Zbor cazut

Am crezut intr un om pe care l am lasat sa ma pustiasca de sentimente pozitive. Nu cred ca are idee ce a lasat in urma lui. In clipa de acum nu a ramas decat o inima goala de.... el. Te vei intreba ce el incerc sa strecor timid printre aceste randuri. Mi-e imposibil sa mi amintesc acest aspect, insa constientizez realitatea potrivit careia EL nu exista. Totul se petrece in mintea mea.... e sigur...Ma intreb retoric... de ce te iubesc? Cum ai reusit sa mi intrii in piele, sa mi scrii pe piele numele tau, trecutul... si nu prezentul? Imi lipsesti, dar nu cred ca ti e dor de mine.... daca ti ar fi fost, m ai fi imbratisat si m-ai fi lasat sa ma pierd in tine....

Opreste-te pentru cateva clipe din activitatea pe care o desfasori in acest moment. Gresesc cand spun ca ai uitat cum e sa pui punct? Chiar si pentru putina vreme? Te vei intreba sarcastic daca ai ce sa termini. Poate realitatii in care iti place sa crezi ca traiesti. Renunta la fantomele care iti tin companie in timpii morti sau vii, ucide-le, ingropandu-le in cel mai ascuns loc al fiintei tale si aminteste-ti cum era sa zambesti doar atingand alunite. Prea putin conteaza cui ii apartineau, doar redeseneaza-ti in fata sentimentele in care te pierdeai. Astazi si nu in alta zi pe care o eliberezi printr-o fantezie numita "viata".

So...?

• Iti mai amintesti straine,
• de oamenii din cuvinte?
• Sau de tigara pe care inca nu am lasat-o
• sa ne ucida cea din urma respiratie?
• Iti mai aduci aminte, straine
• ca saruturile amare nu mai povesteau despre atingeri
• ce au uitat sa mai fie pe umeri-mi?
• Dar oare tu...mai stii ca nu vom mai simti
• decat..scrum?
• Dar povestea mea nu-ti mai apartine de cand orele
• s-au stins in tine...

Oare....

cum se ucide dorul?

?????

-         "Tu esti inceputul si sfarsitul singurului gand nevazut...." Cuvintele tale se rotesc in jurul meu ca un boomerang, incremenindu-mi orice miscare pe care as vrea sa o fac. E ciudat sa-mi amintesc de tine si sa nu te privesc pentru ca pana nu demult nu stiam sa vorbesc despre tine la trecut si nici nu credeam ca voi invata sa fac asta prea curand. Mai mult, tot ce se petrece acum nu mi se pare mai mult decat un teatru ieftin in care actorii nici macar amatori nu sunt, iar noi, ca de obicei, lipsim din cadru, din punct de vedere material. Chiar si asa suntem protagonistii principali, numele noastre aflandu-se pe buzele tuturor. Paradoxal, niciunul dintre ei nu stie cum ne numim cu adevarat : nici R....., nici V......, nici S.... si nici I...... Nu trebuie neaparat sa purtam un apelativ deoarece atunci cand ne priveam nimic nu mai conta, iar cuvintele deveneau orfane de vocile noastre. Sau daca se intampla sa ne vorbim unul celuilalt, migdalele si sweet-ul erau singurele vorbe pe care reuseam sa le rostim. Am invatat sa ne cunoastem numarandu-ne alunitele si invinetindu-ne partile prea albe. De prea mult drag. De prea multa pasiune. Ne mai placea sa ne "mascarim".... Simt ca un cutit imi scruteaza pielea de fiecare data cand imi revin toate aceste amintiri. O durere ciudata, una pe care o merit asa cum mi-ai dorit tu..... insa nu regret nimic, absolut nimic.

Acting without you...

Daca te intrebi de ce te doare cand asculti o melodie compusa din nesunete, vei sti ca e din cauza ta. Te incearca senzatii din ce in ce mai bizare in clipele in care inchizi ochii : ti se incetoseaza orizontul, luminile isi desfac petalele albe in spatele cuvintelor inca nerostite, te dor plamanii din pricina unei tigari pe care inca nu ai fumat-o, te ustura ochii de la prea multa noapte, ti se sfarama gandurile inainte sa se materializeze. Te intrebi retoric daca mai are rost sa simti ceva in momentele in care nimic nu mai conteaza, cand dezastrul se traduce prin viata ta, cand o simpla atingere te-ar ajuta sa te trezesti din transa in care traiesti de atatia ani.  Dar esti atat de orb la orice umbra din apropierea ta incat nici macar singur nu te poti scoate din  utopia pe care ti-ai construit-o ca lume.

Nu mi-ai dat nimic. E prea tarziu acum sa te regasesc.... si prea tarziu sa te uit...

