Iarasi ganduri....

Nimeni nu a spus ca este simplu sa-ti fie dor, insa nu aveai de unde sa stii cat de mult te va durea sa-ti smulgi din suflet amintirea cuiva. Sa stergi cu buretele imaginea unui om care ti-a fost mai mult decat umbra. Care si-a spus povestea si ti-a creat si tie una asemanatoare cand nu mai cunosteai intelesul unor cuvinte, a unor intamplari si mai ales a unor secvente care inevitabil te-au redefinit ca individ. Nicio persoana nu a avut interesul sa-ti schimbe perceptia asupra lucrurilor care inca nu se petrecusera in realitatea ta.Si te intrebi retoric : "Cat mai este pana voi invata sa spun ca nu imi mai este dor de tine?"
Nimeni nu a afirmat ca este imposibil sa zdrobesti cu fiecare pas pe care il faci, senzatii, trairi mai mult sau mai putin descriptibile in litere, emotii pe care le-ai simtit pentru prima data.

... ... ...

De fiecare data cand ii lasam singuri oameni a caror frumusete si bunatate spirituala au forta de a schimba infernul in care traim, ii pierdem. In clipa in care inchizi usa,  iti lipesti umbra de ea si

iti amintesti ca dincolo se afla tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. As vrea sa nu te pierd, dar simt ca te uit. Cu fiecare minut care se sfarseste, fiecare lumina care se stingea in intunericul din noi. As vrea sa nu te uit, dar timpul nu face decat sa-ti estompeze imaginea. Si doare... incat "se anuleaza orice gand spre tine". Ce nu stii este ca toate gandurile mele se indreapta spre tine..... Iarta-ma ca te uit.... tu m-ai anulat deja si .... simt ca nu mai am nici oase...nici carne... nimic.... si mi-e dor, dor de tine....

Despre noi

Lumina dimineţii e mai puţin plăcută

Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.

Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi

Am fi mai puţin departe unul de celălalt

Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.

Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic

De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.

Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,

Nu am fi sângerat atât de tare

Încât să rănim şi cerul.

Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când

Ai refuzat să-mi mai privesti lumina din privire.

Poate dacă ne-am urî mai puţin

Soarele nu ar mai sângera, iar nori şi-ar spune "adio".

Sunetele chitării nu mai cânta la fel

De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.

Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,

Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru

Fragil de ireal.

Liniile din mâinile noastre s-au şters

De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.

Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,

În bătaia clipei de acum ti-aş fi desenat pentru a mia oară,

Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...

Marea nu mai este la fel de amară

De când ziua nu mai începe în doi,

Ci fiecare în singurătatea lui...

Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor

Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....

Adu-mi aminte....

Pierd

• Ma pierd printre primaverile
• Altora
• nu mai stiu demult
• ce culoare au pasii magnoliilor
• daca diminetile de mai imi
• mai bat pustiu la fereastra...
• Ratacesc prin umbre albe
• nu mai cred DEMULT in minunile
• Altora
• nici in a ta...

THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER

• "THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."
• Clipe. In care m-am pierdut in tine... In care te-ai pierdut in mine... in care nu mai eram doi, ci unul singur...
• Clipe. In care aveai totul.... In care aveam totul... in care privirile sopteau in locul nostru cuvintele.
• "THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."
• Minute. In care nu ma temeam sa te privesc... in care nu te temeai sa ma privesti cu adevarat.
• Minute. In care imi doream sa ramai mai mult... in care iti doreai sa raman mai mult...
• "THE REST SIMPLY DOESN'T MATTER..."

