M-am ascuns pentru o vreme in bratele tale. Nu erau puternice, insa au reusit sa ma cuprinda si ma apere de lumina. Am stiut ca nu vei intarzia in a te distanta, dar am sperat ca himera va dura mai mult de aceasta data. Chiar daca era vorba doar de cateva ceasuri tarzii. Desi nu reprezentam decat o alta femeie pentru tine. O alta. O necunoscuta a careia harta o cunosteai prea bine. Surprinzator de bine. Sa fi fost povestile rostite la un pahar de vin? Sa fi fost irealul care era cat se poate de palpabil? Sa fi fost cantecul mut pe care-l interpretam fara sa vreau cand te priveam dormind? Nici eu nu mai stiu...
Am poposit in tine pentru cateva farame de clipe. Si-am fost fericita. Ce cuvant strain.... as putea fericita pentru ca respir, dar in absenta ta aerul e risipit... e degeaba. Parca totul e pe pilot automat. Ma trezesc, imi pun masca zilnica, socializez. Vine noaptea. Vine ora.... si eu astept. Nu-s constienta exact ce mai astept. Stiu doar ca totul pare derizoriu si futil.
Ti-as scrie. Insa n-as avea ce sa-ti povestesc. Simt ca traiesc pentru a mai sterge inca o zi din calendar. Si trece timpul... iar eu nu mai am rabdare cu el. N-am nici cea mai vaga idee de unde are el.... parca nu i se mai sfarseste....
1 comment:
randurile taiate sunt cele mai frumoase.
Post a Comment