M-ai privit de parcă m-ai fi stiut pe dinăuntru. Fără să-mi fi dezvelit sufletul. Fără sa fi rupt fâșii din el. Fără sa-mi fi vorbit. Si ai continuat sa-mi strângi pielea cu ochii, sa-mi patrunzi acolo unde doare dulce. Ca si cum nelumescul te-ar fi imbratisat doar pentru a ajunge la mine. Ce-i cu foamea asta de necunoscut din mine ? Cum se oprește înainte sa-mi intre vene si sa înceapă sa-mi curga nesat din nord pana in sud ? Cum ma traduci? Cum sa te traduc? Hai, ia-ma din realitate. Rupe-ma de tot ce cunosc. Lasa-ti culorile sa se ascunda in mine. Pe ale mele le-ai prins deja in hora. Si nu... Nu mi-e teama de ... Mine.