Tu....

• Ma intreb uneori daca mi-ai simtit dorul cand te-am atins in acea dimineata…


• Daca ai inteles ca esti atat de aproape de mine de fiecare data cand imi spui “ce mai faci”…


• Cand imi citesti gandurile…


• Cand imi dezbraci cuvintele….


• Oare ai idee cat insemni pentru mine ?

... ... ...

De fiecare data cand ii lasam singuri oameni a caror frumusete si bunatate spirituala au forta de a schimba infernul in care traim, ii pierdem. In clipa in care inchizi usa,  iti lipesti umbra de ea si

iti amintesti ca dincolo se afla tot ceea ce ti-ai dorit vreodata. As vrea sa nu te pierd, dar simt ca te uit. Cu fiecare minut care se sfarseste, fiecare lumina care se stingea in intunericul din noi. As vrea sa nu te uit, dar timpul nu face decat sa-ti estompeze imaginea. Si doare... incat "se anuleaza orice gand spre tine". Ce nu stii este ca toate gandurile mele se indreapta spre tine..... Iarta-ma ca te uit.... tu m-ai anulat deja si .... simt ca nu mai am nici oase...nici carne... nimic.... si mi-e dor, dor de tine....

Zece...

• Moto : "Zece intamplari ciudate si-o minune/ te-au adus in casa/


• Zece pictori se tot mira... cat esti de frumoasa/


• Zece trec absurde, nu stiu cum pe unde nu stiu


• Zece vieti de-as sta cu tine... tot ar fi putine...."

Mi-ai dezbracat gandurile cand nu mai aveam nimic de ascuns si nu stiu daca tu ai realizat cat de grele erau ele . ..

• 
  
  Ar conta dacă
  
  


• 
  
  ţi-aş spune
  
  


• 
  
  că nu mai cred în minuni?
  
  


• 
  
  Se sfârşesc mult prea brutal,
  
  


• 
  
  îmi sfărâmă degetele,
  
  


• 
  
  îmi străpung venele
  
  


• 
  
  deşi fug...
  
  


• 
  
  Ai zâmbi dacă ţi-aş spune că
  
  


• 
  
  "noi" e o parolă pierdută?
  
  


• 
  
  Implică prea multă uitare
  
  


• 
  
  şi prea puţină culoare...
  
  

Home

"Acasa" nu a insemnat niciodata cladirea gri in care ma intorc noapte de noapte. Nici calculatorul in fata caruia petrec mai bine de jumatate de zi, nici oamenii cu care comunic, dar carora nu le spun de fapt nimic. "Acasa" nu e sinonima nici cu patul in care dorm, nici cu pozele pe care le fac continuu, nici nu ochii albastri pe care ii mai privesc uneori in oglinda ciobita. Am crezut ca acasa era echivalentul imbratisarilor pe care le primeam fugitiv. Niciodata prea multe pentru ca ce e mult strica oamenii, relatiile, gandurile si mai ales sentimentele. Stii cand m-am simtit cu adevarat acasa? Cand m-ai privit asa cum nu a facut-o nimeni pana la acel moment. Cand m-ai primit in bratele tale pline de tandrete si lumina. Nu am mai avut parte de intuneric de ceva timp si nici nu imi doresc sa resimt gheata din acel loc. Iti multumesc.

#

Fiecare respiratie seamana cu cea pe care tocmai am eliberat-o. Ar trebui sa-mi amintesc diferit aerul pe care l-am respirat in prezenta ta. Sa-ti spun ca am invatat ce inseamna notiunea de "acasa"? Sa-ti mai zic ca mi-ai taiat suflarea cand ai pronuntat "al nostru"? Sau ca am simtit apropierea pe care nu mi-a daruit-o nimeni? Nu a fost un vis, a fost real. Totul. De la prima imbratisare pana la ultimul sarut. Dar cel din urma va fi intotdeauna cel dintai, e verificat. Zambesc. Nu cred ca realizezi asta. I'm here, just feel me!

Inceput de tine. Sfarsit de mine.

