Te simt in franturi de clipe care nu-mi mai apartin de ceva vreme. Te respir din secvente cu acorduri pe care nu le-am inteles la acel moment din toamna. Anotimpul in care nu am mai fost eu, ci am jucat niste roluri pe care nu le-am invatat cand trebuia. Totul se desfasura la trecut si nu la prezent. Si respir in unele franturi de clipe acelasi aer de atunci si parca zambesc la fel. Ce nu stiu este daca doar mi se pare sau chiar se intampla... Si ma intreb daca... voi mai trai vreodata acea fericire. Poate doar cu o himera care mi canta la chitara un cantec pe care nu-l voi mai auzi... decat in vis.