Review.....

Obișnuiam și încă mai obișnuiesc sa traiesc în trecut. Sa tânjesc după clipe în care m-am mințit ca sunt fericita crezând astfel ca momentele respective nu se pierd în negura timpului și ca le pot retrăi pe reapeat. Am avut un an ciudat. Cu iubire și tristețe la cote maxime. Nu-mi amintesc sa-mi fi făcut prea multe planuri la sfârșitul lui 2010. Poate doar idei ale unor posibile reușite. Iarăși mi s-au făcut extrem de multe fotografii, am învățat sa joc teatru pe scena, dar nu și în viata reala. M-am apropiat de oameni frumoși și am cunoscut alții la fel de frumoși. Am pierdut persoane dragi, printre care tatăl meu și fosta colega de banca din liceu (în cazul ei am pierdut doar prietenia, în cel al tatălui meu, l-am pierdut fizic). 

Am ras, am iubit, m-am revoltat, am plâns de-am zis ca voi rămâne fără ochi. Am înregistrat o poezie de Nichita pentru o Șezătoare virtuala, am apărut de șapte ori pe scena, am îmbrățișat marea și-am lăsat-o sa plece. 

Am revăzut multi oameni dragi și am încercat sa le fiu aproape asa cum am știut mai bine. Am cantat de curând la karaoke "Total eclipse of the heart" in amintirea vremurilor bune de la Webhelp. Am scris în acest spațiu asa cum n-am mai făcut-o demult.. Te-am uitat si mi-am adus aminte de tine în cele mai nepotrivite fărâme de timp.

In acest an, am învățat ca nimic nu se distruge și ca totul se transforma în ceva mai bun. Și-am mai învățat ca oamenii se schimba...

As vrea sa nu mai pierd oameni in 2012...