Uneori mi se întâmpla sa ma întreb de unde încep eu și unde te sfârșești tu. Brusc, îmi amintesc despre prăpastia care ne desparte sau despărțea, nici eu nu mai știu dacă vorbesc despre trecut sau despre prezent.  Singurul lucru credibil în fata unui zid imaginar trasat de teama ta de a te lăsa.... pătruns de sentimente. Uitasem privirea pe care mi-o evitai atunci demult și am remarcat ca astăzi nu te mai temi de ea. Si-i atât de plăcut sa știu ca n-am fost eu de vina.... deși.... inca-mi mai tremura uneori degetele când.... retrăiesc... pustiu si atât...

"Sunt încă a ta.... Abandonează-mă in tine..... Inca mai miros a tine si as vrea sa......sparg parfumul tau de talpile mele pentru a invata sa pasesc...in sange, in durere... in tine...."