Un ultim fum tras dintr-o tigara pe care am uitat sa o sting acum multa vreme. Sau un suflet nestins, nici eu nu mai stiu daca era o inima sau o tigara. Cert este ca nu am stins nimic, daramite sa aprind. Nu iti cunosc nici acum limbajul, desi au trecut milioane de clipe de cand te-am privit. Am desenat timid o umbra pe care am uitat sa o leg de un trup viu. El era stins, dar tu nu vroiai sa recunosti si eu sa accept. Nu a existat in niciun minut sincronizare intre gandurile mele si pasii tai. Gandurile se pierdeau in eter, iar pasii se imprimau pe nisipul plajei in care nu m-am ratacit, Inca. Spuneam ca niciodata nu e prea tarziu. Pentru mine. Pentru tine. Dar pentru noi ? Stii sa-mi raspunzi? Am crezut ca intrebarile nu ne definesc, orice s-ar intampla. Numai ca distanta si-a spus cuvintele de adio si ne-a luat pe amandoi in furtuna. Linistea a renuntat la un moment dat pe rand la fiecare dintre noi. Eu te-am abandonat sau viceversa. Prea putin conteaza ce s-a petrecut in acea noapte rece si intunecata, lipsita de orice urma de alb. Nu am cazut in abis, dar nici nu m-am ridicat mai sus de orizont. Imi lipsesc doar luminile care se interpuneau intre noi si timp. Aminteste-mi ca amurgul nu va agoniza ce a ramas. Un ultim fum tras dintr-o tigara nestinsa. Un suflet …. Aplatizat. Imi e dor de …. Acasa. Imi e dor si doare.

Fiecare respiratie seamana cu cea pe care tocmai am eliberat-o. Ar trebui sa-mi amintesc diferit aerul pe care l-am respirat in prezenta ta. Sa-ti spun ca am invatat ce inseamna notiunea de "acasa"? Sa-ti mai zic ca mi-ai taiat suflarea cand ai pronuntat "al nostru"? Sau ca am simtit apropierea pe care nu mi-a daruit-o nimeni? Nu a fost un vis, a fost real. Totul. De la prima imbratisare pana la ultimul sarut. Dar cel din urma va fi intotdeauna cel dintai, e verificat. Zambesc. Nu cred ca realizezi asta. I'm here, just feel me!

Inceput de tine. Sfarsit de mine.

Pe minut ce se stinge timpul, mă distanţez tot mai mult de tine. Iar tu... tu doar taci si priveşti impasibil conturul
siluetei mele afundându-se ireal în orizont. Aş vrea să ştiu dacă această departare explică sângele din palmele mele sau pur şi simplu astfel reacţionez la atingerea mâinii tale. Mă şochează continuu liniştea din jurul tău şi abia acum conştientizez că am pierdut. Nici nu mai eşti curios să afli dacă mă refer la tine. Ai rămâne stupefiat, dar e vorba despre mine. Despre acea fată pe care ai avut impresia că ai cunoscut-o într-o seară de mai. Cea de atunci aflase ca zambetul ei iti era suficient . Stiai ca ea iubea mai mult ca orice sa te simta aproape ? Ca ea se sfarama in imbratisarile tale? Ca tanjea sa te auda chiar si pentru putina vreme?Sau ca adora sa-ti numere bataile inimii ?S-a speriat intr-o zi de cuvintele tale, o fascina sa le auda, sa le caute intelesul ascuns. Ea a disparut o data cu tine.Si tu nici macar nu ti-ai dat seama. A ramas doar tristetea nesfarsita din privire, gheata din atingeri, dorul din vorbe. S-au stins atat de multe clipe de atunci, a cunoscut numerosi oameni si niciunul dintre acestia nu a marcat-o asa cum ai facut-o tu. Ce contrast dureros ! Si parca nu ar mai fi identic daca te-ar avea acum in fata. Nu ar mai simti la fel. Nu ar mai tremura. Ar trece mai departe. Doar atat…

