She belives

This time there will be blood

Ganduri despre voi si mare

Nu am planuit nimic. Nici macar nu m-am gandit ca voi incepe sa tin la niste oameni pe care nu i-am vazut niciodata. Pe care ii stiu din pozele si cuvintele pe care le insira pe un blog. Am fost chiar fascinata de unul dintre ei, era amestecul pe care mi-l doream, avea suficienta experienta de viata... de noapte mai ales. Prin el am invatat sa iubesc marea, desi nu o vazusem niciodata,

nu-i simtisem gustul sarat,
nu-mi lasasem talpile atinse de valurile-i puternice la ore tarzii in noapte,
nu ma zgariasem in scoici sau in nisip,
nu strivisem alegele,
nu sarutasem pe malul marii pe nimeni,
nu privisem niciodata marea in toata furia ei,

Am intalnit multi oameni care mi-au povestit despre mare. Unul dintre ei traiau cu adevarat cand ramanea pe plaja :

"Stiu ca o parte din mine e undeva pe niste plaje dintr-o vara superba si onirica acum, imposibil sa cred ca am fost acolo candva, si totusi iata ca am si ramas, pe un nisip vesel si drag, intre valurile unei mari frumoase si care m-a iubit si mi-a tinut de urat mult timp si care m-a imbratisat de mii de ori si careia nu stiu daca i-am multumit vreodata, imi e dor de mare, imi e dor de mine de atunci..."

Altul era fascinat de atmosfera care exista la Vama Veche....

Mereu am identificat marea cu formatia Vama Veche, cu nisipul fierbinte, cu iubiri traite pe malul marii...

In urma cu cateva luni am ajuns la mare. Imi doream nespus sa cunosc doi oameni. Insa nu am reusit. Din lipsa de timp. Din nesincronizare. Din.... cred ca aici si-a bagat coada iarasi naivitatea mea, vorbeam de ea intr-un post mai vechi. Nu e un repros. E doar... nu stiu. Eu sunt aici... stii cum sa ma gasesti. Cand vrei o vorba buna... Sper ca sunteti amandoi bine...

Nu mai cred in tine...

Lacrimile strigându-şi
absent tăcerea...
Îţi-aduci aminte când primăverile
altor paşi ne căutau?
sau când ÎNCĂ credeam în zâmbete,
în ...iubire?
lasă-ţi degetele încet
să-ţi scrijelească numele pe
marginea lunii.
lasă-i să te mintă...
nu plânge! nu te stinge!
nu mai cred în zilele ploioase
ale verii
nu mai simt nici atingeri, nici cuvinte...
sunt doar trup de fum şi petale.

Just for fun

You Act Like You Are 17 Years Old

You are a teenager at heart. You don't quite feel like a grown up yet, but you don't feel like a kid. You question authority and are still trying to find your place in this world. You're quite rebellious, and you don't like being told what to do. You like to do things your way. You have your own unique style, taste in music, and outlook on life.

What Age Do You Act?

If you love me won't you let me know?

Ganduri

Dintotdeauna m-am temut de singuratate. De cea creata de mine. Mi-am construit o lume la care nimeni nu are acces, m-am ascuns de ceilalti sub pretexte patetice si nu am stiut sa apreciez ceea ce mi se oferea. Dintr-o ambitie prosteasca, o obstinatie care nu aducea nimic bun. Simt ca m-am salbaticit si o recunosc intr-o lume vituala in care as vrea sa am puterea sa ma regasesc. Nu suntem formati din biti si pixeli, desi am vrea sa credeam asta. O masinarie nu poate inlocui un OM. Dar in asta ne transformam... tot mai mult... atat de repede.

Aminteste-ti ca paradisul a fost aproape sigur intr-o grota.

Just words....

Noi.

Tu si eu. Atat de putine sunt lucrurile care ne leaga. Respiram acelasi aer.
Ne lovim cu o impasibilitate identica unul pe celalalt.Sarutam cu o agresivitate trista buzele pe care ni le credem apropiate. Ucidem cu o frenezie copilaroasa umbrele care incearca sa ne priveasca pasii. Insa stim amandoi ca suntem nu singuri, ci singurii care pot invata sa se priveasca fara sa se raneasca. Liniste... o tacere care ne-a incremenit simturile...

Relax

A little bit of time

Mi se intampla des sa-mi ramana privirea fixata pe secundarul unui ceas. Pe moment, ma hipnotizeaza modul in care minutele trec. Dar ma trezesc rapid din reverie. Acum vreau sa-ti regasesc mana....

What I really like

Pierdem oameni. cand lasam o zi sa se sfarseasca fara sa-i privim in ochi, fara sa-i imbratisam, fara sa le spunem cat de mult inseamna. Aparent, ne indepartam inconstient. Insa, de cele mai multe ori, voluntar. Ii distantam pe cei care ar trebui sa ramana aproape. Prin priviri reci, indiferenta si mai ales, tacere. Ne amintim de ei cand avem nevoie de un zambet. De o mangaiere.

Ne pierdem. In clipa in care nu ne mai uitam in urma. Cand prezentul se transforma continuu in viitor. Cand nu ne mai bucuram de lucrurile simple... De cand nu i-ati mai conturat linile fetei celuilalt? Incet. Ca si cum timpul ar fi lipsit de sfarsit...

Sa-i lasam in preajma noastra atat cat ii mai avem langa noi...

Intrebari....

why ?

Mărturisire

Ai vrut să-mi otrăveşti gândul

atingând mărturisirile sfinţilor.

E târziu,

iar îngerii pitiţi sub streaşina nopţii

se sting...

privirea lor pierdută

hrănit-a cărţile sacre ale timpului.

Moartea lor mi-a dăruit

lacrimile albe ale norilor.

Atingerea lor creează lumea de apoi

când oamenii erau îngeri.

Too long

Am crezut dintotdeauna ca eu sunt o victima si ca ceilalti profita de mine pentru ca nu au altceva mai bun de facut. Ca de fiecare data m-am inselat si am tras concluziile gresite. Depinde doar de mine sa TRAIESC in adevaratul sens al cuvantului. Parca am vegetat prea mult time to wake up!:d