Alta scrisoare netrimisa

Ma certai repetandu-mi ca "suferinta ta nu are fundament. Indragostita de o himera care nu ti-a raspuns in nicio clipa la fel, doar daca tu nu insistai." Eram mult prea imbatata de iluzii pe atunci. Luciditatea te vindeca de iubire si mai ales de lumina. Nu te arunca intr-un loc intunecos, doar te curata, te aduce in stadiul in care vezi fericirea pe chipurile celor din jur si constientizezi ca este foarte usor sa fii linistit. Doar iubind.  Iti blochezi trairile si iti transformi in motto ideea potrivit careia doar lucid poti rezista. Te lupti, te superi, te revolti, te dai cu capul de pereti, te cenzurezi, te enervezi, te izolezi, iarasi te lupti, inchizi ochii cand vine vorba de lucruri care inainte te miscau, ii indepartezi iarasi pe cei dragi, insa de aceasta data o faci constient, te invinuiesti pentru a nu stiu cata ora si privesti ca un animal ranit de proprii colti in departare. Incerci sa faci lucrurile bine, sa nu mai blufezi, sa fii exemplar, sa te vindeci si iar sa te vindeci. Sa nu mai hranesti monstrul din launtrul tau, iti promiti ca maine va fi o zi mai buna. 

Te trezesti si iti dai seama ca oriunde ai fi, la Polul Nord sau in Noua Zeelanda, ar fi bine sa te vindeci de tine. Vocea interioara nu tace, nici daca o anesteziezi, nici daca-i promiti ca o sa fii cuminte. Sinucigasii renunta la viata din cauza vocii interioare. 

Poate daca am vedea miracolele care ne imbratiseaza trecerea cu fiecare zi, n-am mai fi atat de crispati de monstrii pe care chiar noi ii hranim. Liniste va doresc! Si mie imi doresc! :) 
P.S. Avant de vous faire des idees concernant mon etat d ame, je vous assure que je suis capricieuse. Un vrai caprice :)