about fears

Blonda a mai gandit inca o data si bine chiar. Am mai scris la un moment dat despre lucrurile de care ma tem insa am fost putin zgarcita in amanunte. Material vorbind, imi e firca de :

• masini, cand trebuie sa trec pe zebra parca ma trimiti la ghilotina, dar ador viteza cand ma aflu intr-o masina.
• apa pentru ca nu stiu sa inot, dar iubesc marea si tot ce include ea, mai putin algele si meduzele
• azi-dimineata m-am speriat de ciorile care treceau pe langa geam. Aveam impresia ca se vor lovi de el. Dar imi plac imaginile cu ciori, e spooky dar nu conteaza:)
• de intuneric, desi... am fost indragostita de un om intunecat.
• de lumina prea puternica, ma incearca migrenele cand soarele e prea puternic
• de locurile linistite

Din punct de vedere spiritual ma tem de :

• linistea pe care nu o pot darui
  
• de demonii care uneori ma cuprind
  
• de oamenii pe care nu-i pot schimba si de cei pe care i-am dezamagit
  

Ar fi mai multe, dar locul si spatiul sunt potrivnice, iar doza de mister trebuie pastrata orice ar fi. Dau mai departe stafeta celor care indraznesc.

P.S. Ciorile din poza sunt cele pe care le vad pe geam in fiecare zi la munca

Just let the time go by.

Realitatea ma tradeaza din ce in ce mai des si nu stiu daca sa reactionez la fel sau sa fiu eu cea inteleapta. Cea care nu se lasa condusa de instincte. Cea care nu regreta mai tarziu spunand-o ori mai bine zis, recunoscand-o. Cea care trimite semnale ciudate catre ceilalti pentru e prea orgolioasa sa recunoasca ca a gresit. Sau nu... Ma opresc de obicei in fata iesirilor crezand ca tineretea-mi caracteristica e suficienta pentru solutii. Viabile sau nu, acest aspect conteaza cel mai putin :) Deunazi, am gresit. Greutatea acestui fapt e mai putin importanta. Cert e ca.... imi e dor. dar un dor de genul care te stinge incet, dar sigur. Just let the time go by.... The eden is more closer then you imagine.

Ganduri

• "Cateodata as vrea sa ma indragostesc de tine, ar fi mult mai simplu..."
• "Ea a spus ca Te merit pentru ceea ce sunt..."

Oare va fi vreodata prea tarziu pentru povestea noastra? In nicio clipa nu vom avea suficiente minute pentru a trai lucruri pe care eu mi le-am imaginat acum cativa ani. Nu am ce sa iert la tine, intunericule. Nu ne-am sincronizat. Atat. Iar ... adevarul doare.... Te Lu mai putin decat inainte??!?!?!?! Nu cred. Cred ca esti un om bun care se lasa condus de instinct mai mult decat orice. Nu te merit. Si viceversa. Iti raman aproape atat cat ma lasi si mai ales cat pot eu. Stii de ce? Pentru ca am ales sa cred.... in.... tine. Cate TU? O stii mai bine decat mine. Ti-o repet atat de des. Nu ti-o arat pentru ca nu am cum. N-am ce sa urasc la mine. Ura m-a omorat demult, dinainte sa apari tu.

• "Let me hold you for the last time, is the last chance to feel again..."

Nu am ce sa iert. Deloc... doar noi o stim. Tu si Eu. Niciodata Noi.