Nu am crezut in nicio clipa ca voi invata ce inseamna linistea. Aproape de tine. Desi suntem mai mult decat indepartati unul de celalalt, simt ca tacerea ne uneste mai mult ca niciodata. Stiu ca nu voi avea aceleasi sentimente pe care le-a avut ea pentru tine, e imposibil. Insa ma calmezi si...... nu mai are cine sa-mi reproseze ca sunt prea agitata si obositoare. Si da, incerc sa te uit pe tine pentru ca tu nu ti-ai amintit de mine. De ce sa-mi amintesc? Poate ca am gresit suficient fata de tine, dar nu poti spune ca nu ai gresit si tu. Doare ca ne-am pierdut unul de celalalt, ca ne-am distantat, dar............. lasa-ma sa traiesc acum. Spuneai ca fericirea ta nu mai este problema mea. De parca asta ar fi fost o problema, un scop. Te contrazic. Ar fi fost o IMPLINIRE sa reusesc sa-ti provoc sentimentul de fericire. Insa plenitidinea mea nu s-a mulat corect pe suficientul tau. Si de aici au pornit toate starile pe care le-am trait singura, toate cioburile in care m-am taiat si din cauza carora am sangerat cand nu trebuia. Invata sa pretuiesti oamenii pe care ii ai aproape si pe care ii distantezi. to be continued

Cea mai ciudata senzatie care ma incearca de cateva ore. Si as vrea sa o smulg intr-un fel, insa nu stiu cum. Si ma roade neputinta si mai ales.... esti un copil bun, la naiba! De ce sa le faci pe plac? De ce sa-i lasi sa-ti conduca viata? Unde e fata care dansa pe "Infinity" si le transmitea multa dragoste celorlalti? Sau care spunea "Touchée" si sarea la o alta idee pentru ca nu-si gasea cuvintele pentru a continua? Unde e?!!!!?!?! Spune-mi! sunt intrebari simple... mult prea simple care genereaza actiuni complicate. Let them go! Be yourself, not a stranger... cause you're not even if I said it. I didn't meant it. Toate gandurile mele bune doar spre tine, atat. Atat, copil, ca mai mult nu am cum sa fac...desi as vrea.

Stranger

Prea multe regrete si prea putine ocazii de a le arata. Prea multe cuvinte si prea putine urechi sa le auda. Prea multe imbratisari si prea putine brate sa le primeasca.

Un haos pe care prea putini oameni il inteleg, desi asta e impresia generala. Nu te invinovatesc absolut deloc, daca tu consideri ca ai actionat asa cum trebuia, atunci nu ai decat sa mergi pe drumul tau. Dar doare sa fii sigura ca din cauza ta s-a terminat, atat timp cat tu ai facut tot ce ti-a stat in putinta pentru a intra in sufletul cuiva. Si crede-ma ca am investit in tine si NU TE-AM MINTIT NICIODATA! Si mai ales, am incercat sa te cunosc cu toate ca erai formata din biti si pixeli. Dar tu nu m-ai lasat.... mi-ai oferit o imagine generala, dar cat se poate de vaga si alambicata a vietii tale. Am vrut sa vad ce e cu tine, sa te ajut intr-un fel, sa te ascult, sa-ti spun ca ai o insemnatate aparte, dar.... prea multe confuzii si prea putine certitudini. Adevarurile tale au fost interpretate asa cum a trebuit, au ajuns acolo unde a fost nevoie, insa poate tu nu le-ai formulat atat de clar cat a fost nevoie. Ma uitam pe la inceputurile blogurilor tale de pe blogspot si in al doilea post mi-ai scris numele. M-am simtit importanta in acel moment pentru ca stiam ca exista cineva foarte departe de mine, in locul in care nu ajunsesem niciodata, care rezoneaza cu mine in ganduri si care poate are o bruma de consideratie fata de mine. Da, copil atomic, despre tine vorbesc! Dar poate tu nu mai ai dispozitia necesara sa ma asculti si sa ma crezi, mai ales. Singurul om pe care l-am mintit am fost eu insami si nimeni altcineva. Si inca mai ai multe de oferit, cu toate ca vrei sa pari batatioasa. Eu am scris despre oamenii care au fost in viata mea, nu povesti sau situatii de la care sa tes scenarii. Nu m-au pasionat niciodata scenariile pentru ca erau mincinoase.....