.....

Am inteles poate mult prea tarziu ca oamenii apropiati iti sunt luati cel mai repede si in modul cel mai crud posibil... Iar noi nu avem cum sa evitam aceasta realitate...cand te astepti mai putin. Si incerci sa ii aduci inapoi, sa le recladesti imaginea din amintiri, melodii, gesturi, tigari, scrum, uitare, umbre, cuvinte spune si nerostite, imbratisari, atingeri, priviri... si ajungi la un capat in care constientizezi ca nu reusesti... esuezi in cel mai ironic mod si uiti sa mai privesti inainte. Incepi sa te afunzi in uitare, intr-o prapastie atat de profunda incat nici capatul nu i-l atingi o data cazut/a.  Ti-a spus cineva ca toate fantomele pe care vrei sa le ucizi, te vor bantui? Sau ca toate podurile pe care le arzi, se vor reconstrui din cenusa? Nu am fost invata sa uit si nici nu vreau sa sterg nimic.... povestea ramane intiparita in amprentele tale... si nu in ale mele... da-mi linistea inapoi....

Senzatii....

Pierd...

Pe clipa ce inchid ochii, imaginea ta…

Simt ca singurul cuvant care ar putea sa-mi defineasca starea e… LOST. Ratacita intr-un film pe care nu l-am regizat cum trebuia. Ca si cum ar fi fost scris un scenario potrivit pentru sentimentele mele, ale tale… ale noastre… as fi ipocrita daca as spune ca nu ador sa ma las invinetita incet… de iubirea ta, numai ca simt ca am obosit sa neg…. Te simt in fiecare cuta a pielii, in fiecare alunita pe care incerc sa o fardez….

O poveste ca a mea trebuie uitata… niciodata rostita….. Raneste si ucide….

Singur...

Ma intreb uneori in ce se masoara dorul ….

• In fapte, cuvinte sau priviri ?


• In taceri al caror ecouri nu le auzi nici in cea mai trista ora a noptii din tine.


• Sau macar in uitare al carei limbaj nu l-ai invatat nici pana acum.

Urasc ca trebuie sa te uit, sa-ti sterg de pe carnea mea, sarurile, atingerile, umbra si mai ales linistea care ma infiora si care ma invada ca o lumina…

Mi-e dor….. si nu stiu sa te ucid din trecutul….. Deja devii o stafie, iar cand ma uit in oglinda nu am nici cea mai vaga idee daca vad fantoma din mine, sau te privesc pe tine prin ochii tai….. Frig. Inert. Si mai ales nicio urma de…. Viata in desertul sec din mine….

show_63263f6fe37d49(448, 46);

Talisman - Atat de singur
Asculta mai multe audio Muzica »

I never tried to reach your EDEN

Cred ca am ajuns la saturatie, kiddo. Simplu asa cum pare.... viori, chitari, clape de pian... voci ragusite, cosmaruri in care simt ca te regasesc sau nu.... imi lipsesc noptile in care ne ingemanam gandurile si senzatiile.... Mi-e dor de marea pe care mi-ai aratat-o tu, pe care am inteles-o prin tine si lacrimile amare pe care le eliberai cand eu nu stiam nici ce nume poarta sentimentele pentru el.... as vrea sa cred ca iti voi revedea atat zambetul, cat si acea privire care spunea atat de multe in tacerea pe care o traiesc inca atat de profund.... nu stiu sa traiesc fara tine, trist e ca tu deja ai invatat sa faci asta. Poate imi vei spune si mie intr-o alta viata cum ucid oamenii demonii pe care si-i creeaza ei singuri. Sau cum isi fac rau cu mana lor cei pe care inca nu ii cunosti.... sau cum te indragostesti de un om pe care inca nu l-ai imbratisat sau nu l-ai simtit in tine? Cum dracu, kiddo???? La naiba...... Mi-e FUARTE RAU FARUA TINUE.... tie iti e bine stiu... IARTA-MA CA TE UIT, DAR TU AI ALES ASTA NU EU!!! SI MI-E DOR... SI MI-E DOR.... DOR .....

Into forgiveness or forgotness?

E unul dintre acele momente in care privesc in gol si imi amintesc de tine. Te vei intreba daca vorbesc despre tine intre aceste randuri sau prin ele. Cert este ca nici eu nu mai stiu daca tu esti cel sau... cea care imi trezea linistea in simtiri. Nu mai vreau sa ma doara si nici sa sangerez in cascade pe dinauntru. Sa-mi curga din degete sentimente care inca nu au nume in universul nostru si nici al lor. Sa nu mai simt ca se sting luminile, una cate una, cand incerc sa redesenez liniile chipului tau. Cel pe care l-am sculptat din necunoscut, fum si uitare.  Ti-am marturisit pana acum ca devin, cu fiecare ora pe care o eliberez in mine, mai mica si mai straina de mine insami? Nu am reusit nici in prezent sa incetez sa ma recunosc prin tine sau prin ea... Nu imi aduc aminte clar cine sunteti voi doi, insa stiu ca imi e dor din ce in ce mai mult de blandetea ta si de caldura din privirea ei......