Bilant

Am visat. Si nu stiu daca am vrut realmente sa ma trezesc. Era mult prea frumos si eu eram mult prea mica pentru a cuprinde cu privirea marea de liniste care se desfasura in fata mea.
Am gresit. Si nu am nici cea mai vaga idee daca regret ca am pierdut un om de milioane. Sau ca am castigat altul la fel.
Am crezut ca de data asta va fi diferit si ca nu voi rani/strica/sterge anumite secvente. Cert este ca imi lipseste atat rasul tau de copil cat si privirea lui. "Am uitat cum saruti, dar imi amintesc cum privesti..." '''Sometimes when you lose, you win!" si vicecersa......
De o saptamana ma gandesc la actiunile mele continuu si am nevoie sa stiu daca am gresit chiar atat de tare sau... doar mi s-a parut. Am plecat atat de tarziu pentru ca am vrut sa-mi demonstrez ca o minune tine mai mult de trei zile... si ca poate iti voi revedea privirea. Dar cred ca nu as fi avut suficient curaj sa ma uit la tine fara sa simt ura ta. "Nobody said it was easy/ It's such a shame for us to part..."

Am plecat.... oare simti? eu da....

He's falling.... and I can not help him...

Final

"We'll see each other again, just take care!" Parca imi suna si acum in minte rugamintea lui care de fiecare data era un ordin si nimic altceva. Ma simt ciudat acum la final. Nu stiu despre ce final vorbesc : cel al unei perioade mai mult decat turbulente, cel al anului sau sfarsitul.... povestii care a uitat sa se mai termine? Nu are sens sa incep sa fac promisiuni pentru ca stiu ca nu am sa ma tin de ele. De cele pe care mi le fac mine insami nu ma tin, in schimb cele facute celor din jur sunt sfinte. Mi-ai cerut de atat de multe ori sa uit incat nu am pierdut sirul acestor rugaminti. Inainte, nu aveam ce sa sterg, mai ales ca o buna parte a trecutului nostru separat,dar impreuna s-a bazat pe.... imagini onirice.
Prezentul insa... e de uitat... cat mai curand, cu pierderi de memorie, lacune necesare.... nu am vrut sa se intample astfel...deloc....chiar ceea ce ai vazut e al tau... dar nu stiu pentru cate ore...... And shit I think I..... I ... just....LU......

Thoughts

Nu as inceta in nicio clipa sa iubesc infinitul gri care se pierde in palmele tale. Cu toate ca m-as rataci in el si o data cu mine nu ar mai ramane nimic. Pentru ca griul e fuziunea dintre alb si negru, iar eu fiind alba si tu gri, eu te-as mai deschide. Te-as invata ce e lumina.... si te-as lasa sa cunosti zorile. Te-as iubi, orice culoare ai avea... ai fi acelasi.

Cine ar fi crezut, caro?

Am crezut ca tu ma poti salva de demoni. Dar nu a fost asa. De cele mai multe ori, am incredere in cele mai simple fapte si mai putin in cele mai evidente cuvinte. Sau viceversa. Nu am vrut sa ma indragostesc iar de tine, pentru ca stiam ca eu nu voi reprezenta in nicio clipa "acasa" al tau. Iar tu nu vei fi deloc faclia de lumina din intunericul in care traiesc. Sau imi place sa cred ca traiesc. Mai ciudat e ca am simtit cand s-a rupt, dar nu am vrut sa recunosc nici in ruptul capului, doar pentru ca aceste ganduri erau sinonime cu esecul. Si refuzam sa admit ca am gresit iarasi. Sper ca ti-ai gasit linistea. Eu nu mi-am gasit-o inca. Dar niciodata nu e prea tarziu, nu? Doar pentru noi va fi dintotdeauna prea tarziu. Notiunea de "noi" nu a existat niciodata... am I right or not? "Always, kiddo, always!" Mi-am dorit sa scap din furtuna pe care singura mi-am provocat-o. Rezultatul a fost o tornada care m-a obosit....
Cine ar fi crezut, caro? Eu in niciun caz....

