. Cuvinte care nu mai povestesc nimic. Trairi sugrumate in speranta ca sensibilitatea va disparea. Praf. Pereti. Sufocare. O senzatie care nu se mai termina. Uscaciune. Pustiu. La propriu. Ma indemni sa traiesc, sa ma eliberez din locul in care m-am inchis singura. Am inchis taraba si se sting sentimentele. Treptat. Ma vindec pentru a mia oara de mine. De tine. De...

Teama. Liniste. Prea multa tacere. Ma usuc cu fiecare zi.Este un reminder ca o data ce fantomele nu mai respira prin celulele tale, nu mai ramai decat cu imaginea din oglinda.

Am pasit pe un drum de piatra si m-am lovit de o umbra. Un om pe care am visat ca-l voi intalni. Mi-a povestit despre sufletele tari. Noaptea, ele isi strivesc de peretii odailor visele. Se lupta cu bratele de papusari cu propriile imagini. Se striga pe nume. Se imbratiseaza. Degetele le gem tacerea prea pustie. Au un dans straniu. Te infioara privirea lor pierduta. Oare...?

Alta scrisoare netrimisa

Ma certai repetandu-mi ca "suferinta ta nu are fundament. Indragostita de o himera care nu ti-a raspuns in nicio clipa la fel, doar daca tu nu insistai." Eram mult prea imbatata de iluzii pe atunci. Luciditatea te vindeca de iubire si mai ales de lumina. Nu te arunca intr-un loc intunecos, doar te curata, te aduce in stadiul in care vezi fericirea pe chipurile celor din jur si constientizezi ca este foarte usor sa fii linistit. Doar iubind.  Iti blochezi trairile si iti transformi in motto ideea potrivit careia doar lucid poti rezista. Te lupti, te superi, te revolti, te dai cu capul de pereti, te cenzurezi, te enervezi, te izolezi, iarasi te lupti, inchizi ochii cand vine vorba de lucruri care inainte te miscau, ii indepartezi iarasi pe cei dragi, insa de aceasta data o faci constient, te invinuiesti pentru a nu stiu cata ora si privesti ca un animal ranit de proprii colti in departare. Incerci sa faci lucrurile bine, sa nu mai blufezi, sa fii exemplar, sa te vindeci si iar sa te vindeci. Sa nu mai hranesti monstrul din launtrul tau, iti promiti ca maine va fi o zi mai buna. 

Te trezesti si iti dai seama ca oriunde ai fi, la Polul Nord sau in Noua Zeelanda, ar fi bine sa te vindeci de tine. Vocea interioara nu tace, nici daca o anesteziezi, nici daca-i promiti ca o sa fii cuminte. Sinucigasii renunta la viata din cauza vocii interioare. 

Poate daca am vedea miracolele care ne imbratiseaza trecerea cu fiecare zi, n-am mai fi atat de crispati de monstrii pe care chiar noi ii hranim. Liniste va doresc! Si mie imi doresc! :) 
P.S. Avant de vous faire des idees concernant mon etat d ame, je vous assure que je suis capricieuse. Un vrai caprice :)