Ca si cum mi-ai spune povestile ploii in fiecare atingere care poposeste pe umerii mei. Candva cautam o umbrela care sa ma apere de ploaie, de picaturile de realitate pe care cerul le elibera vara. Astazi, oamenii ploii imi fura noptile albe pe care uneori mi le creez. Am trait doar cateva momente pe care nu le-as sterge nici cu soare, nici cu vin rosu, nici cu priviri de verde crud.

As vrea... sa mi amintesc de tine... Magie si atat...