Buffa....

Despre EA as putea spune nenumarate lucruri si as scrie randuri intregi. A fost in apropierea mea in ultimii 14 ani atat in perioada ciclului gimnazial, in liceu, cat si in facultate, in aceeasi grupa. Unde mai punem la socoteala si locul de munca pe care l-am impartit timp de patru ani. Ne-am apropiat relativ tarziu, iar Buffa greu se deschide realmente in fata cuiva. In urma cu patru ani, eram in stare sa dau cu masina peste ea daca aveam un carnet de conducere si o masina in dotare din cauza unui copil pe care eu il placeam si care ulterior s-a dovedit a fi un capriciu. I-am admirat dintotdeauna nonsalanta si spranceana pe care o ridica de fiecare data cand incerca sa domine discutia/jocul. I-am urat narcisismul pe care ulterior l-am adoptat pentru ca am realizat ca fara el, nu poti sa supravietuiesti acestei jungle numite Bucuresti. Cu ea am impartit multe amintiri de la prima impresie in urma cu 14 ani cand mi s-a parut foarte speriata de bombe, la nunta ei care a fost memorabila. 

Maine implineste un sfert de secol. Ii doresc sa nu uite in nicio clipa ca voi fi langa ea, cu toate ca ne despart sute de km. Nu voi fi originala in cuvintele de sfarsit insa ele exprima cel mai bine ceea ce inseamna pentru mine: 

"Mi-e dor sa te vad in pantalonii tai gri.. si mi-e dor sa te vad cu geaca asta pe tine...si mi-e dor sa iti vad pana si spatele :|.... imi e dor de tine zi de zi....... nu credeam ca-mi va fi atat de dor de tine, Panseluto...... te iubesc mult de tot...."