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

• Totul amortise in jurul ei cand desenase iarasi fluturii timpului


• Ploaie... frig si putin mai multe momente sterse de indiferenta amandurora.....

Uneori

Uneori femeile plâng a uitare
A dor pe care tu nu ai cum să-l simţi
A cuvinte albe arse în tăcere
A stafii care nu mor...
A linişte
A fericire
A secunde de uitare
A "si tu n'existais pas..."
A "închideţi ochii grei acum..."
A clipe de rătăcire
A..... tine
A noi...
A…… a uitare

... ... ...

Lasa-mi inima sa-ti lumineze

intunericul in care te-ai stins.

Lasa-ti sufletul sa ne ingemaneze

pasii, privirea, gandurile.

aminteste-ti de mine....

Heal

• Dezbracă-mă,


• De carne,


• De visele pe care nu le-am înţeles,


• De pielea bolnavă de trecut


• Pe care nu am tăiat-o suficient.


• Scrijeleşte-mi,


• Pe oase uitarea amară


• Pe care mă obstinez să o alung


• În fiecare noapte în care....


• Ucide-mi,


• Respiraţiile pe care le uit


• În orele albe ale dimineţii.


• Striveşte-mi,


• Paşii


• pe care marea nu ştie


• Să-i şteargă.


• Lasă-mă să plec...

.......

As vrea sa ajung acasa... dar nu mai stiu unde se afla acest loc :

patul in care ma pierd noapte de noapte si ma regasesc dimineata...

bratele in care timpul nu mai era timp...

acea canapea visinie in care ne ascundeam de acelasi timp care nu ne-a permis sa ....

acele minute in care ne redesenam liniile din mainile stangi gemene...

cand imparteam un bol de migdale sau tigara de dupa.... intunericul care ne stapanea tot mai mult si mai profund

noptile in care vocile deveneau ecoul distantei  trist de mari dintre noi...

clipele in care ne recunosteam doar privindu-ne alunitele...

acele secvente cand sunetele se loveau de zidul blestemat pe care l-am construit intre noi

As vrea sa ajung acasa, dar nu cred ca tu vei mai fi acolo sa ma saruti..

Canta-mi un cantecel care sa ma faca sa zambesc... am nevoie...

Si iarta-ma...pentru ca inca nu am invatat sa te urasc...

.....

Stefan: fais pas des illusions ma petite...

Stefania : des illusions ? mais tu ne representes pas pour moi une illusion

Unii oameni aduc cu ei linistea. Una dupa care tanjeai de prea multa vreme si nu realizai ca mai poate ajunge la tine.

Unii oameni se tem de liniste pentru ca ea e sinonima cu moartea lor spirituala. Si fug de ea zi de zi si nici macar nu isi dau seama...

Sa recunosc ca el e un mister? Stie mai bine decat mine...

... ... ...

In nicio clipa, nu am crezut in coincidente si se pare ca neincrederea mea a avut un bun temei pentru ca mi s-a intamplat sa-mi rada trecutul in fata. Nu stiu daca este vorba doar despre autosugestie sau imi joaca memoria feste. Cert e ca nu mai am cum sa neg ca imi doresc sa regasesc fragmente dintr-un trecut mai mult decat indepartat acum. Poate obstinatia mea prosteasca nu a reusit altceva decat sa ma transforme intr-o persoana extenuata mental, fizic, spiritual si psihic... Am mai spus-o si o repet in fiecare zi cu mai multa frenezie : urasc coincidentele! Nu au cum sa existe! E alba sau neagra si niciodata gri. Poate numai in viziunea celor care inca spera in minuni. Nici in acestea din urma refuz sa mai am incredere pentru simplu motiv pentru ca nu sunt altceva decat o bruma din stafiile care am fost la un moment dat al existentei fiecaruia. E facil sa ne dam cu parerea despre evenimentele care nu ne-au afectat intr-un minut care nici macar nu ne-a apartinut. Ne-am mintit atat de ireal de nevinovat incat nu stiu daca am visat ca sunt acasa sau daca nu reprezinti de fapt o plamadire a nevoii mele exagerate de iubire si atentie. Gandurile unei pustoaice care a uitat ca a crescut si ca acum trebuie sa se comporte matur atat cu ea insasi, cat si cu ceilalti. Ma intreb uneori cine ma va gasi in ochii tai intunecat de blanzi. Cine imi va arata lumina din spatele cuvintelor tale care se distanteaza de mine cu fiecare minut pe care il ascund de secundarul ceasului ala blestemat in forma de fluture. Nu se afla nimeni in apropierea mea pentru a-mi stinge ochii... Mi-e dor de tine...