Pe minut ce se stinge timpul, mă distanţez tot mai mult de tine. Iar tu... tu doar taci si priveşti impasibil conturul
siluetei mele afundându-se ireal în orizont. Aş vrea să ştiu dacă această departare explică sângele din palmele mele sau pur şi simplu astfel reacţionez la atingerea mâinii tale. Mă şochează continuu liniştea din jurul tău şi abia acum conştientizez că am pierdut. Nici nu mai eşti curios să afli dacă mă refer la tine. Ai rămâne stupefiat, dar e vorba despre mine. Despre acea fată pe care ai avut impresia că ai cunoscut-o într-o seară de mai. Cea de atunci aflase ca zambetul ei iti era suficient . Stiai ca ea iubea mai mult ca orice sa te simta aproape ? Ca ea se sfarama in imbratisarile tale? Ca tanjea sa te auda chiar si pentru putina vreme?Sau ca adora sa-ti numere bataile inimii ?S-a speriat intr-o zi de cuvintele tale, o fascina sa le auda, sa le caute intelesul ascuns. Ea a disparut o data cu tine.Si tu nici macar nu ti-ai dat seama. A ramas doar tristetea nesfarsita din privire, gheata din atingeri, dorul din vorbe. S-au stins atat de multe clipe de atunci, a cunoscut numerosi oameni si niciunul dintre acestia nu a marcat-o asa cum ai facut-o tu. Ce contrast dureros ! Si parca nu ar mai fi identic daca te-ar avea acum in fata. Nu ar mai simti la fel. Nu ar mai tremura. Ar trece mai departe. Doar atat…

Nu am crezut niciodata in povesti. Deformau realitatea si preferam sa stiu adevarul decat sa ma astept la lucruri iluzorii. Deunazi am revazut "Pretty woman"... si... am plans la naiba! Nu stiu cum imi iese la fiecare film de acest gen imi dau lacrimile....
Si am visat.... iar sfarsitul era asa : "Prin ea am simtit ca traiesc mult prea tarziu...."

Small

Am rezonat in trairi si ganduri. Am incercat sa ne intelegem haosul care ne inconjoara. Sau mai bine spus care aveam impresia ca ne inconjoara. Treptat, am realizat ca unele evenimente au puncte comune si merita sa fie spuse pentru a nu ramane in tacere. Straniu.... esti a doua persoana care a reusit sa ma linisteasca. Pentru asta iti voi multumi incontinuu si voi incerca sa-ti dau inapoi linistea. Nu te pierde, copil atomic ! Inca mai ai nevoie de tine si altii mai au... Liniste.... invata acest limbaj si te vei regasi....

Just let me....

As vrea sa inteleg de unde vii si mai ales spre ce te indrepti. De cine ai nevoie si de ce. Stiu.... de linistea pe care eu nu ti-o pot oferi, desi vreau sa opresc furtuna care ma pustieste pe minut ce se sfarseste timpul nostru. Nu te inlantuiesc, in nicio clipa nu am vrut sa fac asta. Sa nu te astepti sa fiu ceea ce ai avut pentru ca mi-ai cere imposibilul. Te las sa ma conduci. Sunt doar a ta, dar invata sa ma pastrezi. Nu e deloc greu, dar nici usor. Nu-ti vorbesc. Poate tacerea mea va striga mai multe decat o mie de cuvinte. Ramai.... nu stiu cat, dar ramai. Lasa-ma sa te cunosc. Sa te recunosc si.... sa te regasesc. Lasa-ma sa-ti arat lumina pe care ai pierdut-o. Ai incredere in mine... dupa atat de multa vreme.... lasa-ma....

............

