Imi amintesc perfect senzatia de a te lasa dominat de omul care ti-e oglinda. In astfel de clipe, sangele ti se ingemaneaza cu al lui. Ne strivim gandurile strengareste si capitulam unul in fata celuilalt. Simti ca esti viu. Ca o inima bate. Se lupta pentru a iesi invingatoare din ploaia de emotii care te incearca. Viata de dinainte? Trairile de dupa? 

Este ca un film in care joci pentru prima data, dar ai mai rostit acele replici la un moment dat. Sunt imagini care au ramas in memoria de lunga durata cand vorbele s-au asemanat intre ele.

Imi aduc aminte ca mi-ai fost respiratie si ca lupta a fost dulce. Miere. Negru. Alb si Gol.

Zambesc pentru ca nu te-am ucis. Respiri ca in acea luni de iulie cand te-am luat in brate pentru ultima data. De fapt, m-am despartit de acea oglinda.Pentru totdeauna.