Este foarte ciudat sa vorbesc despre tine la trecut, atata vreme cat mi-ai fost aproape la inceput. Nu mai ca te-am indepartat prosteste sau nu. ....mental? Nici macar atat. Poate doar o cunoastere diferita, cand te deschizi fara constrangeri si cu cea mai mare incredere pe care o poti oferi cuiva. Mai am clipe in care te ascult cum canti si atunci imi doresc sa mai spui si mie "foarte, foarte, foarte" sau... secvente pe care e necesar sa le sterg. Tie iti e rau de la "trebuie", mie de la "e necesar/stringent/obligatoriu...... " Limitele ni le impunem noi insine, constrangerile ni le trasam cand sarim peste promisiuni, cuvintele le uitam cand ar trebui sa le rostim cu atata forta incat sa le auda si cele mai astupate urechi aflate la 400 km departare, faptele.... le regretam dupa ce le facem. Nu sunt adepta blogurilor lungi pentru ca nu am atat de multa rabdare si ma tem sa nu ma repet. Iti multumesc ca scoti ce este mai bun din mine... sau mai rau; pentru liniste, imbratisari, pentru tot ce m-ai provocat sa traiesc in ultimele trei luni. Chiar am fost zguduita. Acum imi cer iertare ca am interpretat gresit libertatea si ca am avut incredere ca vei veni... asta a fost cea mai mare greseala ca am crezut in tine cand ai spus ca vei veni. Si nu ai mai venit. Deloc. Si acum taci. Stiu ca nu sunt cauza vreunei nopti nedormite, niciodata nu am fost suficient de importanta pentru un om incat sa nu-l las sa doarma noaptea. Vorbesc de sentimentul de prietenie si ai fost persoana la care am tinut cel mai mult in ultimii 2 ani.. dar nici asta nu conteaza. Ai grija de oamenii pe care ii tii aproape si de cei pe care ii distantezi. Voi fi mereu in umbra ta si voi incerca sa induc din diverse ce mai faci . Cand ai nevoie, stii cum sa ma gasesti si stii ca sunt un om parolist. Ca gresesc, ca sunt prea indulgenta cu mine insami, that's my f....cking buissness. Sa omor demonii? De tine aveam nevoie ca sa-i ucid, dar.........................

Inca e confuzie in jur, sper ca la tine e clar si ca nu e nimeni in preajma care sa-ti incetoseze orizontul. Al meu se lumineaza cu fiecare zi care trece.

• I see the light in your green dark
• and if I shall not be able to touch it
• try and make me look nowhere you wanna be.
• My only enemy is not you, but time.
• Those instants when goodbye is too small,
• forever is a gift,
• tomorrow is an eternity.
• I listen to your words when no one is around
• and I feel nobody but you.
• You seemed the sparkle of green, but I was wrong.
• you'were just another stranger going under his own road
• full of grey lies.
• "hello stranger, see'ya when the sunshine shall die"

Soulmates never die.. or do they?

