• 
  
  In momentul in care am scris aceste texte aveam zece ani..daca am evoluat in acesti 14 care au trecut astept sa-mi spuneti voi... lectura placuta!
  
  
  
  Anul de gratie 1996..
  
  
  
  
  Unde esti?
  
  
  
  
  Unde esti
  
  
  
  te caut de ani intregi
  
  
  
  unde esti?
  
  
  
  ai disparut fara urma
  
  
  
  ca pasarea ce s-a saturat
  
  
  
  de lumea aceasta.
  
  
  
  Unde esti? ma intreb
  
  
  
  de fiecare data cand ma uit
  
  
  
  la poza ta.
  
  
  
  pierdut printre stele?
  
  
  
  nu! nu! nu stiu unde esti
  
  
  
  mi-am pierdut
  
  
  
  atati ani pentru tine!
  
  
  
  cred ca nu mai are nici un rost..
  
  
  
  
  M-ai uitat?
  
  
  
  
  Demult te-am vazut
  
  
  
  intr-o dimineata rece
  
  
  
  din prima clipa mi-a placut
  
  
  
  dar prin fum si disparut.
  
  
  
  parca erai un inger
  
  
  
  care ma ineca din priviri
  
  
  
  sorbindu-mi orice speranta
  
  
  
  pentru a cunoaste dragostea.
  
  
  
  m-ai uitat?
  
  
  
  
  De ce ai plecat?
  
  
  
  
  de ce ai plecat? de ce?
  
  
  
  pentru ca te-am inselat cu vorbe fara inteles?
  
  
  
  stiu ca e adevarat
  
  
  
  ca ai plecat.
  
  
  
  ai zburat cu aripile
  
  
  
  ingerului care esti
  
  
  
  inchis intr-o lume ciudata?
  
  
  
  de ce m-ai parasit, lasandu-ma
  
  
  
  singura pe vecie?
  
  
  
  
  Despre vis
  
  
  
  O realitate nedeslusita care ramane in sufletele oamenilor. Unele nu pot fi aflate niciodata, Acolo exista o imaginatie reala, N-o uiti niciodata. Este o vita plina de aventura.
  
  
  
  Nimeni nu stie visul lui cu adevarat. Intr-o zi il pierzi in alta il gasesti.
  
  
  
  
  Amintire
  
  
  
  
  Zilele curg ca petalele unui trandafir
  
  
  
  dintr-o gradina moarta...
  
  
  
  dintr-un cimitir vechi si parasit.
  
  
  
  pe morminte reci cu piatra putrezita
  
  
  
  adesea adorm cufundandu-ma
  
  
  
  in pamant cu mortii
  
  
  
  aducandu-mi aminte
  
  
  
  de ceva care niciodata nu va mai exista..
  
  
  
  
  Amintire II
  
  
  
  
  Amintirea ta ma cuprinde toata viata ca o suferinta trimisa de vorbele nerostite de noapte. Ziua stau langa mormantul tau plin cu amintiri, cu viata ta si cu a mea, cu o suferinta neincetata. Noaptea plang... in urma ta ai lasat lacrimi de sange si un suflet ramas in timp... de ce ai plecat?
  
  
  
  
  Cam atat... sincer si eu sunt destul de mirata... ramane la aprecierea voastra. Va multumesc!