Cand a aparut "Sober" am simtit ca a fost creata special pentru mine. Ca si cum acordurile de la debutul melodiei tipau sentimentul de vinovatie de care ea incerca sa scape. Nu mi-am dorit niciodata sa ma transform in omul care sunt astazi, tacut, ratacit in alegeri mai mult sau mai putin fericite. Care-si refuza momentele de liniste in speranta ca galagia o va trezi mai repede din tacerea in care s-a afundat. Nici macar cea care radea cu gura pana la urechi cand, de fapt, ii venea sa urle de durere. O greutate incredibila care o trage din ce in ce mai in jos. Mi-a spus cineva astazi ca e foarte mandra de mine pentru ca am ajuns departe ( n.m. in urma micului succes datorat scurtmetrajului in care am jucat pret de cateva minute), ca am gasit lumina in bezna in care orbecaiam de prea mult timp. Nu-i deloc astfel. Nu am ajuns departe. E o reusita mediocra. Nu am ajuns nici pe departe unde mi-am propus in urma cu cativa ani. Adevarul este ca nici macar nu mi-am propus sa realizez aceste lucruri. De ce ?
Pentru ca nu ele ma reprezinta. Nu talentul la cuvinte, nu vorbele calde pe care le mai spun uneori celor dragi sau celor pe care ii consider apropiati de sufletul meu. Nu ma regasesc nici in acea fata care ar fi facut orice pentru a le arata oamenilor din jurul ei cat de mult inseamna, nici in cea care priveste copacii sau care asculta vantul. Nu, nu si nu.
Se intampla de ceva timp sa ma aflu pe pilot automat. Sa fac toate lucrurile la comanda de parca se termina lumea daca nu imi indeplinesc taskurile zilnice. Nici macar ea nu sunt.
Imi placea inainte sa povestesc despre cat de norocosi suntem dimineata cand deschidem ochii. Sau cand primim un cuvant bun de unde ne asteptam mai putin.
Fara asteptari! Fara implicare! Fara! Fara si iar FARA!
No comments:
Post a Comment