In anumite situatii, nu e prea tarziu. Pur si simplu. Un caz simplu : doua persoane care nu au nici cea mai vaga idee cum reactioneaza si cum actioneaza fiecare in anumite momente, incearca sa se cunoasca. Mai intai virtual. Vorbesc verzi si uscate, descopera povesti asemanatoare, oameni care le-au facut mai mult bine decat rau si viceversa. Anii trec si ele incep sa recunoasca dintr-un simplu status daca sunt vesele sau triste, daca plang sau daca rad. In adolescenta nu ma pricepeam atat de bine sa ascult un om, intrerupeam mereu pentru ca aveam impresia ca ceea ce urma sa spun eu era mai important decat ideea celuilalt. Intre timp am invatat sa tac si sa intrevin atunci cand este necesar. Doar in clipele de maxima neliniste mai dau cu bata in balta. Revenind la cele doua persoane, la un moment dat decid sa socializeze, iar atunci... incepe dansul. Remarca lucruri bune, dar si mai putin bune de care au mentionat, dar pe viu se vad mai bine. Realizeaza ca nu au niciun drept sa comenteze pentru ca sunt niste straini si inca nu si-au castigat statutul de prieten. Si au atat de multe de facut pentru a-l castiga incat nu stiu cum sa reactioneze. Sa fie naturale? Dificil! Internetul mi-a adus aproape in forma materiala 3 oameni, unul mai valoros ca celalalt. Unul asculta de o mie de ori mai bine ca mine, altul e linistea intruchipata si al treilea e inca un copil. Un copil dulce, dar cam vulcanic. Acest copil mi-a redat pofta de viata atunci cand uitam sa traiesc. Prin lucruri simple, prin cuvinte nebunesti, printr-o alintare maxima. Si am cunoscut-o si... a fost frumos, dar s-au petrecut anumite lucruri care au pus punct in.. prietenia noastra. Vinovate amandoua sau nu, e mai putin important. Cert e ca ii simt lipsa foarte mult, dar sunt mare de acum si trebuie sa accept ca oamenii vin si pleaca din viata mea cu sau fara voie. Buna ascultatoare s-a dovedit a fi o persoana calda care imi vrea binele si pe care am cam neglijat-o... sper ca m-a iertat pentru asta desi eu sunt insistenta intruchipata. E un om de milioane care si-a gasit in sfarsit linistea. Cea de-a treia persoana materiala s-a dovedit a fi sufletul-pereche al unui om pe care l-am iubit timp de 7 ani. Acum el spune ca il iubesc mai putin. Nu ma pronunt pentru simplu motiv ca m-am obisnuit sa ma ridice si sa ma coboare, niciodata sa ma mentina pe linia de plutire. Ii place sa creada ca e in intuneric cand de fapt el se alinta, dar asta o stiu eu si o va sti si el dupa ce va citi. Linistea a creat o furtuna pana la urma, dar nu una mai puternica decat mi-au creat ei mie... Dar e trecut si mortii sunt cu mortii, iar vii cu vii. Virtualul m-a mai ajutat sa cunosc alti oameni inca formati din pixeli si biti. Cu unul dintre ei am cea mai lunga relatie virtuala si tinem unul la celalalt in felul nostru, "the trial version". Pe Adriana o minunez cu agitatia din viata mea, fapt pentru care exclama "vei". Pe April nu am mai prins-o de ceva timp si imi cam lipseste. Nesincronizare. Ar mai fi cativa oameni cu care mai tin legatura, dar nu atat de mult. Spuneam ca niciodata nu e prea tarziu... insa cred ca pentru tine, Iulia... este. Alegerea iti apartine, ca-ntotdeauna.

• P.S. Rica stie acum sa zica rau, ratusca, dar si ramurica.

Just let the time go by.

Realitatea ma tradeaza din ce in ce mai des si nu stiu daca sa reactionez la fel sau sa fiu eu cea inteleapta. Cea care nu se lasa condusa de instincte. Cea care nu regreta mai tarziu spunand-o ori mai bine zis, recunoscand-o. Cea care trimite semnale ciudate catre ceilalti pentru e prea orgolioasa sa recunoasca ca a gresit. Sau nu... Ma opresc de obicei in fata iesirilor crezand ca tineretea-mi caracteristica e suficienta pentru solutii. Viabile sau nu, acest aspect conteaza cel mai putin :) Deunazi, am gresit. Greutatea acestui fapt e mai putin importanta. Cert e ca.... imi e dor. dar un dor de genul care te stinge incet, dar sigur. Just let the time go by.... The eden is more closer then you imagine.

