Vise sau nu...

Din copilărie am fost înconjurată de adevărate valuri de informaţii. Acestea din urmă se răsfrângeau asupra mea din orice direcţie şi mi se parea vital să ştiu ceea ce se întâmpla în toate colţurile lumii. Astfel îmi construiam o viziune asupra lumii şi percepeam realitatea diferit de cei printre a căror activităţi cotidiene nu se număra şi ascultarea ştirilor. Puteam să particip la diferite discuţii care tratau subiecte de actualitate, fără să mă tem că putea să existe vreo şansă să nu cunosc un detaliile principale ale unui anumit eveniment.
O altă întâmplare care a contribuit la setea mea continuă de informaţii este reprezentată de intrarea în contact la 15 ani cu redactorii ziarului central al Galaţiului. Mă fascina agitaţia lor continuă, dorinţa de a ajunge primii la locul faptelor şi de a transmite evenimentele exact cum s-au întâmplat Treptat, am împrumutat din dragostea lor pentru presa, din elanul şi dăruirea lor.

De radio m-am îndrăgostit în liceu ascultand înainte să plec spre şcoală chiar Ştirile Europa FM. Ulterior, am trăit experienţa radio-ului pe propria-mi piele. Mi-am auzit vocea şi mi-am spus : „Mă voi ambiţiona să ajung om de radio. Nimic nu-mi va sta în cale! Sunt mai mult decât sigură că voi reuşi!” Gândurile unei adolescente de 17 ani care credea că poate cuceri lumea dintr-o singură privire.

În prezent lucrurile nu s-au schimbat radical. În linii mari am aceleaşi aspiraţii în privinţa visului meu din adolescenţă. Ceea ce m-a oprit să mă dezvolt firesc, a fost lipsa unui loc în care să învăţ noţiunile pe care nu le cunoşteam, să aplic lucrurile pe care deja le ştiam. Au trecut aproape 2 ani de când nu am mai tras voci la radio şi îmi lipseşte acea perioada mai mult ca niciodată. În clipele în care drumul mi se intersecteaza cu sediul radio-ului, mă încearcă un sentiment de tristeţe şi mai ales unul de dezamăgire : oare dacă nu aş fi ales să plec, aş fi fost acum la pupitrul ştirilor?

Aş vrea să cred că voi mai avea ocazia să mă mai aud pe un post... poate acest lucru se va întâmpla mai devreme, însă nu prea târziu.