Pe bataie de clipa ce se stinge in ceasul care numara ce a mai ramas din timp, resimt un gol imens. Te vei intreba pentru a nu stiu cata oara ce provoaca acest pustiu. M-am abandonat iarasi in straini. Am ales sa nu mai ma recunosc in cioburile din oglinda sparta intr-o noapte golita de... noi doi. Mi-am desenat un alt chip pe calea spre nicaieri. Mi-am taiat talpile de cuvintele tale seci si neinsemnate. Am sangerat dor mii de minute, iar tu nu ai schitat nici macar o grimasa, un zambet amar, o privire perversa. Nimic. Si mai ales...neant. Asa-i ca iarasi crezi ca spun minciuni? Iar ma alint? Iar nu am forta de a te ucide din orice om pe care il intalnesc zi de zi si mai ales noapte de noapte? Ai impresia ca esti atat de usor de sters? Dupa ce mi-ai crestat pe piele, amprentele tale. In urma ..... mea... nu se mai afla nici macar umbra ta....Nu mint... nu te mint! Imi amintesc ce-mi ziceai de fiecare data cand iti aprindeam tigara..."Ma faci sa ma simt important...." Nu ai puterea necesara pentru a intelege cat de mult ai insemnat.... insemni...Sunt mica si proasta... si numai a ta... dar tu nu vrei sa ma lasi sa frang fragilitatea lumii tale... Si ma pierd.. si te pierd....