Numaratoarea inversa se apropie de sfarsit, dar cum se spune sfarsitul este echivalentul inceputului. Startul firesc sau celalalt, nici eu nu mai stiu. Am trait prea multe noi zile, suficiente imbratisari, dar parca in nicio clipa cele pe care mi le doream, dupa care tanjeam noapte de noapte. E ca si cum as trai viata altcuiva, as repeta scenele la nesfarsit, as iubi aceiasi oameni, dar cu chipuri diferite. Nu! nu vorbesc despre prieteni, ca ei s-au aflat langa mine orice ar fi. Incerc sa leg doua litere cat se poate de simple, dar a dracului de indepartate una de cealalta. "E"&"L". Niciodata unul constant. Niciodata unul care sa ma sarute in ziua asta blestemata... sau nu. Mai sunt 12 minute in care ma pot plange, dupa expira timpul, desi vreme avem pentru toate, mai putin pentru lucrurile importante. Am fugit... de mine, de ei, de rasarit, de apus, de.... stiu ca azi va fi frumos, lumina, imbratisari, cadouri si cuvinte frumoase, dar sarutul si imbratisarea, la naiba, nu vor fi, nu alte tale, Sebi! Noua minute.... e ca la loto : sa tragem lozul castigator care imi va aduce un barbat gonflabil... doar unul.... daca sunt mai multi s-ar putea sa nu am spatiu pentru ei. Opt minute.... Sa rad sau sa plang? Mai bine ranjesc si ma uit in oglinda. Sapte minute.... ce vezi, Fulga? TE VEZI? TE RECUNOSTI? TU ESTI? Sase minute.... Nu, nu te recunosti deloc! Cauta-te! In mare... in acel vis in care tu.... tu erai fata lunii si erai blonda (nu-mi sta deloc bine blonda, desi anul trecut pe vremea asta eram blonda!) Cinci minute.... repede mai trece si eu nu stiu daca raman in acest timp... atat de strain si gol.... (timp gol-puscaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa kinky!) Patru minute..... sa rad sau sa plang? Raspunde-mi! Raspunde-ti la intrebare! ah..... parca literele se termina acum..... Trei minute.... tastele nu mai ma asculta... de parca m-ar fi ascultat vreodata.... Doua minute.. secundele nu mi-au fost niciodata prietene, nici eu lor.... Un minut .... La multi ani, Fulga, Cobra, Ice, Pustoaica, Ghiaur.... Raluca! Numaratoarea inversa s-a sfarsit! Am implinit 4 ani... atat fac 2+2...

Just it... see you around si acum Dido!

Angels

Cum poti uita lucrurile pe care le-ai facut pentru prima data? Cum sa-ti scoti din minte imagini pe care nu le-ai mai trait cu nicio alta persoana pana la acel moment? Si mai ales cum sa uiti tandretea privirii si a cuvintelor? As minti daca nu as recunoaste ca era placut sa ma pierd in bratele tale, poate prea placut. Si mi-ai cerut sa nu ma atasez pentru ca doar eu as fi avut de sters din memorie; tu deloc. Asta nu mi-a placut niciodata : dintotdeauna ai fost mai puternic decat mine in toate si mi-am dorit enorm sa capat putin din forta si intelepciunea pe care energia mea prea putin umana nu le putea primi. Am continuat sa te privesc cu ochi de copila inocenta care nu intelegea pe ce lume traia, dar care constientiza ca doar de ea depindea regasirea drumului pe care nu l-a pasit pana atunci...

More powefull or not....

Se spune ca ce nu te ucide, te face mai puternic. Nu stiu cat de mult adevar este in aceste cuvinte, insa constientizez pe minut ce trece ca ma indepartez de ceea ce inseamna caldura si lumina. M-am dezamagit pe mine insami si e un sentiment atat de straniu incat nu-mi da nicio macar optiunea de a respira aceasta dezamagire. As vrea sa dau un simplu "Delete" unor imagini care nu au avut nicio finalitate concreta. Doar un plus de constiinta si un minus de zambet. Migrene nesfarsite si lacrimi care cad nu din neputinta de a merge mai departe, ci din furia pe propriile-mi fapte. "Not words! Facts all the way!"
Damm! ca nu am vrut, nu am urmarit sa iasa astfel... o saptamana in care am trait cat pentru o viata si parca nu a fost suficient, parca-mi doream sa fie mai mult si nu neaparat pentru ca a inceput numaratoarea inversa, ci pentru ca.... doua constiinte valoreaza mai mult decat una singura.

Winter....

As vrea atat de mult sa ninga. Cu fulgi mari, interminabili. Sa acopere prezentul, sa-l sufoce, dar nu si pe mine o data cu el. As vrea atat de mult sa nu mai fiu rece, sa opresc furtuna pe care o provoc minut de minut. Chiar imi doresc sa cada o ninsoare care sa stearga ultimele zile si mai ales ultimele acte. A fost o piesa proasta si atat.

• Povestea alba se pierde.....