"Stiai ca-mi plac diminetile in care il privesc dormind? Chiar daca nu-mi deschid ochii in clipa in care ma trezesc, ii ascult respiratia si incerc sa ma sincronizez cu ea. Inspir distanta aparent mica dintre noi si expir realitatea. Ma incanta mirosul dulceag de sentiment ireal, mainile lui peste umerii mei..."

Avea o sclipire diferita in privire cand imi povestea despre barbatul care a existat doar in lumea ei. Isi daduse seama de putina vreme ca nu-mi va mai putea povesti despre diminetile amare de inceput de vara. Se droga cu imaginea lui, ii imprima pe retina fiecare amanunt al pielii, al chipului, alunitele, zambetul.... Stia ca nu-i va ajunge la inima, insa se obstinase sa-l transforme in perfectiune. 

"Ma simt ca si cum nu ar fi existat. Ca si cum as fi trait intr-un film de duzina, unde actorii nu se incadrau nici la amatori..."