• The world was on fire and no one could save me but you.
• It's strange what desire will make foolish people do.
• I never dreamed that I'd meet somebody like you.
• And I never dreamed that I'd lose somebody like you.
• No, I don't want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• No, I don't want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• With you (This world is only gonna break your heart)
• What a wicked game to play, to make me feel this way.
• What a wicked thing to do, to let me dream of you.
• What a wicked thing to say, you never felt this way.
• What a wicked thing to do, to make me dream of you and,
• I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• No, I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• With you.
• The world was on fire and no one could save me but you.
• It's strange what desire will make foolish people do.
• I never dreamed that I'd love somebody like you.
• And I never dreamed that I'd lose somebody like you,
• No, I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• No, I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• With you (This world is only gonna break your heart)
• No, I... (This world is only gonna break your heart)
• (This world is only gonna break your heart)
• Nobody loves no one.

It's ending....

Sunt pe sfarsite, atat anul cat si ziua de 29 decembrie. Mi-am dorit atat de mult sa se apropie acest moment incat am inceput sa numar minutele. Si parca nu erau suficiente. Le simteam cum cadeau pe mine insa nu-mi provocau nicio senzatie. Azi-noapte am obosit din toate punctele de vedere, am secat la propriu si totul a fost intentionat. Oricat de mult as vrea sa spun ca nu e asa, azi mi-am demostrat ca nu sunt puternica. Chiar deloc. Desi vreau sa cred asta.... forta mea nu a izvorat din dorinta, ci din neputinta de a fi eu insami. Mi se pare cel mai greu task pe care l-am avut de rezolvat in...22 de ani. Ce mult timp! Cate secunde irosite cu niciun scop... Deunazi, mi s-a spus ca sclipesc. Straniu e ca palesc.... spiritual mai ales. Dar.... dar.... atat de multi "dar" si niciun lucru sigur! Doar lucruri pe care le spun/scriu/gandesc sub o alta forma, folosind alte cuvinte de fiecare data.
...........................................................................................................................................................
Indepartez. Oameni. Trairi. Sentimente. Am impresia ca nu merit. Si fac tot ce pot pentru a-i distanta. Cat mai repede. Pentru a nu se speria prea tare de.... monstrul care este ascuns in mine. Si cand raman singura ma intreb retoric unde gresesc....

Ganduri de sfarsit

Nu as inceta in nicio clipa sa iubesc infinitul gri care se pierde in palmele tale. Cu toate ca m-as rataci in el si o data cu mine nu ar mai ramane nimic. Pentru ca griul e fuziunea dintre alb si negru, iar eu fiind alba si tu gri, te-as mai deschide. Te-as invata ce e lumina.... si te-as lasa sa cunosti zorile. Te-as iubi, orice culoare ai avea... ai fi acelasi.

Nu am crezut niciodata in povesti. Deformau realitatea si preferam sa stiu adevarul decat sa ma astept la lucruri iluzorii. Deunazi am revazut "Pretty woman"... si... am plans la naiba! Nu stiu cum imi iese la fiecare film de acest gen imi dau lacrimile....
Si am visat.... iar sfarsitul era asa : "Prin ea am simtit ca traiesc mult prea tarziu...."

.....

E atat de multa liniste in jur incat nu siu daca sa vorbesc sau sa tac in continuare. As vrea sa ma misc, dar parca inertia imi place mai mult in aceste minute. Clipe care imi apartin in totalitate. Simplu. Firesc. E o ploaie care ma amuteste....
"Ploaia imi aduce liniste. Sufletul meu este pustiu, ca marea in nemiscare sub un soare orb, idealuri ce nu mai exista."

Small

Am rezonat in trairi si ganduri. Am incercat sa ne intelegem haosul care ne inconjoara. Sau mai bine spus care aveam impresia ca ne inconjoara. Treptat, am realizat ca unele evenimente au puncte comune si merita sa fie spuse pentru a nu ramane in tacere. Straniu.... esti a doua persoana care a reusit sa ma linisteasca. Pentru asta iti voi multumi incontinuu si voi incerca sa-ti dau inapoi linistea. Nu te pierde, copil atomic ! Inca mai ai nevoie de tine si altii mai au... Liniste.... invata acest limbaj si te vei regasi....