Colectionez oameni, sentimente si mai ales momente. Nu neaparat cele care-mi apartin. Le adun ca pe bucatile unui puzzle in incercarea de a-mi aminti de mine.Ma hranesc cu intamplari cat mai insolite doar pentru a ma povesti altora. Insa nu constientizez decat tarziu ca ma pierd in ei de fapt. Ma risipesc doar pentru a uita. Sau a-mi aminti. Nici eu nu mai stiu. Sau nu vreau sa stiu. Ma mint dulce ca nu strang pietre sau lucruri ce poarta marturia trecerii anumitor bucati de suflete luminoase prin mine. Uneori ele, sufletele, sunt mai solare ca al meu. Insa comparatia n-a facut niciodata bine. Pastrez mesaje sau fotografii ce pastreaza aroma clipelor. 

Numai ca amintirea arareori persista. Iar asta nu se intampla pentru ca senzatiile ar fi fost superficiale. Insa oameni vin si pleaca, iar amprenta lasata de unii dintre ei cantareste mai mult decat sufletul meu poate... duce.

https://www.youtube.com/watch?v=sDrUrZb_nEU