Uneori te privesc pe furis. Iti ascult respiratiile si le numar. Se intampla cand nu reusesc s-adorm. Pentru ca tu iti feliezi timpul in apropierea mea. Farama cu farama adun momentele pe care le-am respirat in prezenta ta. Ma incearca sentimente stranii astazi cand m-am decis pentru a mia oara sa ma vindec. Sa te ucid din fiecare gand. Ironic este ca e necesar sa strivesc acele trasaturi care imi apartin. Cele care-mi amintesc de mine. Nu de tine. Pentru ca nu te cunosc. Nu stiu ce culori iti plac sau ce mirosuri iti gadila narile. Pot doar sa intuiesc fara sa adresez intrebarile. N-am nici cea mai vaga idee daca vara caldura te innebuneste si vrei sa te racoresti band o bere sau un fresh. Iarasi nu pot sa ghicesc daca te atrage vulgarul sau profundul. Incerc sa-mi traduc greutatea sentimentelor pe care am revarsat-o in pielea ta. Tacere. Esti un necunoscut. O fantoma a sufletului meu care pentru cateva masuri de timp inventate de oameni s-a materializat si m-a posedat. Nevoia bolnava de a apartine cand de fapt doar mie imi apartin. Asa cum si tu-ti esti stapan.
Povesteam in urma cu cateva luni ca sunt fericita. Traiam senzatia de indragostire. De inceput. De nou. Miros de barbat pe care mi l-am dorit cu toata fiinta. Am mai gustat din acel interzis si mi-am dat seama ca esti om si nu himera. Insa nici in acest mod nu mi-ai devenit familiar. Cu toate ca totul era ca-ntre niste prieteni mai mult decat intimi. Se spune ca o data ce strangi mai multe intamplari in tample, minti mai frumos. Sau te lasi ametit mai cu gust de dovezile de afectiune.
Am respirat felii de realitate placute, numai ca a venit vremea sa ma trezesc si sa te las in mine, acoperit cu beton. Poate doar asa imi voi permite iarasi sa zambesc fara sa caut un motiv in existenta ta.
Doar ca am un gust amar.... uciderea sentimentelor.... poate chiar nu ne-am sincronizat iubirile de piele.
No comments:
Post a Comment