Aberatii nocturne

Stiu ca doar de mine depinde prezentul. Il pot schimba atat timp cat imi doresc realmente... Damm it ! Nu stiu ce sa fac... am ajuns intr-un punct in care nu mai stiu ce conteaza cu adevarat... incerc sa-mi scot din minte siguranta pe care o aveam in urma cu cateva luni... de fiecare data cand spun ca nu mai e nimic care sa ma faca sa ma indoiesc de cuvintele mele, apare ceva/cineva care sa mi le darame, sa-mi provoace un dezechilibru FANTASTIC

************************************************************

Te simt atat de diferit de fiecare data cand ma imbratisezi. Incep sa cred in adevarul minciunii pe care mi-l spotesti... Nu merit sa ma bucur de prezenta ta si constientizez ca nu ma vrei in preajma ta. Totusi de ce atat de multe asociatii cu tine? Cu trecutul care nu mai moare odata? Imi spui ca sunt diferita de cele pe care le-ai intalnit, insa le seman... As vrea sa cred ca nu voi gresi iarasi, desi sportul meu preferat e chiar acesta. E 2.20 si in loc sa bat campii despre Cioran , scriu despre TINE. De fapt, cine esti tu? Cine sunt eu? Exista raspunsuri pentru aceste intrebari? Sau Cioran e vinovatul?

ENOUGHT! Somn acum!