Bilant

Am visat. Si nu stiu daca am vrut realmente sa ma trezesc. Era mult prea frumos si eu eram mult prea mica pentru a cuprinde cu privirea marea de liniste care se desfasura in fata mea.
Am gresit. Si nu am nici cea mai vaga idee daca regret ca am pierdut un om de milioane. Sau ca am castigat altul la fel.
Am crezut ca de data asta va fi diferit si ca nu voi rani/strica/sterge anumite secvente. Cert este ca imi lipseste atat rasul tau de copil cat si privirea lui. "Am uitat cum saruti, dar imi amintesc cum privesti..." '''Sometimes when you lose, you win!" si vicecersa......
De o saptamana ma gandesc la actiunile mele continuu si am nevoie sa stiu daca am gresit chiar atat de tare sau... doar mi s-a parut. Am plecat atat de tarziu pentru ca am vrut sa-mi demonstrez ca o minune tine mai mult de trei zile... si ca poate iti voi revedea privirea. Dar cred ca nu as fi avut suficient curaj sa ma uit la tine fara sa simt ura ta. "Nobody said it was easy/ It's such a shame for us to part..."

Am plecat.... oare simti? eu da....

Thoughts

Nu as inceta in nicio clipa sa iubesc infinitul gri care se pierde in palmele tale. Cu toate ca m-as rataci in el si o data cu mine nu ar mai ramane nimic. Pentru ca griul e fuziunea dintre alb si negru, iar eu fiind alba si tu gri, eu te-as mai deschide. Te-as invata ce e lumina.... si te-as lasa sa cunosti zorile. Te-as iubi, orice culoare ai avea... ai fi acelasi.

Cine ar fi crezut, caro?

Am crezut ca tu ma poti salva de demoni. Dar nu a fost asa. De cele mai multe ori, am incredere in cele mai simple fapte si mai putin in cele mai evidente cuvinte. Sau viceversa. Nu am vrut sa ma indragostesc iar de tine, pentru ca stiam ca eu nu voi reprezenta in nicio clipa "acasa" al tau. Iar tu nu vei fi deloc faclia de lumina din intunericul in care traiesc. Sau imi place sa cred ca traiesc. Mai ciudat e ca am simtit cand s-a rupt, dar nu am vrut sa recunosc nici in ruptul capului, doar pentru ca aceste ganduri erau sinonime cu esecul. Si refuzam sa admit ca am gresit iarasi. Sper ca ti-ai gasit linistea. Eu nu mi-am gasit-o inca. Dar niciodata nu e prea tarziu, nu? Doar pentru noi va fi dintotdeauna prea tarziu. Notiunea de "noi" nu a existat niciodata... am I right or not? "Always, kiddo, always!" Mi-am dorit sa scap din furtuna pe care singura mi-am provocat-o. Rezultatul a fost o tornada care m-a obosit....
Cine ar fi crezut, caro? Eu in niciun caz....

• The world was on fire and no one could save me but you.
• It's strange what desire will make foolish people do.
• I never dreamed that I'd meet somebody like you.
• And I never dreamed that I'd lose somebody like you.
• No, I don't want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• No, I don't want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• With you (This world is only gonna break your heart)
• What a wicked game to play, to make me feel this way.
• What a wicked thing to do, to let me dream of you.
• What a wicked thing to say, you never felt this way.
• What a wicked thing to do, to make me dream of you and,
• I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• No, I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• With you.
• The world was on fire and no one could save me but you.
• It's strange what desire will make foolish people do.
• I never dreamed that I'd love somebody like you.
• And I never dreamed that I'd lose somebody like you,
• No, I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• No, I want to fall in love (This world is only gonna break your heart)
• With you (This world is only gonna break your heart)
• No, I... (This world is only gonna break your heart)
• (This world is only gonna break your heart)
• Nobody loves no one.