Poveste

Maini pe care nu stii sa le mai atingi, cu toate ca iti cunosteau toate cutele pielii. Ochi de care fugi, clipa de clipa, desi ai fi dat orice pentru  a te mai pierde in ei inca o data. Fragmente dintr-o vara risipita printre degete si sentimente care nu stii daca-ti mai apartin.

In fond, orice senzatie care te incerca nu insemna mai nimic, din simplul motiv ca erau inchipuire. Pasi pe care i-ai lasat pe o strada necunoscuta, intr-o dimineata ploioasa, aproape de o biserica veche si o cladire a oamenilor care nu exista.

Cuvinte nerostite si aruncate la intamplare de acel barbat care nu aflase cum sa te cunoasca. Nici macar nu si-a dorit sa opreasca timpul si sa te asculte pentru un minut. A stiut doar sa-ti pastreze amprentele pe umerii lui.

Dorinta carnala consumata dintr-o coincidenta morbida. Doua trupuri trecute prin prea multe brate, framantate cu prea multa pasiune si

.... gol. Pustiu de trist.

Maini pe care ai uitat sa le mai cauti.