• Aşa toamnă, răstigneşte


• frunzele pe crucea de aramă


• a nopţii.


• Vântul îţi foşneşte rochia


• de gleznele ploii...


• Iubesc


• ploile albe ale asfinţitului...


• Aşa toamnă, scrijeleşte


• povestea ultimului anotimp


• pe trupul copacilor desculţi


• acum eu sunt toamnă,


• nu-i aşa?


• Uitarea - pasărea cu aripi azurii

I guess I don't miss missing you....

In fiecare inceput de dimineata, ma gandesc tot mai mult la tine. Si nu cred ca tu simti sau macar te gandesti ca asa ceva se poate sa se intample in mintea mea. Incerc sa-ti regasesc acea infinita forta in toti ochii verzi pe care ii intalnesc in drumul spre uitarea ta. Mai trist este ca nu reusesc. Si nici macar nu ma obosesc destul de mult sa fac asta. Nici astazi nu am nici cea mai vaga idee din ce motive m-am oprit pe acel blog acum trei ani. De ce am lasat comentarii gandurilor tale despre barbatul care a fost in viata amandurora. De ce m-am incapatanat sa te cunosc. Sa te recunosc. Sa te linistesc. Sa te invat ca viata incepe mereu, orice obstacol am intalni in calea spre noi insine. Si ma macina dorul asta atat de tare, cu fiecare minut pe care il eliberez din ceasul edenului pe care m-am obstinat sa-l transform in inerentul meu. In nicio clipa nu mi s-a intamplat sa fiu suficient de precauta incat sa nu stric oamenii. Cei pe care inca nu i-am cunoscut si cei pe care i-am lasat sa vada ce se afla dincolo de zidul optimismului. A reusit sa te opreasca din scris, lucru pentru care nu il voi ierta niciodata. Si cu mine a incercat sa faca acelasi lucru, insa am fost mai puternica. Poate pentru ca se afla la distanta. Daca era in apropierea mea cred ca mi-as fi pierdut si ultima bruma de curaj.... ahh atat de putine de spus au ramas ...

sometimes i hide with your picture
which i now i should've thrown away
but still i try to deny that i feel
nothing when i see your face

tears and months and years of calling most of time and i stay strong i'm ok i'm ok and i know that it isn't right but sometimes is so hard to fight do nothing every day and night

refren: i miss what could could have been late night calls that never end..i'm ok i'm ok i miss how you'd hold me close like you'd never let me go i'm ok i'm ok
your smile,your touch is in the past accept the facts you're never coming back oh no
i miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok

i can't forget the day you left
wish this pain would just make believe oh my heart breaks not a missed day why can't we rewrite our history
didn't know how i would feel i thought that i would never heal i'm ok i'm ok yes i moved on with my life but sometimes is so hard to fight do nothing every day and night

refren: i miss what could could have been late night calls that never end..i'm ok i'm ok
i miss how you'd hold me close like you'd never let me go i'm ok i'm ok
your smile,your touch is in the past accept the facts you're never coming back oh no
i miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ok

sometimes unspoken words mean so long it shouldn't hurt but it hurts
if you ever think of coming home stay away rather then being alone alone alone cause baby

refren :i miss what could could have been late night calls that never end..i'm ok i'm ok
i miss how you'd hold me close like you'd never let me go i'm ok i'm ok
your smile,your touch is in the past accept the facts you're never coming back oh no
i miss the love loving you,miss everything but is the truth...i don't miss missing you...it's ok ď'm ok

... ... ...

Cu fiecare dimineata pe care o traiesc

ma trezesc mai pustie de privirea

care mi-a aratat lumina din propriu-mi intuneric.

Cu fiecare respiratie pe care o eliberez,

aerul mi se pare mai rece

iar plamanii mei

nu mai inteleg alt limbaj

decat pe cel al plamanilor tai.

Cu fiecare cuvant pe care il rostes,

le pierd pe cele pe care mi le-ai spus

intr-o noapte de iarna.

Te caut in toti si nu te regasesc in nimic....

si in nimeni..

Leapsa de la Silvia

CE TE FACE SA-TI LINGI DEGETELE?

Migdalele

CE-TI INCANTA OCHII?

Cascadele

CE ITI PLACE SA ATINGI?

Zapada

CE MIROSURI TE INCANTA?

Mirosul cartilor vechi

si parfuml Issey Miyake pour homme

Leapsa merge mai departe la Mami si la Stefan