Femei..... Ne intregesc universul fiecaruia dintre noi. Putem vorbi la nesfarsit despre acele fiinte caracterizate de o fragilitate rara pe care le admiram si le invidiem in acelasi timp. Demult, m-a intrebat un barbat necunoscut ce fel de femeie mi-as fi dorit sa fiu daca as fi avut posibilitatea sa ma fi nascut in alt timp. Am ales epoca Romanovilor, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Mi-ar fi placut sa fac parte din acea aristocratie, sa particip la balurile din Sankt Petersburg sau din Moscova, sa iubesc pana la sange un barbat care sa-mi fie interzis prin simplul motiv ca nu ii pot atinge nici cu degetele, talpile. Sa port rochii cu crinolina si corset, sa ma ascund dupa paturi cu baldachin si sa adorm cu iubirea interzisa aproape de mine. 

Pe de-alta parte, nu neg ca mi-ar fi placut sa fi vazut lumina zilei in desert. Sa port valuri care ascund atat de multe mistere incat o viata intreaga nu ar fi de ajuns pentru a le descoperi. Sa dansez pe acorduri exotice si sa seduc printr-o singura privire oamenii care sunt mult prea mici pentru maretia pe care as fi exprimat-o prin fiecare por. Sa imi arat pasiunea prin toate miscarile atat de complicate pentru ei, dar atat de simple pentru mine. Sa imbratisez ruinele templelor... sa....

As fi putut sa fiu cine mi-as fi dorit... astazi ma ascund in spatele unor ochi albastrii care tanjesc dupa ai tai... tot albastrii.... ma simti?